Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 2.004/1/2017
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Judecător │- preşedintele Înaltei │
│Iulia │Curţi de Casaţie şi │
│Cristina │Justiţie, preşedintele │
│Tarcea │completului │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele delegat al │
│Lavinia │Secţiei I civile │
│Curelea │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele Secţiei a │
│Eugenia │II-a civile │
│Voicheci │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele Secţiei de │
│Ionel Barbă│contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Paula C. │- judecător la Secţia I │
│Pantea │civilă │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Beatrice │- judecător la Secţia I │
│Ioana │civilă │
│Nestor │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Nina │- judecător la Secţia I │
│Ecaterina │civilă │
│Grigoraş │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Simona Gina│- judecător la Secţia I │
│Pietreanu │civilă │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Bianca │- judecător la Secţia I │
│Elena │civilă │
│Ţăndărescu │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Marian Budă│- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Iulia │- judecător la Secţia a │
│Petronela │II-a civilă │
│Niţu │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│George │- judecător la Secţia a │
│Bogdan │II-a civilă │
│Florescu │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Cosmin │- judecător la Secţia a │
│Horia │II-a civilă │
│Mihăianu │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia de │
│Gheorghe │contencios administrativ │
│Severin │şi fiscal │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Andreea │- judecător la Secţia de │
│Marchidan │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia de │
│Florina │contencios administrativ │
│Secreţeanu │şi fiscal │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Mădălina │- judecător la Secţia de │
│Elena Grecu│contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Gheza │- judecător la Secţia de │
│Attila │contencios administrativ │
│Farmathy │şi fiscal │
└───────────┴──────────────────────────┘
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.004/1/2017, la care au fost conexate dosarele nr. 2.005/1/2017 şi 2.006/1/2017, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă în dosarele nr. 2.920/109/2015, nr. 1.256/90/2015** şi nr. 1.243/90/2015** cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: a) „dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; - în caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial; – dacă, în raport cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 5 coroborat cu art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv art. 1^1 alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, introdus prin Legea nr. 185/2015, care reafirmă anual, pentru personalul numit în aceeaşi instituţie pe funcţie de acelaşi fel, plata la nivelul funcţiilor similare, operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru cazul în care, faţă de perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe o funcţie contractuală, prin hotărâre judecătorească definitivă anterior sesizării prezentei instanţe, s-a stabilit că plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată şi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 330/2009“. b) „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; - În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 266, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale“. c) „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; - În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 267, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale“. După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizărilor privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizărilor 1. Prin Încheierea din 26 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.920/109/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: - „dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – în caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial; – dacă, în raport cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 5 coroborat cu art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv art. 1^1 alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, introdus prin Legea nr. 185/2015, care reafirmă anual, pentru personalul numit în aceeaşi instituţie pe funcţie de acelaşi fel, plata la nivelul funcţiilor similare, operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru cazul în care, faţă de perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe o funcţie contractuală, prin hotărâre judecătorească definitivă anterior sesizării prezentei instanţe, s-a stabilit că plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată şi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 330/2009“. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 iulie 2017, cu nr. 2.004/1/2017. 2. La aceeaşi dată a fost înregistrată cu nr. 2.005/1/2017 sesizarea prin care Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea din 26 mai 2017, în Dosarul nr. 1.256/90/2015**, pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: - „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 266, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale“. 3. Prin Încheierea de şedinţă din 26 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/90/2015**, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept: - „Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009; – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există; – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului din data de 29 septembrie 2010, având nr. 267, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale“. Această sesizare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.006/1/2017. 