Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gabriel Ivan în Dosarul nr. 6.244/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 618/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează o cauză de anulare a permisului de conducere, şi nu o cauză de împiedicare a obţinerii acestuia, legiuitorul reglementând foarte clar condiţiile în care intervine anularea permisului de conducere, o atare împrejurare nefiind de natură a încălca dreptul la liberă circulaţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.244/105/2017, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Gabriel Ivan în contradictoriu cu Serviciul Rutier din subordinea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, şi anume a Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier nr. 184271/2017 prin care s-a dispus anularea permisului său de conducere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neclare şi lipsite de previzibilitate, apreciind că nu se poate reţine existenţa unei legături de cauzalitate între fapta penală săvârşită şi sancţiunea administrativă aplicată de către Inspectoratul de Poliţie, care să determine anularea permisului său de conducere. Acesta arată că „de la data săvârşirii faptei penale şi până la data condamnării definitive, a obţinut permisul de conducere, deci nu a făcut altceva decât să respecte legea pentru a putea circula în condiţii legale pe drumurile publice.“ Susţine, de asemenea, că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc dreptul la muncă şi dreptul la liberă circulaţie, având în vedere că măsura administrativă de anulare a permisului de conducere are repercusiuni asupra posibilităţii exercitării profesiei sale de conducător auto. Autorul excepţiei precizează că a fost implicat într-o anchetă pentru săvârşirea infracţiunii de a conduce pe drumurile publice fără permis de conducere, însă faţă de această împrejurare s-a stabilit o sancţiune în cadrul procesului penal demarat împotriva sa. În acest context, apreciază că măsura administrativă de anulare a permisului de conducere, obţinut în mod legal, ulterior săvârşirii faptei penale, reprezintă o măsură care nu are nicio legătură directă cu fapta penală săvârşită şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind o măsură excesivă şi abuzivă, aplicată în afara sancţiunii primite pentru fapta penală comisă anterior. Susţine, de asemenea, că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră egalitatea în faţa legii, întrucât împotriva sa au fost luate două măsuri, şi anume atât una legală de sancţionare pentru o faptă comisă şi recunoscută, cât şi una administrativă - abuzivă, deşi nu a comis nicio faptă şi nu a încălcat nicio prevedere legală în calitate de posesor (deţinător) al permisului de conducere auto. 6. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Instanţa de judecată arată că anularea permisului de conducere intervine doar în condiţiile şi situaţiile enumerate expres şi limitativ de textul legal criticat şi reprezintă, de principiu, consecinţa condamnării titularului său, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, însă nu în ceea ce priveşte prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, criticate în prezenta cauză şi care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, ci referitor la prevederile art. 118 alin. (1) din acelaşi act normativ. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:[…] f) permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, precum şi art. 53 coroborat cu art. 25 privind libera circulaţie şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţia României privind îngrădirea dreptului la muncă. 13. Curtea reţine că, în speţă, autorul excepţiei apreciază ca fiind neconstituţională reglementarea potrivit căreia anularea permisului de conducere se dispune în cazul în care acesta a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. 14. În acest context, Curtea învederează faptul că infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal se regăseşte în titlul VII - Infracţiuni contra siguranţei publice, capitolul II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Obiectul juridic al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, căreia i se poate aduce atingere prin faptul că o persoană fără abilităţi teoretice sau practice de a controla o sursă de pericol desfăşoară în concret o activitate care presupune controlul acestei surse de pericol. Urmarea imediată a unei asemenea activităţi constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. 15. Din perspectiva criticilor formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine că prin Decizia nr. 156 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 14 mai 2013, sau prin Decizia nr. 280 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014, instanţa de contencios constituţional a reţinut că anularea permisului de conducere intervine doar în condiţiile şi situaţiile enumerate expres şi limitativ de art. 114 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi reprezintă, de principiu, consecinţa condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar, pe de altă parte, explică raţiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliţie rutieră, şi nu de instanţa de judecată în cadrul aceluiaşi proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condiţiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării şi executării măsurii. 16. Curtea a subliniat, de asemenea, că măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă dispusă de organul de poliţie rutieră, a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliţie rutieră. Această măsură nu implică o activitate jurisdicţională, proprie sistemului judiciar, şi nici nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliţie, ci reprezintă o operaţiune de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă. Din raţiuni practice, operaţionale şi organizatorice, este firesc ca acelaşi organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ -, să dispună şi anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziţie mijloacele şi întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operaţiuni în evidenţele sale. 17. În ceea ce priveşte criticile referitoare la aplicarea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă (cea penală şi cea contravenţională), în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 820 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, sau Decizia nr. 194 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 8 iunie 2017, Curtea a statuat că în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare are drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Curtea a învederat că măsura anulării permisului de conducere nu este o pedeapsă în sensul legii penale, ci reprezintă o măsură tehnico-administrativă, dispusă, raportat la speţa de faţă, în cazul în care permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Aceasta constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârşirii unor noi fapte de natură penală/contravenţională şi protejarea participanţilor la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor. 18. Referitor la pretinsa încălcare a art. 25 alin. (1) din Constituţia României, care reglementează libera circulaţie, prin Decizia nr. 280 din 8 mai 2014, precitată, Curtea a precizat că „dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Consecinţa anulării permisului de conducere nu are nicio consecinţă asupra exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, cetăţeanul beneficiind plenar de libertatea sa de a se deplasa în ţară şi în străinătate.“ 19. Curtea a mai subliniat că stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte anularea permisului de conducere, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [... ]“ şi nu afectează munca şi protecţia socială a muncii ori viaţa intimă, familială şi privată, deoarece persoana interesată se poate prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, în condiţiile reglementate de art. 116 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. 20. De asemenea, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 304 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016). Astfel, fără a aduce atingere art. 53 din Constituţie, normele legale criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Pe de altă parte, norma constituţională prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Ivan în Dosarul nr. 6.244/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
