Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de revizuenta Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 813/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că autoarea excepţiei solicită, pe de o parte, interpretarea noţiunii de înscris nou, iar, pe de altă parte, extinderea sferei cazurilor de revizuire cu un caz nou, atribuţii care nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.998/62/2017, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de revizuenta Carmen Ionescu cu prilejul soluţionării cererii de revizuire formulate în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că sintagma „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor“ din cuprinsul art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituţională şi limitativă atunci când revizuirea se face în baza unor acte normative care au fost descoperite după pronunţarea sentinţei. Arată, în acest sens, că în cauză, potrivit interpretării instanţei de judecată, justiţiabilul „trebuie să cunoască din oficiu toate actele normative emise de către autorităţi, chiar dacă acestea nu au fost aduse la cunoştinţa publicului prin publicarea în Monitorul Oficial sau în altă parte“, context în care face referire la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 663/2006, apreciat de autoarea excepţiei ca fiind relevant cu privire la admisibilitatea cererii sale de revizuire, act despre care susţine, însă, că nu a fost făcut public niciodată. Din această perspectivă, autoarea excepţiei arată că „în considerarea dreptului la apărare, justiţiabilul are dreptul să folosească orice act normativ pe care îl consideră necesar, iar în situaţia în care autorităţile ascund existenţa unor asemenea acte, să fie posibilă invocarea lor măcar în faza de revizuire“. 6. Aceasta apreciază, de asemenea, că reglementarea criticată încalcă şi accesul liber la justiţie, întrucât justiţiabilul nu mai poate cere revizuirea, deşi descoperă noi acte normative în favoarea sa, dar care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României sau în altă parte, astfel încât, pentru a fi constituţională, susţine că „legea ar trebui să prevadă că orice act normativ care nu a fost adus la cunoştinţa publicului de autorităţile competente este document doveditor într-o cauză de revizuire.“ 7. Referitor la art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, autoarea excepţiei apreciază că textul de lege este limitativ în privinţa cazurilor speciale de revizuire, ceea ce împiedică stabilirea adevărului, astfel încât, pentru a fi constituţională şi pentru a nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, legea ar trebui să prevadă posibilitatea de a se dezbate legalitatea altor documente şi probe din dosarul de fond, în măsura în care înscrisul doveditor are legătură cu acestea, precum şi consecinţele juridice care s-ar fi produs dacă înscrisul doveditor ar fi fost cunoscut la momentul judecării fondului, această observaţie fiind valabilă doar pentru revizuirile care se bazează pe descoperirea unor înscrisuri doveditoare. 8. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, iar prin limitarea motivelor de revizuire şi a dezbaterilor la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază nu se aduce atingere nici accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare al părţii revizuente, deoarece instanţa este chemată să verifice, prin raportare la înscrisul nou prezentat, dacă, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, starea de fapt a fost corect stabilită şi dacă soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, în ipoteza în care înscrisul ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării cauzei. Instanţa arată că dreptul la un proces echitabil şi protecţia dreptului la apărare trebuie asigurate tuturor părţilor din proces, ceea ce presupune că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei decât în cazuri excepţionale. 9. Învederează că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Cauza Mitrea contra României, în care instanţa europeană a arătat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (a se vedea şi Cauza Ryabykh împotriva Rusiei). 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care aveau următorul cuprins normativ: - Art. 322 alin. 1: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere." – Art. 326 alin. 3: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.“ 14. Curtea subliniază faptul că soluţia legislativă criticată în speţă, cuprinsă în art. 322 alin. 1 pct. 5 şi art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, se regăseşte, în prezent, cu un conţinut normativ similar, în cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi, respectiv, al art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. 15. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea constată că, în speţă, prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 şi art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, deşi nu mai sunt în vigoare la momentul pronunţării prezentei decizii, pot fi supuse controlului de constituţionalitate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecăţii. 16. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi a celor ale art. 24 privind dreptul la apărare. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că autoarea acesteia invocă, mai degrabă, aspecte care ţin de fondul litigiului, fiind nemulţumită, pe de o parte, de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către instanţa de judecată, precizând, în acest sens, că în „interpretarea instanţei de judecată, justiţiabilul trebuie să cunoască din oficiu toate actele normative emise de către autorităţi, chiar dacă acestea nu au fost aduse la cunoştinţa publicului prin publicarea în Monitorul Oficial sau în altă parte“. 18. În acest context, Curtea învederează faptul că, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţie, competenţa de interpretare şi aplicare a legii revine instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului sau căilor de atac, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură unificarea practicii judiciare. Aşa fiind, raportat la cauza concretă dedusă judecăţii, modul în care instanţa care a judecat cererea de revizuire a înţeles să interpreteze şi să aplice textele de lege criticate excedează controlului exercitat de Curtea Constituţională. 19. Pe de altă parte, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere şi o omisiune de reglementare din cuprinsul prevederilor criticate, respectiv o completare a acestora, în sensul că „legea ar trebui să prevadă că orice act normativ care nu a fost adus la cunoştinţa publicului de autorităţile competente este document doveditor într-o cauză de revizuire“, precum şi faptul că „legea ar trebui să prevadă posibilitatea de a se dezbate legalitatea altor documente şi probe din dosarul de fond, în măsura în care înscrisul doveditor are legătură cu acestea, precum şi consecinţele juridice care s-ar fi produs dacă înscrisul doveditor ar fi fost cunoscut la momentul judecării fondului“. Raportat la aceste susţineri, Curtea apreciază că, în mod indirect, se solicită instanţei de contencios constituţional completarea situaţiilor în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. 20. Or, faţă de cele expuse, Curtea precizează că atât aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii, respectiv verificarea condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, cât şi cele privind o eventuală omisiune de reglementare, în sensul că norma criticată nu prevede în mod expres şi alte motive de admitere a acestei căi extraordinare de atac, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de revizuenta Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
