Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău în Dosarul nr. 270/282/2013 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.169D/2017. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul consilier juridic Daniel Filip, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi pentru părţile Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Buzău, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Buzău, domnii consilieri juridici Vasile Militaru şi, respectiv, Ionel Uţă. De asemenea, este prezentă partea Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din comuna Ruşeţu, judeţul Buzău, prin primar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Se arată că, în temeiul prevederii legale criticate, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ poate revendica anumite terenuri care aparţin proprietăţii publice a statului. Se arată că Institutul de Cercetări Zootehnice a României nu a deţinut în proprietate terenurile care acum sunt revendicate de succesoarea sa în drepturi, respectiv Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“. Se mai arată că aceste suprafeţe de teren au existat întotdeauna în proprietatea statului, ele fiind doar exploatate de către staţiunile de cercetare-dezvoltare agricolă. Mai mult, Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, în pct. I subpct. 5 din anexa la această lege, arată că terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă fac parte din domeniul public al statului. 4. Partea Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Buzău solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În acest sens arată că suprafeţele de teren revendicate de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ se regăsesc în domeniul public al statului şi sunt inalienabile, neputând intra în proprietatea privată, în temeiul acţiunii în revendicare. 5. Primarul comunei Ruşeţu, judeţul Buzău, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Partea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Buzău solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că terenurile în cauză au fost, începând cu reforma agrară din 1921 şi până în prezent, proprietatea publică a statului român, iar textul de lege criticat, creează, în realitate, o nouă modalitate de a intra în posesia unor terenuri, în beneficiul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, după ce această instituţie a beneficiat şi de prevederile legilor fondului funciar. Se mai arată că Institutul de Cercetări Zootehnice nu a avut în proprietate aceste terenuri, ci doar în administrare, acestea fiind în proprietatea publică a statului, astfel că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi prevederilor Legii nr. 213/1998. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat reprezintă o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere stimularea activităţii de cercetare în domeniu. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 11 februarie 2014. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 28 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 270/282/2013, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. Excepţia a fost ridicată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, formulată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ în temeiul art. II din Legea nr. 72/2011. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin cererea formulată de petenta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, în temeiul art. II din Legea nr. 72/2011 şi al art. 6 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, s-a solicitat, în contradictoriu cu comisiile judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din Buzău, Tulcea şi Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 956,6891 ha. În acest mod, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, se tinde la înstrăinarea proprietăţii publice a statului. Se arată că terenul revendicat a aparţinut statului român anterior intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar şi după această dată, astfel încât nu poate face obiectul niciunei proceduri jurisdicţionale sau administrativ-jurisdicţionale prin care se dă posibilitatea revendicării acestuia. 10. Se mai arată că terenul revendicat este proprietatea statului român în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002 privind desfiinţarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A. şi preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Naţională a Pădurilor. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, domenialitatea publică este subsumată conceptului de proprietate publică şi cuprinde atât bunurile determinate constituţional, bunurile stabilite în anexa legii, cât şi alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale printr-unul din modurile prevăzute de lege. În acest sens sunt dispoziţiile pct. I subpct. 5 din anexa la Legea nr. 213/1998, potrivit cărora: „I. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (...) 5. terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obţinute prin lucrări de îndiguiri, de desecări şi de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă;“ prin urmare, aparţinând domeniului public al statului, aceste terenuri sunt inalienabile şi nu pot face obiectul unei acţiuni în revendicare. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 858, 859, 861, 862, 865-870 din Codul civil. Se mai solicită Curţii Constituţionale să efectueze controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor legale criticate prin raportare şi la prevederile art. 53 din Constituţie. 11. Tribunalul Argeş - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 62 din 11 februarie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, viza terenurile cu destinaţie agricolă, deţinute cu titlu de proprietate, în anul 1945, de către unităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, iar, prin dispoziţiile art. II din Legea nr. 72/2011, legiuitorul a prevăzut retrocedarea altor suprafeţe de teren, respectiv cele care au aparţinut Institutului Naţional Zootehnic, reorganizat în structura actuală a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, precum şi a celor trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza Legii nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de Cercetări Zootehnice al României. În consecinţă, se apreciază că situaţia premisă pe care se fundamentează critica de neconstituţionalitate este una greşită, şi anume că terenurile respective ar fi fost proprietatea statului român anterior intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945; or, norma legală criticată vizează o cu totul altă ipoteză, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 136 din Constituţie. În subsidiar, se apreciază că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, (Decizia nr. 395 din 13 iunie 2017), apartenenţa unui bun la domeniul public al statutului nu reprezintă, per se, un fine de neprimire pentru revendicarea/ retrocedarea acestuia. Astfel, nu este înfrânt caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, atât timp cât se procedează la trecerea prealabilă a bunului respectiv în domeniul privat al statului. