Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mihăiţă Vasilescu, prin Asociaţia civică „Acvila“, în Dosarul nr. 24.333/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 397D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia nr. 705 din 2 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 24.333/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Mihăiţă Vasilescu, prin Asociaţia civică „Acvila“, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât reprezintă un set de norme care menţin pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 o situaţie faptico-juridică - cuantumurile soldelor de funcţie, de grad profesional ale reclamanţilor cadre militare - constituită prin aplicarea unei norme neconstituţionale, respectiv art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. 6. În opinia autorului excepţiei, se încalcă principiul constituţional al egalităţii de tratament juridic, întrucât, în mod nejustificat şi discriminatoriu, se îngheaţă soldele lunare ale funcţionarilor publici militari la nivelul lunii iunie 2017, care, în esenţă, este nivelul lunii decembrie 2009, de vreme ce soldele acestora au la bază coeficienţii şi valoarea de referinţă din anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, abrogate, dar ultraactivate, în timp ce pentru alte categorii bugetare privilegiate se stabileşte o situaţie juridică mai favorabilă în ceea ce priveşte drepturile salariale, începând de la aceeaşi dată, respectiv 1 iulie 2017. În timp ce, potrivit prevederilor art. 36 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, elementele soldei lunare pentru funcţionarii publici militari au fost îngheţate la nivelul lunii iunie 2017, stabilit prin norme abrogate şi respinse de Parlament (Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008), tot prin art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a instituit un tratament juridic mai favorabil pentru personalul din administraţia locală şi personalul care ocupă funcţii de demnitate publică. O asemenea diferenţiere de tratament nu are nicio justificare legitimă, fiind vădit încălcat principiul nediscriminării. Dacă există o situaţie naţională de criză financiară, atunci tot personalul bugetar trebuie să sufere în mod echitabil consecinţele sărăciei bugetului statului. Dacă nu există criză financiară, tot personalul bugetar trebuie să se bucure în mod egal şi echitabil de creşteri salariale, respectiv de creşterea nivelului de trai. Prin reglementările criticate se observă însă că exact demnitarii, care au în sarcină administrarea statală şi bunăstarea societăţii - preşedintele statului, parlamentarii, membrii Guvernului, primarii -, sunt feriţi de a suferi de eventuala sărăcie a statului, în solidar cu alte categorii de bugetari, fiind stabilită pentru aceştia o remuneraţie care reflectă la zi nevoile unui trai decent şi le asigură o bunăstare materială indiferent de modul în care acest corp de management al statului, la nivel central şi local, gestionează statul şi bunăstarea societăţii. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că prin reglementarea intrării în vigoare a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în mod etapizat, nu se încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul egalităţii. Astfel, prin menţinerea în plată a nivelului de salarizare similar celui anterior intrării în vigoare a noii legi de salarizare nu se creează vreo insecuritate cu privire la drepturile salariale ale personalului bugetar. De asemenea, prevederile criticate ca fiind neconstituţionale nu încalcă principiul egalităţii, întrucât nu se aplică un tratament diferit unor persoane aflate în situaţii similare, ci excepţiile sunt prevăzute pentru anumite categorii de personal bugetar, luând în considerare situaţiile diferite şi speciale în care se regăsesc aceste categorii. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: - Art. 36 alin. (1): „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.“; – Art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;" 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 16 privind egalitatea în drepturi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate stabilesc reguli privind reîncadrarea personalului salarizat din fonduri publice şi aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, cu referire la perioada 1 iulie-31 decembrie 2017. 14. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede, în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021). 15. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). 16. Plecând de la aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, prevăzând că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Astfel, textul de lege criticat nu face trimitere la acte normative abrogate şi nu are semnificaţia repunerii în vigoare a unor asemenea acte. 17. În consecinţă, Curtea constată că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul normează un conţinut clar şi predictibil, respectând exigenţele constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta privind securitatea juridică. 18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea observă că prevederile de lege criticate, prin conţinutul lor normativ, nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare între destinatarii normei legale, ci vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice, fiind integrate scopului urmărit de legiuitor - de a regla în timp disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 108 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021). 19. De asemenea, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a reţinut că nu constituie discriminare dacă, prin prisma unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile. 20. În acelaşi timp, faţă de invocarea regimului salarial specific diferitelor categorii profesionale plătite din fonduri publice, care, în opinia autorului excepţiei, determină încălcarea egalităţii în drepturi, Curtea subliniază că, astfel cum a reţinut instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii în drepturi nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament juridic diferit. Principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (a se vedea, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 şi 40). 21. În consecinţă, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihăiţă Vasilescu, prin Asociaţia civică „Acvila“, în Dosarul nr. 24.333/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