4. Constatând că încheierile Curţii de Apel Piteşti pronunţate în dosarele nr. 2.920/109/2015, nr. 1.256/90/2015** şi nr. 1.243/90/2015** au ca obiect probleme de drept similare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus conexarea dosarelor nr. 2.005/1/2017 şi nr. 2.006/1/2017 la Dosarul nr. 2.004/1/2017. II. Temeiul juridic al sesizărilor 5. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată" III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 6. Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 330/2009) Art. 31: "Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare." 7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010) Art. 1: "(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică." Art. 2: "În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat." 8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012) Art. 2: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013." 9. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013) Art. 5: "(1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.(2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.(3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.(4) În situaţia în care în cadrul instituţiei/unităţii de învăţământ nu există funcţie similară, salariul pentru acea funcţie se stabileşte aplicând prevederile Legii nr. 63/2011 şi succesiv actele normative care au urmat după acest act normativ.(5) În anul 2014, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal." 10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014) Art. 5: "(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării." 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015 (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014) Art. 1^1: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare, începând cu luna iulie 2015, salarizarea personalului din aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, precum şi al celui din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti va fi asimilată cu cea a personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. (...)(5) Pentru persoanele din cadrul Ministerului Sănătăţii, inclusiv din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite potrivit alin. (1), se menţin salariile de bază avute." IV. Expunerea succintă a proceselor 12. Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2015 sub nr. 2.920/109/2015 pe rolul Tribunalului Argeş reclamanta A a chemat-o în judecată pe pârâta B, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 30 august 2010, în sensul de a-i fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute de reclamantă, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Reclamanta a arătat că a fost trecută din categoria funcţionarilor publici, din cadrul structurii interne a pârâtei, în cea a personalului contractual, modificându-i-se doar funcţia, nu şi salarizarea; or, prin eliberarea din funcţia publică, raporturile de serviciu au încetat, născându-se noi raporturi de muncă, de această dată contractuale, supuse, în ceea ce priveşte salarizarea, Legii nr. 330/2009, ce impun ca, pentru personalul nou-încadrat pe funcţie, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare. Prin Sentinţa civilă nr. 838 din 13 aprilie 2016, Tribunalul Argeş a respins acţiunea, în considerarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre anterioară, în ce priveşte statuarea asupra corectitudinii salarizării reclamantei, prin dispoziţia de încadrare atacată în litigiul pornit împotriva acesteia, în Dosarul nr. 794/109/2012*. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamanta A, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. 13. Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2015 sub nr. 1.256/90/2015** pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul C a chemat-o în judecată pe pârâta D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 29 septembrie 2010, în sensul de ai fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute de reclamant, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Prin Sentinţa civilă nr. 623, pronunţată la 8 decembrie 2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte primul capăt de cerere, a respins acest capăt de cerere ca prescris şi le-a respins pe celelalte ca neîntemeiate. Tribunalul a reţinut, pe fond, că, la trecerea din funcţia publică în cea de personal contractual, reclamantului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, chiar dacă nu a susţinut un concurs pentru ocuparea posturilor vacante, textul de lege vizând angajaţii nou-încadraţi pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, indiferent dacă aceştia sunt încadraţi pentru prima dată la angajatorul respectiv sau au fost angajaţi anterior şi sunt încadraţi pe o nouă funcţie. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul C, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. 14. Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1.243/90/2015** pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta E a chemat-o în judecată pe pârâta D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la modificarea dispoziţiei de încadrare din 29 septembrie 2010, în sensul de a-i fi acordate drepturile salariale ale personalului contractual din luna decembrie 2009, corespunzătoare funcţiei deţinute în prezent, plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de personal contractual, începând cu luna martie 2012, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, modificarea contractului individual de muncă în privinţa drepturilor salariale cuvenite, ca urmare a trecerii sale din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, începând cu luna martie 2012, aplicarea indexării la drepturile salariale astfel cuvenite pe aceeaşi perioadă şi plata lor ca atare. Prin Sentinţa civilă nr. 665, pronunţată la 18 aprilie 2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, a respins acest capăt de cerere ca prescris şi le-a respins pe celelalte ca neîntemeiate. Tribunalul a reţinut, pe fond, că, la trecerea din funcţia publică în cea de personal contractual, reclamantului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, chiar dacă nu a susţinut un concurs pentru ocuparea posturilor vacante, textul de lege vizând angajaţii nou-încadraţi pe funcţii, în perioada de aplicare etapizată, indiferent dacă aceştia sunt încadraţi pentru prima dată la angajatorul respectiv sau au fost angajaţi anterior şi sunt încadraţi pe o nouă funcţie. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul E, iar, în cadrul soluţionării sale, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii 15. Prin încheierile de sesizare s-a reţinut admisibilitatea sesizărilor, motivat de următoarele aspecte: Este dedusă judecăţii chestiunea stabilirii drepturilor salariale şi a plăţii personalului dintr-o instituţie publică, la trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, operată ulterior datei de 1 ianuarie 2010, chestiune asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 16. Chestiunea de drept privind efectele trecerii de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, în cadrul aceleiaşi instituţii publice, este nouă pentru instanţa de trimitere, învestită cu soluţionarea unui număr relativ mare de cauze cu obiect identic şi în raport cu faptul că, în faţa instanţei de fond, nu a avut loc o dezbatere a problemelor de fond, însă instanţei de apel i s-a solicitat pronunţarea direct asupra acesteia, după admiterea criticilor formulate la adresa excepţiei puterii lucrului judecat, respectiv instanţa de fond a considerat a fi incidente în speţă prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare, dar a reţinut că nu există funcţii similare la care să se facă raportarea. 17. Totodată, au fost identificate în practica judiciară soluţii ale curţilor de apel Constanţa, Târgu Mureş, Galaţi şi Bucureşti, de admitere a acţiunii cu acelaşi obiect, considerentele avute în vedere fiind următoarele: - trecerea reclamantului din funcţia publică de execuţie în cea contractuală de execuţie se încadrează în dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, nefiind necesară promovarea sau încadrarea pe bază de concurs; – asimilarea reclamantului cu personalul nou-încadrat, pentru care salarizarea se face conform art. 31 din Legea nr. 330/2009, adică la nivelul aflat în plată pentru funcţii similare, rezultă şi din încheierea unui contract individual de muncă, după trecerea de pe funcţia publică pe cea contractuală; – potrivit art. 31 din Legea nr. 330/2009, salarizarea la nivelul în plată pentru funcţii similare se realizează pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, nu numai pentru personalul nou-încadrat în unitate; – contractul individual de muncă încheiat între părţi certifică situaţia încadrării reclamantului în noul post de personal contractual; în cauză este vorba despre o reaşezare a funcţiilor. 18. O opinie concordantă este în sensul aplicării prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă menţinerea în plată trebuie să se raporteze la funcţia similară ce va fi ocupată după reîncadrare (Curtea de Apel Bucureşti). 19. Soluţiile contrare ale curţilor de apel Piteşti şi Alba Iulia sunt în sensul că, indiferent de situaţiile care pot apărea la încadrarea pe funcţie potrivit Legii nr. 330/2009, salarizarea se face cu menţinerea salariilor avute la 31 decembrie 2009, adică a salariului de funcţionar public, în cazul de faţă, chiar dacă este mai mic decât al personalului contractual. 20. O altă soluţie dată de un complet al Curţii de Apel Piteşti a considerat corect reţinută situaţia de fapt, în sensul că prezintă relevanţă măsura în care nu au existat şi nu există persoane cu funcţii similare funcţiei contractuale pe care a fost trecut reclamantul de pe funcţia publică, nefiind indicat în acţiune care este salariul la care ar fi trebuit să se raporteze angajatorul la momentul trecerii dintr-o funcţie în alta. 21. Aşadar, nevoia sesizării este dată de situaţia în care, pe raza diferitelor curţi de apel, orientările jurisprudenţiale sunt diferite, în privinţa unei categorii similare de salariaţi, impunându-se, deci, potrivit rolului hotărârii preliminare, de evitare, pentru viitor, a unor asemenea diferenţe de interpretare a legii. VI. Punctul de vedere al completului de judecată 22. Obiectul judecăţii de faţă îl constituie plata drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea exercitată în baza unui contract de muncă, iar nu a unui act de numire în vreo funcţie de autoritate publică. 23. Aceasta este distinctă de contestarea dispoziţiei de trecere de pe funcţia publică de execuţie pe cea contractuală de execuţie, câtă vreme reclamanta nu este nemulţumită de această schimbare a naturii raporturilor juridice dintre părţi şi nu solicită revenirea pe vechea funcţie publică, deci nu îşi contestă opţiunea. 24. Curtea a considerat că şi o judecată anterioară, cu acelaşi obiect al plăţii drepturilor salariale la nivelul funcţiei contractuale similare aflat în plată, pentru o perioadă anterioară celei din prezentul litigiu, nu poate fi invocată ca efect negativ al puterii de lucru judecat, în condiţiile în care legiuitorul a adoptat acte normative de salarizare distincte pentru fiecare an calendaristic. 