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 şi 399 bis din 7 iunie 2011, potrivit cărora: „Suprafeţele de teren care au aparţinut Institutului Naţional Zootehnic în baza Legii nr. 1/1926 privind creşterea, îmbunătăţirea şi apărarea sănătăţii animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 3/1926, şi Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional Zootehnic, aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 984/1931, publicat în Monitorul Oficial nr. 90/1931, precum şi suprafeţele exploatate de staţiunile experimentale şi trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza art. 16 din Legea nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de cercetări zootehnice al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 127/1947, rămân sau trec, după caz, în proprietatea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi vor fi revendicate la comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 136 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice, alin. (3) referitor la bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi alin. (4) privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în motivarea acesteia se susţine, în esenţă, că Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ nu poate revendica anumite suprafeţe de teren, în temeiul textului de lege criticat, dat fiind faptul că terenurile revendicate au aparţinut statului român anterior intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar şi după această dată. Prin urmare, dat fiind faptul că terenurile respective aparţin proprietăţii publice a statului, revendicarea lor nu este posibilă fără încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la art. 136 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice, alin. (3) referitor la bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi alin. (4) privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică. 19. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit reglementării legale cu caracter constatator cuprinse în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ (denumită, în continuare, ASAS), este unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Naţional Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României şi al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. În această calitate, ASAS poate revendica, în calitate de succesor în drepturi, în temeiul textului de lege criticat în prezenta cauză, anumite suprafeţe de teren care au aparţinut autorilor acestuia, respectiv au fost deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare/ experimentale în domeniul agricol sau zootehnic, în anul 1945. 20. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că anumite terenuri revendicate de ASAS în temeiul textului de lege criticat sunt, în prezent, proprietate publică a statului, fiind în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - „Romsilva“, în temeiul Ordonanţei de urgenţă nr. 139/2002 privind desfiinţarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A. şi preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Naţională a Pădurilor - „Romsilva“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 29 octombrie 2002. 21. Analizând acest din urmă act normativ, Curtea reţine că, potrivit art. 1, „Regia Naţională a Pădurilor preia patrimoniul Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A., care se desfiinţează.“ Acest act normativ cuprinde cinci anexe, şi anume anexa nr. 1, unde sunt enumerate bunurile proprietate publică a statului, şi anexa nr. 2, unde sunt enumerate bunurile proprietate privată a statului, anexa nr. 3 - Bunurile din proprietatea privată a statului, aflate în administrarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A., care trec în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor, anexa nr. 4 - Fondul funciar proprietate publică a statului, aflat în exploatarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A., care trece din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - hectare, şi anexa nr. 5 - Subunităţile Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A. - hectare. Potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, fondul funciar aflat în exploatarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A. trece din proprietatea publică a statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (2), întregul fond funciar din domeniul public al statului care face obiect de reglementare al acestui act normativ, respectiv fondul funciar prevăzut la alin. (1) şi fondul funciar aflat deja în domeniul public al statului, aflat în exploatarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă“ - S.A. şi evidenţiat în anexa nr. 4, trece din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor. 22. Prin urmare, analizând susţinerile autoarei excepţiei şi întregul context normativ incident, rezultă că problema de constituţionalitate relevată presupune, în realitate, o apreciere în concret a situaţiei de fapt, mai exact dacă suprafeţele de teren revendicate de către ASAS, cerere ce face obiectul de soluţionare al cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu prezenta excepţie, se suprapun din punct de vedere topografic cu cele evidenţiate în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002, referitoare la fondul funciar aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor. Din acest punct de vedere, fiind vorba de o problemă de interpretare şi aplicare a legii, dezlegarea acesteia revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât la dosarul Curţii Constituţionale nu au fost anexate expertize topografice, de natură a proba susţinerile autoarei excepţiei. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 682 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2015), atunci când Curtea operează cu elemente de fapt în exercitarea controlului de constituţionalitate, acestea trebuie să fie certe şi precise, (cum sunt, în sensul deciziei menţionate, cele atestate ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă). 23. În subsidiar, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin mecanismul reglementat prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, referitor la trecerea bunului în cauză din proprietatea publică a statului în cea privată a acestuia, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 748 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragrafele 26-28, şi nr. 395 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, paragrafele 45-47). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău în Dosarul nr. 270/282/2013 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
