Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (7), ale art. 65 alin. (3) şi ale art. 66 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Luca Ioan Vidu în Dosarul nr. 5.200/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.186D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 342 din 11 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.200/30/2018, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (7), ale art. 65 alin. (3) şi ale art. 66 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Luca Ioan Vidu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 64 alin. (7) din Legea nr. 72/2016 sunt neclare, deoarece nu precizează la care hotărâre a Uniunii Naţionale a Barourilor din România se face referire, cu indicarea, eventual, a numărului şi a anului adoptării acesteia. Deşi s-ar putea crede că este vorba despre o hotărâre care se reactualizează mereu, în funcţie de venituri, o astfel de înţelegere nu este evidentă, fără indicarea numărului şi anului adoptării acesteia. Doar în acest fel, consideră autorul, se poate verifica modul de calcul al punctajului de pensie. Această lacună lasă loc arbitrarului într-o lege care este generală şi cu aplicabilitate permanentă, situaţie care conduce la neconstituţionalitatea art. 64 alin. (7) din Legea nr. 72/2016. 6. Prevederile art. 65 din Legea nr. 72/2016 sunt şi ele neconstituţionale pentru că, la rândul lor, se bazează, în principal, pe aceeaşi hotărâre anuală a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar cele ale art. 66 sunt contrare Constituţiei, deoarece valoarea punctului de pensie se stabileşte netransparent. 7. Toate prevederile care impun avocatului care a ieşit la pensie obligaţia de a mai cotiza la bugetul Casei de Asigurări a Avocaţilor, dacă doreşte să mai profeseze şi după acest moment, sunt contrare Constituţiei, deoarece cuantumul pensiei, după calcularea acesteia ca pensie pentru limită de vârstă, este opţional, şi nu obligatoriu. De asemenea, avocatului i se îngrădeşte dreptul de a mai profesa în continuare, deşi nu mai doreşte în viitor să îi fie recalculată pensia deja stabilită. 8. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât autorul nu a arătat care sunt textele constituţionale încălcate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (7), ale art. 65 alin. (3) şi ale art. 66 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, care au următorul cuprins: - Art. 64 alin. (7): „Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (2), nu poate fi mai mare decât valoarea stabilită prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R., la propunerea C.A.A.“; – Art. 65 alin. (3): „Punctajul mediu anual al asiguraţilor care nu au stagiu complet de cotizare în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor nu poate fi mai mare decât valoarea stabilită conform art. 64 alin. (7), raportat la stagiul de cotizare realizat în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.“; – Art. 66: „Valoarea unui punct de pensie este stabilită prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R., la propunerea C.A.A., şi reprezintă cel puţin 50% din venitul de referinţă lunar pe profesie, prognozat anual de C.A.A.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că dispoziţiile legale criticate nu sunt suficient de precise, lăsând loc unor interpretări arbitrare. Această critică pleacă de la premisa greşită că legile, indiferent de contextul adoptării lor, de obiectul de reglementare, de destinatarii principali ai acestora etc., trebuie, invariabil, să fie caracterizate de o precizie absolută. Deşi este adevărat că, într-un stat de drept, arbitrarul nu îşi are locul, simplul fapt că o anumită lege sau normă legală nu oferă răspunsuri complete pentru toate situaţiile care se pot ivi în procesul de aplicare a lor nu conduce la concluzia că acea lege este arbitrară. Acest fapt este pe deplin acceptat atât de către Curtea Constituţională, cât şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De exemplu, în Decizia nr. 307 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 18 noiembrie 2021, paragraful 25, Curtea a amintit că atât instanţa de contencios constituţional, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-au pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 316 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 20, şi Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). 15. În prezenta cauză, autorul excepţiei cere Curţii Constituţionale să se substituie, practic, instanţei judecătoreşti sub pretextul că legea este neclară. Astfel, cu referire la art. 64 alin. (7) din Legea nr. 72/2016, autorul susţine că ar putea să fie interpretat în sensul că este vorba despre o hotărâre care se reactualizează mereu, în funcţie de venituri. Cu toate acestea, întrucât o astfel de înţelegere nu este evidentă, fără indicarea numărului şi anului adoptării acesteia, autorul conchide că prevederile art. 64 alin. (7) din Legea nr. 72/2016 încalcă standardele de calitate a legii. Însuşi autorul, într-o formulare explicită, recunoaşte că acest text normativ este interpretabil şi solicită Curţii, sub pretextul neclarităţii lui, să impună, cu titlu obligatoriu, interpretarea de care instanţele judecătoreşti şi ceilalţi subiecţi de drept ar trebui să ţină seama. Aspectele reclamate de către autorul excepţiei pun în discuţie o simplă chestiune de interpretare, iar o eventuală intervenţie din partea Curţii Constituţionale ar lăsa fără obiect îndatorirea de rang constituţional care le revine instanţelor judecătoreşti, aceea de a interpreta şi aplica dreptul la situaţiile de fapt din cauzele cu a căror soluţionare sunt învestite. Or, aşa cum jurisdicţia constituţională a statuat în mod repetat, este de competenţa instanţelor judecătoreşti interpretarea legii, prin apelarea la metodele de interpretare şi aplicare a ei în mod corespunzător (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 417 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 27 iunie 2018). 16. De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că, în cadrul justiţiei de drept comun, judecătorul, supunându-se numai legii, în conformitate cu art. 124 alin. (1) din Constituţie, are, potrivit art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obligaţia/dreptul de a asigura supremaţia acesteia, indiferent că este neclară ori incompletă, de a o interpreta şi de a o aplica, în caz contrar fiind pasibil de denegare de dreptate (a se vedea Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 68, şi Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010). 17. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia este contrară Constituţiei obligarea avocatului de a mai contribui la bugetul Casei de Asigurări a Avocaţilor ulterior pensionării, Curtea observă că se pune în discuţie o simplă problemă de oportunitate a reglementării, care, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, se află în sarcina Parlamentului. Într-un context similar, respectiv în Decizia nr. 342 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 2 noiembrie 2020, în care au fost puse în discuţie simple chestiuni de oportunitate a unor soluţii normative regăsite în Legea nr. 72/2016, Curtea Constituţională a reamintit că, în Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, a statuat că nu intră în competenţa sa posibilitatea de a se pronunţa asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituţionalitate îşi poate atinge scopul pentru care a fost iniţiată şi adoptată, şi aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptăţite. Curtea Constituţională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luca Ioan Vidu în Dosarul nr. 5.200/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 64 alin. (7), ale art. 65 alin. (3) şi ale art. 66 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