25. Situaţia de fapt este aceea că, prin efectul reorganizării instituţiei publice pârâte, a avut loc trecerea reclamantei de pe funcţia publică de execuţie pe una contractuală, raportul de serviciu ca funcţionar public încetând, situaţie urmată de încheierea contractului individual de muncă. 26. La momentul trecerii de pe funcţia publică pe cea contractuală, art. 31 din Legea nr. 330/2009 prevedea că, pentru personalul nou-încadrat în funcţii, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare. 27. În cazul dedus judecăţii este vorba despre personal nouîncadrat, deoarece s-au născut între părţi raporturi juridice noi, guvernate de dispoziţiile Codului muncii, funcţia nouă fiind cea contractuală, diferită de funcţia publică, ale cărei atribuţii şi responsabilităţi sunt stabilite conform art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către autorităţile administrative. 28. Dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, nu trebuie omisă situaţia de fapt reglementată de acest alineat, şi anume aceea prevăzută de art. 30 alin. (3), constând în reîncadrarea personalului pe aceeaşi funcţie, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, categoriei, gradului şi treptei profesionale. 29. Or, reclamanta nu a mai fost reîncadrată pe aceeaşi funcţie, ci pe una nouă, distinctă de cea publică, cu un regim juridic diferit. 30. Deci, la momentul trecerii de pe funcţia publică pe cea contractuală, dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009 reglementau salarizarea. 31. Pentru anii următori, 2011, 2012 şi până în prezent, reclamanta a fost reîncadrată pe aceeaşi funcţie contractuală, art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilind că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime, pe funcţia corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia. 32. Pentru anul 2012, ce se află în interiorul perioadei din litigiu, plata efectivă reglementată de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 este constituită din drepturile salariale care se cuveneau reclamantei pentru funcţia contractuală în decembrie 2011, respectiv cele aflate în plată pentru funcţia contractuală similară pe care a fost atunci trecută. 33. Din iunie 2012, aceasta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca cele din decembrie 2011, date de funcţia contractuală, dispoziţii similare de menţinere în plată a drepturilor cuvenite în anul anterior regăsindu-se, începând cu anul 2013, în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 34. Articolul 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reafirmă, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, dreptul la salarizare egală cu cea aflată în plată pentru funcţii similare din instituţia/autoritatea publică, precum şi regula salarizării la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie contractuală. 35. Această regulă era prevăzută de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. 36. Ca urmare, atât de la momentul aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cât şi de la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, plata unei funcţii contractuale nu se putea situa la un nivel inferior plăţii funcţiei contractuale identice. 37. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că, prin adoptarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care instituie aducerea salariilor de bază şi a sporurilor având cuantum mai mic la nivelul aflat în plată pentru funcţia similară din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi publice, indiferent că personalul este nou-încadrat sau este încadrat pe aceeaşi funcţie, s-a asumat de către legiuitor egalitatea de tratament juridic între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală prin asigurarea plăţii de remuneraţii egale, ordinea juridică comunitară permiţând, pe de altă parte, tuturor persoanelor care se consideră nedreptăţite de o discriminare rezultată dintr-un act normativ să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul instanţelor naţionale. 38. Plecând de la această dezlegare a problemei plăţii pentru funcţii similare, întrebarea acestei instanţe legată de eventuala dependenţă a prezentului litigiu de contestaţia la dispoziţia de încadrare pentru prima dată pe funcţia contractuală este formulată şi pentru a se stabili dacă hotărârea pronunţată întrun litigiu anterior privitor la trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală şi la plata cuvenită ca urmare a acestei schimbări de funcţie poate fi invocată ca având autoritate de lucru judecat în privinţa plăţii drepturilor salariale pentru perioade ulterioare intervalului dedus acelei judecăţi, supuse unor legi noi. 39. Revenind la evoluţia legislaţiei, dispoziţii similare, în sensul salarizării egale pentru funcţii identice, se regăsesc în dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 40. Reclamanţii şi-au exprimat doar acordul pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 41. Intimata-pârâtă B a invocat soluţia definitivă pronunţată în litigiul purtat între părţi cu privire la modalitatea de stabilire a salariului pentru funcţia ocupată prin contract de muncă ca opunându-se unei alte modalităţi de stabilire a acestuia, sub imperiul legilor următoare de salarizare, motiv pentru care nu ar mai fi necesară solicitarea dezlegării chestiunii de drept. 