Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), (4) şi (10) şi ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Nicolae Nagy în Dosarul nr. 1.030/96/2015/a1 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.742D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că în materia criticată există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale şi nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 365/A din 8 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.030/96/2015/a1, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), (4) şi (10) şi ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Nicolae Nagy într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi afectează dreptul la apărare, prin instituirea unor condiţii derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură. Restrângerea drepturilor fundamentale poate fi impusă cu respectarea anumitor condiţii, respectiv să urmărească un scop legitim, iar mijloacele utilizate să fie proporţionale cu scopul urmărit, astfel cum este prevăzut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Or, raportat la efectele potenţial prejudiciabile pe care le implică o hotărâre de atragere a răspunderii şi la raţiunile avute în vedere la comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, nu se poate identifica scopul legitim al prevederilor care impun comunicarea acestor hotărâri prin buletinul în discuţie, nici caracterul rezonabil al unei astfel de prevederi. Având în vedere persoanele împotriva cărora a fost pronunţată o asemenea hotărâre de atragere a răspunderii, care au un grad mai mare de vulnerabilitate în raport cu ceilalţi participanţi la procedură atât din perspectivă patrimonială, cât şi din perspectiva sancţiunilor administrative aplicabile, s-ar impune un mecanism care să le asigure o protecţie sporită faţă de ceilalţi participanţi la procedură, mai ales din perspectiva comunicării actelor de procedură, în special a hotărârii de atragere a răspunderii. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se precizează că nu se poate face abstracţie de împrejurarea că hotărârea a fost comunicată şi potrivit normelor cuprinse în Codul de procedură civilă, motiv pentru care se pune problema securităţii juridice având în vedere faptul că instanţa judecătorească a creat aparenţa că cererea de apel poate fi formulată de la data comunicării în format fizic a hotărârii judecătoreşti. 6. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Se arată, în esenţă, că argumentul lipsei de informare a persoanei fizice care nu ar avea cunoştinţă despre modul de comunicare a hotărârii judecătoreşti nu subzistă, întrucât legea prevede în mod expres şi neechivoc faptul că termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă, astfel încât persoana interesată are cunoştinţă despre modalitatea în care îi va fi comunicată hotărârea. Prin urmare, rezultă că proporţionalitatea dintre scopul efectiv urmărit de legiuitor şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia este pe deplin respectată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1), (4) şi (10) şi ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: - Art. 42 alin. (1), (4) şi (10): "(1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz. BPI va fi realizat în formă electronică. Acoperirea cheltuielilor de publicare a BPI se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. (...)(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. (...)(10) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării." – Art. 43 alin. (2): „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă. Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare. În vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederi constituţionale şi critici de neconstituţionalitate similare cu cele formulate în prezenta cauză, sens în care sunt Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2021, Decizia nr. 739 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 19 martie 2019, Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, sau Decizia nr. 579 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 13. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie (Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, precitată, paragraful 12). 14. Aşadar, legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, cu excepţia primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiţie, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea căilor de atac (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24). 15. Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, precitată, paragraful 14, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). 16. Astfel, caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. În această materie, legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe, respectiv de urmărirea Buletinului procedurilor de insolvenţă şi/sau de exercitarea sa într-un anumit termen fără intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, utilizarea căilor de atac sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21, 24 şi 129, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale tuturor părţilor. 17. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020). 18. Distinct de acestea, Curtea reţine că, prin critica formulată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate urmăreşte şi faptul ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească şi o anumită interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, în funcţie de ipotezele avute în vedere de către aceasta, interpretare care, practic, să conducă la o modificare şi la o completare a normelor legale în discuţie, în sensul de a institui, pentru persoanele împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre de atragere a răspunderii, o altă procedură de comunicare a acestor hotărâri, respectiv să fie comunicate potrivit Codului de procedură civilă, iar nu prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, deoarece, pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie prevăd expressis verbis principiul potrivit căruia „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, ceea ce indică, în mod neechivoc, faptul că actul de legiferare este de competenţa exclusivă a Parlamentului. 19. De asemenea, Curtea observă că, în contextul criticilor de neconstituţionalitate, se precizează că la unele instanţe de judecată a existat o anumită practică, în sensul că hotărârea a fost comunicată şi potrivit normelor cuprinse în Codul de procedură civilă, astfel că instanţele judecătoreşti au creat aparenţa că cererea de apel poate fi formulată de la data comunicării în format fizic a hotărârii, însă acestea sunt chestiuni care ţin de modul în care instanţele în discuţie au înţeles să aplice normele criticate, aspect ce excedează controlului de constituţionalitate. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Nagy în Dosarul nr. 1.030/96/2015/a1 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (1), (4) şi (10) şi ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
