Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Eurodrum COM - S.R.L din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 557/33/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 557/33/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Societatea Eurodrum COM - S.R.L din Cluj-Napoca cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă exigenţele de calitate a legii, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece impun îndeplinirea condiţiei de a demonstra existenţa unei „pagube iminente“, pentru a obţine suspendarea executării unui act administrativ. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la prevederile art. 14 din aceeaşi lege, chiar dacă un act administrativ suferă sub aspectul legalităţii, pronunţarea unei soluţii de suspendare este condiţionată şi de demonstrarea unei „pagube iminente“. Cu alte cuvinte, se solicită persoanei interesate să realizeze o probaţiune dificilă şi complexă, pentru care în textul de lege nu se oferă niciun fel de criterii, să demonstreze că punerea în executare a unui act administrativ, care suferă în mod evident sub aspectul legalităţii, îi produce o vătămare/pagubă, prin punerea sa în executare. Se arată că un act administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate. Este normal şi firesc să se solicite persoanelor interesate să demonstreze şi să prezinte elemente care să răstoarne, măcar în aparenţă, prezumţia de legalitate, adică dovedirea condiţiei cazului bine justificat. Însă este dincolo de limita principiului legalităţii să se mai impună şi dovada că respectivul act administrativ produce o pagubă/vătămare. În baza teoriei legalităţii actelor administrative, un astfel de act a cărui legalitate a fost răsturnată este vătămător, fiind imposibil ca un act administrativ nelegal să nu fie prejudiciabil, cel puţin faţă de interesele şi patrimoniul destinatarului său. Deşi art. 15 din Legea nr. 554/2004 impune condiţia „pagubei iminente“, nu se oferă însă nici măcar orientativ repere care să contureze această condiţie, fiind evident că acest text de lege suferă sub componenta calităţii şi previzibilităţii. Potrivit autoarei excepţiei, varianta constituţională a art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 ar fi doar în situaţia în care s-ar impune dovedirea unei singure condiţii, cea a „cazului bine justificat“. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea celor două condiţii ale suspendării actului administrativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă opţiunea legiuitorului, care a instituit norme speciale în materia contenciosului administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 şi 126 din Constituţie, justificate prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular şi cel general, acordând instanţei judecătoreşti posibilitatea de a suspenda executarea actului administrativ, fără ca prin aceasta să impieteze asupra exigenţelor impuse de respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Întrucât termenii „caz bine justificat“ şi „paguba iminentă“ sunt definiţi şi caracterizaţi chiar prin lege, instanţa dispune de repere clare pentru aprecierea necesităţii suspendării executării actului administrativ. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin „pagubă iminentă“ se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Suspendarea executării unui act administrativ are caracter esenţialmente temporar, durând, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea acţiunii principale, finalizată, după caz, prin admiterea acesteia şi anularea actului - ceea ce va conduce la nepunerea acestuia în executare - sau prin respingerea acţiunii şi confirmarea legalităţii actului administrativ, care va reîncepe, de la acel moment, să producă efectele în vederea căruia a fost emis. 7. Având în vedere aceste aspecte, în opinia Înaltei Curţi, este justificată reglementarea cerinţei dovedirii unei „pagube iminente“, în lipsa căreia nu s-ar asigura echilibrul între interesul public (care impune caracterul executoriu al actului administrativ) şi interesul privat afirmat de persoana care se consideră vătămată. Prin urmare, textul normativ al art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la condiţiile instituite prin art. 14 din aceeaşi lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu încalcă dispoziţiile constituţionale indicate de autorul excepţiei, respectiv art. 1 alin. (5) din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." 12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din perspectiva presupusului caracter imprecis al condiţiei de a demonstra existenţa unei „pagube iminente“, pentru a obţine suspendarea executării unui act administrativ. 14. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, şi Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). 15. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a observat că textul de lege criticat „oferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral posibilitatea de a solicita instanţei să dispună suspendarea executării acestuia. În acest scop, judecătorul va aprecia cu privire la necesitatea măsurii, în urma analizării îndeplinirii condiţiilor menţionate în textul de lege criticat. Astfel, instanţa va verifica mai întâi dacă a fost iniţiată procedura prealabilă în faţa autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare potrivit art. 7 din aceeaşi lege - aceasta reprezentând o condiţie de formă -, iar apoi va aprecia dacă sunt întrunite şi cele două cerinţe de fond referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Întrucât aceşti termeni sunt definiţi şi caracterizaţi chiar prin lege, instanţa dispune de repere clare pentru aprecierea necesităţii suspendării executării actului administrativ“. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, prin „pagubă iminentă“ se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar „cazurile bine justificate“ sunt acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Măsura se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular şi cel general. 16. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă şi având în vedere definiţia legală a expresiei „pagubă iminentă“, stabilită prin art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că, analizate în întregul context normativ privind contenciosul administrativ, prevederile de lege criticate nu prezintă deficienţe care să afecteze exigenţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi accesibilităţii normei juridice, permiţând destinatarului reglementării să înţeleagă conţinutul ideatic al acesteia şi să îşi regleze comportamentul, astfel încât acesta să corespundă exigenţelor impuse. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt încălcate. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Eurodrum COM - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 557/33/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