42. Intimata-pârâtă D a invocat soluţiile definitive ale Curţii de Apel Piteşti, arătând că se pune problema practicii unitare, motiv pentru care nu ar mai fi necesară solicitarea dezlegării chestiunii de drept. Totodată, a susţinut că, la data trecerii dintro funcţie în alta, nu a existat niciun act care să reglementeze salarizarea echivalentă pentru funcţii similare, noţiune introdusă abia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, că prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009 se aplică numai personalului nou-încadrat, iar apelanţii nu au avut calitatea de „nou-încadrat“, în speţă, fiind incidente prevederile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, cu atât mai mult cu cât trecerea de pe funcţia publică pe funcţia contractuală s-a făcut în baza Ordinului nr. 1.078/2010, la cererea apelanţilor, care nu pot contesta propria opţiune. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 43. Curţile de apel Iaşi, Oradea, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara nu au identificat hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 44. La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a arătat că trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi încheierea unui nou raport juridic de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, întrucât actul normativ reglementează şi salarizarea personalului contractual, iar textul evocat nu face nicio distincţie din acest punct de vedere. Aşadar, şi salarizarea personalului se efectuează conform art. 31 din actul normativ anterior menţionat. Totodată, s-a apreciat că dispoziţia de încadrare pe funcţie contractuală este un act administrativ care poate fi contestat la instanţa competentă de contencios administrativ, întrucât unul dintre efecte este acela al încetării raportului de serviciu al funcţionarului public trecut pe funcţie contractuală. În ce priveşte însă plata corespunzătoare funcţiei contractuale, aceasta este un element al raportului contractual de muncă, iar efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti prin care sa stabilit că, în perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe funcţia contractuală, plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată operează şi pentru perioadele reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014. Aceasta, întrucât ipoteza avută în vedere se referă doar la persoanele trecute de pe funcţii publice pe funcţii contractuale, la momentul în care a fost în vigoare Legea nr. 330/2009. În această situaţie, persoanele respective pot contesta doar modul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale. 45. Tribunalul Neamţ, arondat Curţii de Apel Bacău, a arătat că trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice de muncă, reprezintă reîncadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, iar salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există. Plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial şi poate fi cerută diferit de drepturile salariale, fără a fi contestată dispoziţia de reîncadrare. 46. La nivelul Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă a apreciat următoarele: - trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie pe funcţie contractuală semnifică încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi încadrarea nouă, ca personal contractual, în baza unor noi raporturi juridice de muncă; – salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare; – încadrarea pe funcţia contractuală dă dreptul la contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial în mod independent; – nu operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţată în baza Legii nr. 330/2009, faţă de noua încadrare şi în raport cu dispoziţiile legale succesive, care au reafirmat regula plăţii la nivelul funcţiilor similare pentru personalul încadrat în funcţii de acelaşi fel. 47. Punctul de vedere al Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, exprimat în considerentele hotărârilor judecătoreşti ataşate, este în sensul următor: Cu privire la problema aplicării dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti s-a decis că acestea ar trebui să se aplice şi în cazul personalului trecut de pe funcţia publică de execuţie din cadrul autorităţilor/instituţiilor publice pe o funcţie contractuală, în anul 2010. În privinţa modalităţii de salarizare s-a reţinut, în unele hotărâri judecătoreşti, că, independent de aplicarea art. 31 din Legea nr. 330/2009, personalul trecut de pe funcţia publică de execuţie din cadrul autorităţilor/instituţiilor publice pe o funcţie contractuală, în anul 2010, ar trebui salarizat la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, fiind adus ca argument faptul că salariaţii trebuie să beneficieze de drepturile salariale aferente funcţiei pe care o ocupă, dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 330/2009 neputând fi interpretate în sensul că salariaţii unităţilor bugetare ar putea fi salarizaţi pentru o altă funcţie decât cea propriu-zis exercitată, corespunzătoare şi încadrării formale (adică efectuate cu respectarea tuturor formalităţilor cerute de lege). În alte hotărâri judecătoreşti s-a reţinut însă că modificarea încadrării şi, implicit, a salarizării nu se poate face în condiţiile în care contractul de muncă şi actele adiţionale la acestea nu au fost anulate, iar deciziile de încadrare nu au fost contestate în termen şi au produs efecte juridice. 48. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a reţinut că, în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou-încadrat pe funcţie, în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, întrucât intimata a fost nou-încadrată în funcţie ca personal contractual, anterior deţinând o funcţie publică. 49. Curtea de Apel Craiova a comunicat jurisprudenţă care nu vizează strict chestiunea de drept în discuţie, ci aspecte adiacente acesteia. 