Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 lit. c) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Valentin Şoldan în Dosarul nr. 5.464/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.083D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, prin consilier juridic Liviu Soare, a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate textele din Legea fundamentală invocate de către autorul excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.464/118/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. c) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Valentin Şoldan într-o cauză având ca obiect contestarea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către beneficiarul unei pensii militare de stat. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că se încalcă art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, câtă vreme, din coroborarea art. 41 alin. (3) din Constituţie cu Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi cu Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, rezultă că pentru a beneficia de un salariu minim brut pe ţară trebuie îndeplinită norma de 8 ore/zi, 5 zile/săptămână, 40 de ore/săptămână. Mai arată că, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, textul criticat încalcă dreptul la muncă. 7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dacă beneficiarul prevederii criticate alege să îşi utilizeze integral capacitatea de muncă, chiar în prezenţa unor dovezi medicale din care rezultă că aceasta este redusă la jumătate, atunci, în mod necesar, trebuie să se considere că şi-a păstrat întreaga capacitate de muncă. Dar, într-o atare situaţie, nu se mai justifică primirea pensiei de invaliditate. Dreptul la muncă nu se încalcă din cauza simplei impuneri a unei cerinţe pentru acordarea unei măsuri de protecţie socială, cum este pensia de invaliditate. 8. De asemenea, art. 53 din Constituţie nu este încălcat, deoarece acesta este incident doar în situaţia restrângerii exercitării unor drepturi sau libertăţi fundamentale în împrejurări temporare şi excepţionale. Or, textul criticat nu instituie decât o măsură de protecţie socială. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 lit. c) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, care au următorul cuprins: „Pensia de invaliditate se determină în raport cu gradul de pierdere a capacităţii de muncă, astfel: (…) c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională după trecerea sa în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă“. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la protecţie socială şi ale art. 53 privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia face parte din categoria de pensionari militari care şi-au pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi care, în mod corelativ, pot să presteze o activitate profesională după trecerea în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Prin urmare, autorul excepţiei se poate prevala de prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit“, numai cu privire la capacitatea de muncă neafectată de condiţia invalidantă. Dar, în mod evident, legiuitorul nu a îngrădit dreptul la muncă al categoriei de persoane din care face parte şi autorul excepţiei, câtă vreme înseşi prevederile criticate le oferă acestora dreptul de a presta o activitate profesională după trecerea în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Dimpotrivă, prevederile criticate reprezintă o veritabilă punere în aplicare a art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie, intenţia legiuitorului fiind aceea de a adopta o soluţie normativă care să fie ajustată la condiţia obiectivă în care se află persoanele care şi-au pierdut doar parţial capacitatea de muncă. Astfel, prevederile criticate nu doar că nu sunt contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială“, dar reprezintă o punere în aplicare şi a acestei norme constituţionale. Cu alte cuvinte, modalitatea de reglementare a pensiei de invaliditate şi a condiţiilor de acordare a acesteia este în mod just adaptată la situaţia acelor persoane care, pe de o parte, pierzându-şi cel puţin jumătate din capacitatea de muncă au nevoie de protecţie socială şi, ca atare, beneficiază de pensie de invaliditate de gradul III şi, pe de altă parte, pot desfăşura neîngrădit munca, desigur, numai în măsura în care nu este afectată capacitatea de muncă. 15. Se observă că şi în sistemul asigurărilor sociale din sistemul public legiuitorul a oferit o definiţie similară invalidităţii de gradul III. Astfel, potrivit art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010, „În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este: [...] c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă“. Ca urmare a adoptării acestei concepţii cu privire la invaliditatea de gradul III, în art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut, în mod firesc, că „În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...) f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate... realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv“. Curtea s-a pronunţat în jurisprudenţa sa recentă cu privire la constituţionalitatea soluţiei normative de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate de gradul III prin Decizia nr. 464 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 27 octombrie 2021, paragraful 18, şi a reţinut că invaliditatea de gradul III, spre deosebire de invaliditatea de gradul I şi II care implică faptul că persoana şi-a pierdut complet capacitatea de muncă, presupune că persoana şi-a pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de muncă. Într-o atare situaţie, considerând, în mod firesc, că invaliditatea şi, în consecinţă, pensia acordată pe acestei temei reprezintă situaţii excepţionale, legiuitorul a oferit posibilitatea ca beneficiarul pensiei de invaliditate de gradul III să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit o corelaţie, în oglindă, între gradul de afectare a capacităţii de muncă şi gradul de neafectare a acesteia, care permite prestarea unei activităţi profesionale. Orice abatere de la acest echilibru conduce, în mod necesar, la anularea a însăşi raţiunii care l-a ghidat pe legiuitor în demersul de a armoniza două împrejurări care caracterizează simultan una şi aceeaşi persoană: pierderea capacităţii de muncă cu cel puţin 50% şi păstrarea corelativă a capacităţii de muncă până la 50%, de natură să facă posibilă desfăşurarea, mai departe, de activităţi profesionale. Cu alte cuvinte, eventualitatea ca persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate de gradul III să poată lucra mai mult de 50% din timpul normal de muncă reprezintă o contradicţie in terminis. 16. În prezenta cauză se critică exclusiv modul de configurare a noţiunii de invaliditate de grad III în sistemul pensiilor militare de stat, fără a fi vizată, în mod direct, şi soluţia suspendării plăţii acesteia care se regăseşte în art. 72 alin. (1) lit. h), potrivit căruia „În sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...) h) pensionarul de invaliditate, gradul III, se încadrează în muncă depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv, cu excepţia situaţiei în care a fost ales consilier local sau judeţean“. Cu toate acestea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 464 din 1 iulie 2021, prin care s-a constatat constituţionalitatea măsurii de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate de grad III în sistemul public al asigurărilor sociale, rămâne valabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză. Acest lucru se datorează faptului că soluţia de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate de gradul III este consecinţa directă a modalităţii în care legiuitorul a ales să definească, în sistemul public de pensii şi în cel al pensiilor militare, conceptul de invaliditate de gradul III. Într-adevăr, în lipsa reglementării suspendării plăţii pensiei de invaliditate de gradul III în cazul în care beneficiarul acesteia munceşte cu mai mult de jumătate din capacitatea sa de muncă, însăşi noţiunea de pensie de invaliditate de gradul III şi-ar pierde înţelesul. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Şoldan în Dosarul nr. 5.464/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 lit. c) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
