Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Mobilis - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 166/1.371/2013 al Tribunalului Specializat Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.282D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie şi solicită menţinerea acesteia, întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 166/1371/2013, Tribunalul Specializat Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Mobilis - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederea criticată nu corespunde principiilor previzibilităţii şi accesibilităţii normei juridice, fapt ce are ca finalitate încălcarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, sintagma „pot solicita oricând“ judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment creează posibilitatea unor interpretări diverse şi contradictorii, fiind neclară şi imprevizibilă, a unui arbitrar prea mare în ceea ce priveşte formularea unei cereri de intrare în faliment a societăţii. Or, este necesar ca norma juridică să fie inteligibilă, deoarece persoanele cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informate în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci să le şi înţeleagă, în caz contrar, principiul nemo consetur ignorare legem nemaiputând fi aplicat, ceea ce ar avea consecinţe asupra securităţii raporturilor sociale şi a existenţei societăţii în general. Prin urmare, având în vedere obligaţia generală de respectare a legii impusă tuturor subiecţilor de drept, inclusiv legiuitorului, care trebuie să asigure calitatea legii, se impunea reglementarea cu claritate a termenului în care se poate introduce cererea prin care să se solicite judecătorului-sindic deschiderea procedurii falimentului, pentru a fi respectate toate principiile mai sus menţionate. 6. Tribunalul Specializat Mureş opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, în condiţiile în care reglementează un caz de aprobare a deschiderii falimentului asupra unei societăţi debitoare în reorganizare, întemeiat expres pe nesocotirea planului de reorganizare sau ca urmare a derulării unei activităţi ce aduce pierderi averii debitorului. Etapa reorganizării este doar una dintre posibilităţile deschise debitorului atunci când există suficiente indicii privind redresarea financiară a acestuia, fără însă a omite scopul principal al procedurii, respectiv acela de a recupera pasivul şi de a îndestula creditorii. În acest context, o obligaţie esenţială a debitorului este aceea a conformării faţă de plan şi a realizării tuturor obligaţiilor cuprinse în acesta, în caz contrar putând fi activată posibilitatea aprobării intrării în faliment. Acordarea legitimităţii procesuale mai multor categorii de titulari de a formula o atare cerere ţine de oportunitatea legislativă. În ceea ce priveşte reglementarea momentului formulării cererii şi a procedurii aplicabile în contextul dat, aceasta este în acord cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, întrucât verificarea întrunirii condiţiilor necesare pentru a se deschide o asemenea procedură este dedusă controlului judecătorului-sindic. Prin urmare, textele criticate sunt previzibile, clare şi nu lasă loc arbitrarului, dat fiind faptul că scopul procedurii este acela de a asigura recuperarea pasivului şi de a evita acumularea de noi debite. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele“. Dispoziţiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, la care fac referire prevederile criticate, reglementează condiţiile şi procedura intrării unei societăţi în faliment. 11. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că scopul cadrului legal privind procedurile de insolvenţă este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, context în care, în derularea procedurilor, anumite categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile legii. Astfel, potrivit art. 95 din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare (i) va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, (ii) va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor, (iii) va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi trei ani, socotiţi de la data confirmării. În situaţia în care sentinţa ce confirmă un plan intră în efectivitate/vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan [art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006]. 14. În continuare, Curtea reţine că, potrivit art. 103 din Legea nr. 85/2006, în etapa procedurală a reorganizării, în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele din aceeaşi lege. Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare. Etapa reorganizării este una dintre posibilităţile deschise debitorului atunci când există suficiente indicii privind redresarea financiară a acestuia, pe baza unui plan de reorganizare, context în care o obligaţie esenţială a debitorului este aceea a conformării faţă de plan şi a realizării tuturor obligaţiilor cuprinse în acesta, în caz contrar putându-se trece la următoarea etapă - aprobarea intrării societăţii în faliment. 15. În acest context, Curtea constată că, în esenţă, debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan, iar dacă (i) nu se conformează planului, (ii) desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale sau (iii) nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată şi celelalte sarcini în condiţiile stipulate prin planul confirmat, respectiv nu se ajunge la realizarea scopului procedurii care constă în stingerea pasivului conform programului de plăţi, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, însă înregistrarea cererii antereferite nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere. 16. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă în faptul că prevederile criticate nu conţin un termen fix, precizat concret, până la care subiecţii mai sus menţionaţi (comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special) pot solicita judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, acest aspect putându-se realiza oricând, potrivit legii, ceea ce în opinia acestuia afectează calitatea legii şi dreptul la un proces echitabil prin crearea unui arbitrar în ceea ce priveşte formularea unei cereri de intrare în faliment a societăţii. 17. Or, sub acest aspect, atât Curtea Constituţională, spre exemplu, prin Decizia nr. 829 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, prin Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31, au statuat că, în ceea ce priveşte sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. 18. Aplicând considerentele de principiu mai sus menţionate la normele criticate, Curtea constată că acestea reglementează o situaţie în care ar putea interveni aprobarea declanşării falimentului asupra unei societăţi debitoare în reorganizare, întemeiată expres pe nesocotirea planului de reorganizare sau ca urmare a derulării unei activităţi ce aduce pierderi averii debitorului sau debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată şi celelalte sarcini în condiţiile stipulate prin planul confirmat, şi care poate interveni oricând pe parcursul întregii perioade de executare a planului de reorganizare. Astfel, în contextul dat trebuie să se ţină seama de scopul principal al procedurii insolvenţei, respectiv acela de a recupera pasivul şi de a îndestula creditorii şi de stingere a pasivului conform programului de plăţi. Aşadar, toate evenimentele antereferite pot interveni în funcţie de anumite circumstanţe, astfel cum au fost precizate mai sus, sau chiar independent de voinţa debitorului, astfel că legiuitorul nu poate stabili un moment temporal determinat, intermediar, până la care subiecţii îndrituiţi ar putea solicita intrarea în faliment a societăţii debitoare, care se poate realiza oricând, în principiu, în decursul celor trei ani care sunt destinaţi executării planului de reorganizare, cu prelungirile prevăzute de lege. 19. Faţă de această împrejurare, Curtea nu poate reţine nici crearea unui arbitrar în ceea ce priveşte formularea unei cereri de intrare în faliment a societăţii, întrucât intrarea efectivă în procedura falimentului nu are loc de plano în virtutea cererii formulate de subiecţii îndrituiţi în acest sens de legiuitor (administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special). Înregistrarea cererii în discuţie nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere, astfel că judecătorul-sindic este cel care, în urma analizei şi verificării îndeplinirii condiţiilor pentru a se aplica o asemenea procedură, va aproba intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, fiind respectat şi dreptul la un proces echitabil, care presupune ca orice cauză să fie supusă analizei şi judecăţii efectuate de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, cerinţe pe care legea aplicabilă în materia procedurilor de insolvenţă le cuprinde. 20. Prin urmare, textele criticate îndeplinesc criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nu lasă loc arbitrarului. Acestea sunt o aplicare a prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, coroborate, spre exemplu, cu cele referitoare la libertatea economică, la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică şi la dreptul de proprietate, având în vedere faptul că scopul procedurii este acela de a asigura recuperarea pasivului şi de a evita acumularea de noi debite. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Mobilis - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 166/1.371/2013 al Tribunalului Specializat Mureş şi constată că dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Specializat Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