50. Opinia judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, arondat Curţii de Apel Galaţi, cu privire la problema de drept enunţată a fost aceea că, prin trecerea de pe funcţia publică de execuţie pe cea contractuală, s-au născut între părţi raporturi juridice noi, guvernate de Codul muncii. În măsura în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului urmează a se face pe aceeaşi funcţie, corespunzător tranşelor de vechime în muncă, categoriei, gradului şi treptei profesionale. O judecată anterioară, cu acelaşi obiect al plăţii drepturilor salariale la nivelul funcţiei contractuale similare aflate în plată, pentru o perioadă anterioară celei deduse judecăţii, nu poate fi invocată ca efect negativ al puterii de lucru judecat, deoarece legiuitorul a adoptat acte normative de salarizare diferite pentru fiecare an calendaristic. 51. Practica identificată la nivelul instanţelor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Piteşti a fost unitară, în sensul respingerii contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de încadrare emise ca urmare a trecerii din categoria funcţionarilor publici în categoria personalului contractual, cu privire la salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală. 52. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.816/C/3.047/III-5/2017 din 23 august 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizărilor Curţii de Apel Piteşti. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale 53. Prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.329/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.651/104/2013* şi a stabilit că, în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale, care urmează a se efectua, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010. 54. Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 545 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2014, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, iar prin Decizia nr. 705 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 2 martie 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. X. Raportul asupra chestiunilor de drept 55. Prin raportul întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 56. Asupra admisibilităţii sesizărilor, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 57. Prin această reglementare legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; d) soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; f) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 58. Procedând, în prealabil, la o analiză asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât, în toate cele trei dosare, în care s-au formulat sesizările ce au fost conexate, acţiunile sunt în curs de judecată, în ultimă instanţă, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, titulara sesizării, legal învestită să soluţioneze apelurile formulate împotriva hotărârilor tribunalelor cu privire la drepturi salariale. 59. Asupra condiţiei de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se observă următoarele: 60. În legătură cu această condiţie de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, în jurisprudenţa sa, că: „articolul 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de «chestiune de drept». În doctrină, s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.“ (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). 61. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei. 62. În dosarele nr. 2.005/1/2017 şi nr. 2.006/1/2017, instanţa de trimitere a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie următoarele întrebări preliminare: - Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009? – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există? – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului, în condiţiile în care, în soluţionarea conflictului de competenţă, sa stabilit natura litigiului ca fiind aceea a unui conflict individual de muncă, supus regulilor consacrate de Codul muncii privitor la termenul şi condiţiile în care poate fi solicitată plata drepturilor salariale? 63. În acest punct, pentru a demonstra neîndeplinirea condiţiei enunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să se raporteze, chiar şi succint, la soluţiile pronunţate în dosarele nr. 1.256/90/2015** şi nr. 1.243/90/2015**, în care s-au formulat cele două sesizări. 64. În ambele dosare, Tribunalul Vâlcea a pronunţat soluţii similare, în sensul respingerii acţiunii: „Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul 1 de cerere. Respinge capătul 1 de cerere ca prescris. Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.“ 65. Pe fond s-a reţinut că, „la trecerea din funcţia publică în cea de personal contractual, reclamantului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă nu a susţinut concurs pentru ocuparea posturilor vacante, textul de lege vizând angajaţii nou-încadraţi pe funcţii, în perioada de aplicare etapizată, indiferent dacă aceştia sunt încadraţi pentru prima dată la angajatorul respectiv sau au fost angajaţi anterior şi sunt încadraţi pe o nouă funcţie“. 66. Tribunalul a constatat însă „ca nedovedit faptul existenţei, la data de 1.10.2010, în cadrul D, a funcţiilor similare cu cea ocupată de reclamant, ca personal contractual, cu nivel de salarizare superior celui acordat părţii în litigiu (...). Totodată, a fost avută în vedere şi lipsa unei precizări din partea reclamantului privitoare la funcţia similară existentă în cadrul direcţiei la data de 1.01.2010, la care pârâta ar fi trebuit să se raporteze în momentul stabilirii drepturilor salariale“. 