Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, excepţie ridicată de Ovidiu Teodor Creţu în Dosarul nr. 5.899/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.900D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 65 şi 67 din Constituţie, care se referă la legi, hotărâri şi moţiuni, iar limitarea constituţională vizează doar actele cu caracter juridic adoptate de Parlament. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.899/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Teodor Creţu într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi obligarea la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 aduc atingere dispoziţiilor art. 65 şi 67 din Constituţie, deoarece adaugă la aceasta, prin stabilirea unor alte acte normative decât legi, hotărâri sau moţiuni. Astfel, în nicio împrejurare, Camerele reunite nu pot adopta alte acte decât cele prevăzute de art. 67 din Constituţie, cu atât mai puţin Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Actele birourilor permanente nu sunt acte normative cu caracter general, obligatoriu. Prin normele metodologice adoptate de către acestea se adaugă la lege, privându-i astfel pe foştii senatori şi deputaţi care nu au avut un mandat complet de la acordarea dreptului la indemnizaţie. Susţine că Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului nu pot exercita competenţe stabilite în sarcina Parlamentului şi că este de neconceput ca autoritatea care emite/adoptă un act normativ, respectiv Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, să emită şi normele de aplicare ale acestuia. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi se arată că adoptarea normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 nu era de competenţa Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. 6. De asemenea se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie raportate la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care sunt evidenţiate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în esenţă, a statuat că, pentru a se reţine nesocotirea principiului interzicerii discriminării, trebuie stabilite cumulativ următoarele elemente: persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferenţial; o asemenea distincţie nu îşi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă. Or, în cazul de faţă, prin prisma dispoziţiilor de lege criticate se ajunge în situaţia aplicării unui tratament juridic diferit pentru situaţii analoage. Astfel, în condiţiile în care dreptul de a beneficia de indemnizaţie, similar dreptului la pensie, se naşte din momentul în care o persoană a dobândit calitatea de parlamentar, coroborat şi cu celelalte condiţii prevăzute de lege, autorul excepţiei (titular al unui mandat incomplet de senator) susţine că este lipsit de dreptul de a beneficia de indemnizaţia pentru limită de vârstă, în condiţiile în care indemnizaţia pentru mandate incomplete în cazul existenţei unui mandat complet sa menţinut, deşi ambele categorii de parlamentari sunt supuse aceloraşi incompatibilităţi şi au avut rol asemănător în ocrotirea valorilor de drept. Or, conform Constituţiei, orice restrângere poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii, elemente care au fost nesocotite. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se limitează la analiza admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi apreciază că exprimarea opiniei instanţei este obligatorie, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, şi anume atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa judecătorească are facultatea de a formula o opinie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din data de 22 ianuarie 2016, potrivit cărora: „Modul de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.“ Art. 49 din Legea nr. 96/2006 instituie reguli privind acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă. 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 65 privind şedinţele Camerelor Parlamentului, art. 66 privind sesiunile, art. 67, potrivit căruia „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor“. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate reglementează în materia indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru senatori şi deputaţi şi prevăd că modul de aplicare a prevederilor referitoare la această materie (art. 49 din Legea nr. 96/2006) se stabileşte prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Astfel, textul de lege criticat instituie competenţa Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului de a stabili prin norme metodologice, act normativ infralegal, regulile de aplicare a reglementărilor de rang primar referitoare la indemnizaţia pentru limită de vârstă pentru senatori şi deputaţi. 14. Curtea observă că această reglementare se corelează cu prevederile art. 15 alin. (1) lit. d) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020, potrivit cărora: „Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţă comună, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru: (...); d) îndeplinirea oricăror altor atribuţii prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de celelalte acte normative în vigoare incidente.“ În lumina acestor prevederi de lege, Birourile permanente pot îndeplini, aşadar, atribuţiile conferite de dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, în aplicarea prevederilor art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006, Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au adoptat Hotărârea nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 17 februarie 2016, precum şi Hotărârea nr. 2/2016 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 8 aprilie 2016. 15. În acest context, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile din Constituţie privind şedinţele Camerelor, sesiunile şi actele juridice adoptate de Camera Deputaţilor şi Senat, acte reprezentate de legi, hotărâri şi moţiuni, Curtea precizează că nu se poate pune semnul egalităţii între Camerele Parlamentului şi organele de lucru ale Camerelor Parlamentului, în categoria cărora se află şi birourile permanente. De asemenea, actele Parlamentului nu se identifică cu actele organelor interne de lucru ale Parlamentului, cele două categorii, fiind, prin natura lor juridică, în mod esenţial, diferite. Astfel, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu stabilesc o categorie suplimentară de acte juridice aflate în competenţa de adoptare a Parlamentului, ci a birourilor permanente ale Camerelor şi, în consecinţă, nu încalcă dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Constituţie. 16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine crearea unei discriminări între deputaţi şi senatori, destinatari ai indemnizaţiei pentru limită de vârstă, având drept criteriu durata exercitării mandatului de parlamentar (un mandat complet sau un mandat incomplet), Curtea constată că, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, dispoziţiile art. 49 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 nu instituie în sine niciun fel de privilegii sau discriminări. Prevederile de lege criticate relevă o reglementare necesară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 96/2006, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Referitor la critica privind conţinutul normelor metodologice la care textul de lege criticat face referire, care, în opinia autorului excepţiei, adaugă la lege, Curtea reţine că asemenea aspecte excedează controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, care, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală se exercită de Curtea Constituţională doar asupra actelor de reglementare primară (legi şi ordonanţe ale Guvernului). 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Teodor Creţu în Dosarul nr. 5.899/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