67. Astfel, în cauză, soluţia instanţei de fond a fost în favoarea reclamanţilor, în ceea ce priveşte problema de drept supusă dezbaterii, stabilindu-se că li se aplică acestora prevederea de la art. 31 din Legea nr. 330/2009, aşa cum au susţinut prin cererea de chemare în judecată, iar în calea de atac exercitată doar de reclamanţi se pune în dezbatere exclusiv o problemă de fapt, cea a existenţei sau nu a posturilor similare la nivelul instituţiei intimate, la epoca faptelor. 68. În acest context se apreciază că problemele de drept invocate de instanţa de apel în cuprinsul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi anume dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie în cadrul instituţiei/autorităţii publice, pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raporturilor de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009 şi dacă salarizarea personalului nou-încadrat se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, nu sunt de natură să conducă la dezlegarea pe fond a cauzelor, acestea nedecurgând din dificultatea interpretării textelor legale, ci din dovedirea unui aspect de fapt. 69. Aceasta, în condiţiile în care prima instanţă a dat o dezlegare problemei litigioase enunţate, în cadrul considerentelor hotărârii atacate, iar intimata, deşi vătămată de această dezlegare, nu a atacat această parte a hotărârii, cu toate că ar fi avut posibilitatea legală, în considerarea art. 461 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „(1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate“. 70. Prin urmare, văzând soluţia instanţei de fond şi calea de atac exercitată, în care nu se poate crea apelantului o situaţie mai grea, conform principiului „non reformatio in peius“, consacrat în mod expres în dispoziţiile art. 481 din Codul de procedură civilă, se constată că întrebările preliminare formulate de instanţa de trimitere nu sunt de natură a conduce la soluţionarea pe fond a cauzei cu care titulara sesizării a fost învestită. 71. Cum, în speţele deduse judecăţii, în care s-au formulat întrebările preliminare pendinte, nu se mai poate antama, din perspectivă procedurală, problematica invocată de instanţa de trimitere, este evident că nu poate fi statuată dependenţa chestiunilor de drept invocate de soluţionarea pe fond a cauzelor cu care această instanţă a fost învestită. 72. Reţinând concluzia inadmisibilităţii primei întrebări adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin relaţia condiţională pe care a doua şi a treia întrebare o au cu cea dintâi, concluzia de inadmisibilitate a dezlegării acestora se impune. 73. În Dosarul nr. 2.004/1/2017, instanţa de trimitere a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie următoarele întrebări preliminare: – Dacă trecerea personalului de pe funcţia publică de execuţie din cadrul instituţiei/autorităţii publice pe funcţie contractuală, urmată de încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public şi de încheierea de noi raporturi juridice, de muncă, reprezintă încadrare nouă pe funcţie în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009? – În caz afirmativ, dacă salarizarea personalului nou-încadrat pe funcţia contractuală se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii contractuale similare, în cazul în care acestea există? – Dacă plata corespunzătoare funcţiei contractuale similare este distinctă şi independentă de contestarea dispoziţiei de încadrare pe funcţia contractuală şi de stabilire a salariului iniţial? – Dacă în raport cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 5 coroborat cu art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv art. 1^1 alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, introdus prin Legea nr. 185/2015, care reafirmă anual, pentru personalul numit în aceeaşi instituţie pe funcţie de acelaşi fel, plata la nivelul funcţiilor similare, operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru cazul în care, faţă de perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe o funcţie contractuală, prin hotărâre judecătorească definitivă anterior sesizării prezentei instanţe, s-a stabilit că plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată şi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 330/2009? 74. Se observă că, deşi în Dosarul nr. 2.920/109/2015, în care s-a formulat sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.004/1/2017, instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii, în considerarea autorităţii de lucru judecat, totuşi, instanţa de trimitere a formulat o ultimă întrebare care se referă la modalitatea de operare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru cazul în care, în raport cu perioada imediat următoare trecerii de pe funcţia publică pe o funcţie contractuală, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit că plata pentru noua funcţie contractuală a fost legal determinată şi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 330/2009. 75. Sub un prim aspect, întrebarea adresată de instanţa de trimitere se referă la modalitatea de soluţionare a unei excepţii procesuale, care este definită, la art. 245 din Codul de procedură civilă, ca fiind mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă, fără să se pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privind compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori procedura de judecată, sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune, urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea acţiunii. 76. Deşi autoritatea de lucru judecat se manifestă atât în sens negativ, cât şi în sens pozitiv (în primul caz, presupunând identitatea de părţi, obiect şi cauză, iar, în cel de-al doilea caz, dând expresie consecvenţei în judecată, astfel încât ceea ce sa statuat printr-o hotărâre să nu mai poată fi contrazis printr-o hotărâre ulterioară), totuşi, în ambele situaţii, instanţa nu face decât nişte verificări formale care nu presupun dezlegări de drept material. 77. Efectul pozitiv operează când, în al doilea proces, se pune în dezbatere o chestiune dezlegată printr-o hotărâre anterioară. Aceasta nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. 78. În acest sens, impunerea efectului pozitiv al lucrului judecat nu trebuie confundată cu situaţia în care, între speţe, ar exista o similitudine, ceea ce ar presupune adoptarea aceleiaşi soluţii, în ideea asigurării coerenţei jurisprudenţei. 79. De aceea, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare, şi care nu pot fi ignorate, îndeplinind o funcţie pozitivă, normativă, (cu titlu de norme particulare, ce apar între părţi), ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior fiind folosit cu ocazia unei noi judecăţi, care nu va trebui să contrazică aceste constatări anterioare ale instanţei. 80. În schimb, efectul negativ al autorităţii lucrului judecat corespunde funcţiei sale extinctive şi împiedică o nouă judecată în fond, atunci când există identitatea elementelor acţiunii, venind să asigure lipsa de contradicţii între hotărâri. 81. Relativitatea lucrului judecat, aplicabilă în raporturile dintre părţi, este nu numai în legătură cu funcţia negativă, care împiedică reluarea procesului, ci şi în legătură cu efectul pozitiv, pentru că, deşi nu este supusă condiţiei identităţii de elemente, judecăţii ulterioare i se opun, fără posibilitatea contestării, aspectele deja tranşate în litigiul dintre părţi. 82. Din această perspectivă se constată că prin întrebarea adresată de instanţa de trimitere nu se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să dezlege, cu valoare de principiu, o veritabilă chestiune de drept, ci să ofere un răspuns în legătură cu aplicarea unui principiu de drept (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat), la o situaţie concretă, pe care litigiul dintre părţi a generat-o. 83. Mecanismul dezlegării unor chestiuni de drept nu poate fi însă deturnat de la funcţia instituită de lege, cea de interpretare a legii, în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare. 84. Operaţiunile de interpretare şi aplicare a textului de lege la diferite circumstanţe, proprii fiecărui litigiu în parte, nu pot fi atribuite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci revin instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. 85. Reamintind că obiectul procedurii prevăzute de aceste dispoziţii legale constă în interpretarea de către instanţa supremă a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluţionarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, se apreciază că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăşi aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze particulare, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată. 86. Nu în ultimul rând, stabilirea incidenţei în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat reclamă din partea instanţei care judecă litigiul efortul de a realiza un raţionament judiciar, prin aplicarea mecanismelor de identificare a principiilor de drept la situaţii particulare. 87. Or, în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor unui text normativ. 88. Cu privire la primele două întrebări preliminare adresate de instanţa de trimitere, soluţia instanţei de fond vizează respingerea acţiunii, în considerarea autorităţii de lucru judecat. 89. Or, în cadrul apelului exercitat, instanţa de apel va trebui să soluţioneze prioritar această chestiune ce ţine de admisibilitatea cererii de chemare în judecată, din perspectiva autorităţii de lucru judecat, iar nu fondul cererii, ce ar necesita interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009. 90. În consecinţă, se apreciază, în considerarea art. 480 din Codul de procedură civilă, care consacră soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel, că soluţionarea pe fond a cauzei, cel puţin la acest moment procesual, nu depinde de rezolvarea unei chestiuni de drept cuprinse în textul legal indicat în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 91. Chiar dacă instanţei de trimitere nu i s-a solicitat ca, în cazul admiterii apelului, să trimită cauza spre rejudecare la tribunal, aşa încât evocarea fondului ar rămâne, într-o asemenea ipoteză, în sarcina curţii de apel, în conformitate cu art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se constată că numai după ce în calea ordinară de atac se va da o dezlegare măsurii în care autorităţii de lucru judecat i s-a dat o eficienţă justă, se vor crea premisele pentru ca o apreciere asupra celorlalte întrebări cuprinse în sesizare să devină utilă, în sensul în care interpretarea legii ar putea să conducă la soluţionarea pe fond a cauzei. 92. Până atunci, asemenea premise nu sunt încă apărute. 93. Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate constând în dependenţa chestiunii de drept a cărei lămurire se cere de soluţionarea pe fond a cauzei. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii D E C I D E: Respinge ca inadmisibile sesizările conexe formulate de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.920/109/2015, nr. 1.256/90/2015** şi nr. 1.243/90/2015**, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2017. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA CRISTINA TARCEA Magistrat-asistent, Ileana Peligrad ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
