Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 8.894/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.226D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise în sensul admiterii acesteia, iar Autoritatea Electorală Permanentă a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care solicită respingerea, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată că aceasta nu este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, întrucât vizează o modalitate de reglementare, aspect care reprezintă o opţiune a legiuitorului. În subsidiar, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu este încălcată prezumţia de nevinovăţie, iar stabilirea condiţiilor pentru admiterea în corpul experţilor electorali ţine de opţiunea legiuitorului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa nr. 2.127 din 6 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.894/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Ion Criveanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a deciziei emise de Autoritatea Electorală Permanentă, prin care s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015, încetarea calităţii de expert electoral a autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, prezumţie care subzistă până la condamnarea persoanei printr-o hotărâre penală definitivă. În plus, nu orice persoană care este doar urmărită penal sau chiar condamnată trebuie să fie supusă interdicţiei de a dobândi calitatea de expert electoral, ci eventual numai o persoană condamnată prin hotărâre definitivă pentru infracţiuni electorale, respectiv fals, uz de fals, şi nicidecum o persoană condamnată pentru altfel de infracţiuni care nu au legătură cu procesul electoral. Se susţine că un candidat condamnat penal prin hotărâre definitivă poate candida la funcţia de primar, consilier local sau judeţean, deputat, senator, cu excepţia ipotezei în care acesta a fost condamnat pentru fapte de corupţie săvârşite în exercitarea mandatului, pe când o persoană care este numai urmărită penal pentru orice infracţiune, indiferent cât de minoră şi care nu are nicio legătură cu procesul electoral, nu poate face parte din corpul experţilor electorali. De asemenea, se invocă faptul că interdicţia de a dobândi calitatea de funcţionar public sau poliţist se aplică numai persoanelor condamnate definitiv pentru anumite infracţiuni de serviciu, cu excepţia cazului în care a intervenit reabilitarea. Or, pentru accederea în corpul experţilor electorali se aplică o interdicţie totală pentru orice persoană care este doar urmărită penal pentru orice fel de infracţiune, ceea ce constituie atât o inechitate şi o inegalitate în faţa legii, cât şi o îngrădire a exercitării unor drepturi sau libertăţi cu încălcarea art. 53 din Constituţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Încheierea din 23 mai 2017, premergătoare actului de sesizare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu art. 23 alin. (11) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens se arată că textul criticat instituie o decădere din exercitarea drepturilor civile, anterior intervenirii unei hotărâri judecătoreşti. Se mai precizează că textul este neconstituţional, pe de o parte, în măsura în care nu poate fi admisă în corpul experţilor electorali o persoană urmărită penal, trimisă în judecată penală sau condamnată penal pentru o infracţiune săvârşită din culpă, iar, pe de altă parte, întrucât nu stabileşte categoria de infracţiuni a căror săvârşire nu este de natură să împiedice dobândirea calităţii de expert electoral. 8. Concluzionând, se arată că textul criticat este neconstituţional în condiţiile în care calitatea de expert electoral încetează indiferent de infracţiunea pentru care o persoană este urmărită penal, trimisă în judecată penală sau condamnată penal, respectiv infracţiune intenţionată sau săvârşită din culpă, şi fără a se ţine cont de gradul de pericol social al infracţiunii care a fost săvârşită, de pedeapsa care a fost aplicată în concret, precum şi de valorile sociale care au fost încălcate prin săvârşirea acestei infracţiuni. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. În urma modificării şi completării Legii nr. 208/2015 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, precum şi unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor parlamentare anticipate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2020, soluţia legislativă criticată se regăseşte la art. 16 alin. (1) lit. h) din lege, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care are următorul cuprins: „(1) Poate fi admisă în corpul experţilor electorali, prin decizie a Autorităţii Electorale Permanente, persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] h) nu este urmărită penal, trimisă în judecată penală sau condamnată penal“. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor. Totodată, prin prisma art. 20 şi 148 din Constituţie, după caz, sunt invocate prevederile art. 14 cu referire la egalitatea în drepturi şi prezumţia de nevinovăţie din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, respectiv art. 47 alin. (3) privind asistenţa juridică gratuită şi art. 52 alin. (1) privind proporţionalitatea restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul legal criticat cuprinde trei ipoteze distincte de reglementare, care se constituie în interdicţii de natură legală pentru dobândirea calităţii de expert electoral. Astfel, prima ipoteză de reglementare vizează calitatea de suspect sau inculpat în cursul desfăşurării urmăririi penale, a doua, calitatea de inculpat în cursul etapei camerei preliminare şi al judecăţii, iar cea de-a treia vizează persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă. Analizând dosarul cauzei, Curtea reţine că, la momentul admiterii în Corpul experţilor electorali, autorul excepţiei de neconstituţionalitate fusese deja condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni, cauza aflându-se în stadiul procesual al apelului, astfel încât acesta avea calitatea de inculpat în cursul judecăţii. În aceste condiţii, Curtea constată că două dintre cele trei ipoteze de reglementare cuprinse în textul criticat, care se subsumează sintagmelor „urmărită penal“ şi „condamnată penal“, nu vizează situaţia in concreto a autorului excepţiei. 15. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (cu titlu exemplificativ, a se vedea Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20). Prin urmare, Curtea constată că sintagmele „urmărită penal“ şi „condamnată penal“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 16. În privinţa interdicţiei privind dobândirea calităţii de expert electoral de către persoana trimisă în judecată, ipoteză de reglementare care îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată, sub aspectul normelor de referinţă invocate, că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor au fost invocate pentru a se demonstra inegalitatea de tratament juridic sub aspectul condiţiilor de acces în funcţie între expertul electoral şi judecător/procuror. Însă această motivare pune în centrul său ideea de inegalitate, care vizează, de principiu, limitarea excesivă a accesului la funcţia publică de expert electoral. Astfel, având în vedere critica de neconstituţionalitate şi ţinând seama de faptul că funcţia de expert electoral este o funcţie publică, Curtea constată că norma de referinţă care urmează a fi reţinută este art. 16 alin. (1) şi alin. (3) coroborat cu art. 41 alin. (1) din Constituţie, şi anume egalitatea în drepturi şi dreptul de acces la o funcţie publică coroborat cu dreptul la muncă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, şi Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006). 17. Prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, Curtea a statuat că existenţa drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie nu este doar declarativă şi iluzorie, ci efectivă, astfel încât şi dreptului de acces la funcţiile publice trebuie să i se aplice acelaşi regim. De aceea, dreptul de acces la funcţiile publice este unul complex, fiind compus din cel puţin trei elemente esenţiale, şi anume: accesul/ocuparea efectivă a funcţiilor publice prin concurs; exercitarea atributelor de funcţie publică; încetarea raporturilor de serviciu. Aceste elemente sunt legate intrinsec de cariera funcţionarului public şi sunt inerente oricărei funcţii publice (a se vedea şi Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 1 noiembrie 2019, paragraful 44). 18. Curtea reţine că soluţia legislativă criticată reglementează o condiţie privind accesul la funcţia publică de expert electoral, şi anume ca persoana să nu fi fost trimisă în judecată. Trimiterea în judecată, din punctul de vedere al procurorului, atestă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal [art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală], iar legiuitorul, prin textul criticat, i-a atribuit semnificaţia de condiţie de acces la funcţia publică antereferită. 19. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că stabilirea standardelor de integritate a funcţiei publice constituie o chestiune de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului, unica autoritate decizională în crearea cadrului legal corespunzător protejării acestei valori sociale, şi că nu orice diminuare a acestor standarde reprezintă automat o încălcare a prevederilor constituţionale (Decizia nr. 32 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 20 februarie 2018, paragraful 51). Funcţia publică implică ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică, standardele privind integritatea şi deontologia funcţionarului public trebuie să fie astfel stabilite încât faptele penale săvârşite de acesta în timpul ocupării unei funcţii publice să nu se răsfrângă asupra instituţiei publice. Aceste standarde privind integritatea şi deontologia profesională se menţin atât în situaţia în care există o condamnare definitivă a acestuia de către instanţa de judecată, fiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie, cât şi în situaţia în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru infracţiuni de o gravitate deosebită, în acest ultim caz nefiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie (paragraful 54). 20. Atunci când intervine trimiterea în judecată sau arestul preventiv, deci există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea unor infracţiuni, nu este înlăturată prezumţia de nevinovăţie, dar nu se poate reţine că autoritatea şi integritatea funcţiei publice nu sunt afectate, motiv pentru care legiuitorul a instituit regula suspendării raportului de serviciu pentru funcţionarul în cauză. Însă elementul comun care conduce la protejarea autorităţii şi integrităţii funcţiei publice este faptul că funcţionarul public condamnat definitiv sau trimis în judecată nu mai poate desfăşura atribuţiile de serviciu, fie cu caracter definitiv (în cazul certitudinii comiterii unor infracţiuni), fie cu caracter temporar (numai pe perioada în care a existat suspiciunea comiterii unor infracţiuni) (paragraful 55). Formularea unei acuzaţii penale, urmată de luarea măsurii preventive a arestului şi/sau de trimiterea în judecată, nu înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate penal, dar o plasează temporar în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei publice. De aceea, doar condamnarea este cea care determină pierderea integrităţii/probităţii, element fundamental al exercitării autorităţii publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcţie publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Etapa intermediară a procesului penal, cea în care se dispune măsura preventivă a arestului sau cea în care se declanşează cercetarea judecătorească vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea/probitatea persoanei care deţine calitatea de funcţionar public, fără a avea un caracter definitiv asupra acesteia. Luarea măsurii preventive a arestului sau trimiterea în judecată este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită autoritatea publică şi îi suspendă cu caracter temporar, din punct de vedere legal şi moral, calitatea de a ocupa funcţia cu care a fost învestită. Pe de altă parte, chiar dacă prezumţia de nevinovăţie a acesteia nu este desfiinţată până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, întrucât există îndoieli rezonabile cu privire la buna-credinţă şi loialitatea funcţionarului public în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, în această perioadă, acestuia nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice, persoana pierzând temporar legitimitatea de a reprezenta interesele generale pe care legea o obligă să le protejeze (paragraful 56). 21. Totodată, conceptul „statului de drept“, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, presupune, pe de o parte, capacitatea statului de a asigura cetăţenilor servicii publice de calitate şi de a crea mijloacele pentru a spori încrederea acestora în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale, în special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public şi, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenţi publici sau privaţi care sunt învestiţi şi au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcţiilor sale de către profesionişti care îndeplinesc criterii profesionale şi de probitate morală (Decizia nr. 582 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 21 septembrie 2016, paragraful 53, Decizia nr. 32 din 23 ianuarie 2018, paragraful 50). 22. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile de acces în funcţia publică, iar una dintre aceste condiţii este aceea a asigurării unui standard de integritate a funcţiei publice. De asemenea, legiuitorul are competenţa de a reglementa situaţiile concrete care afectează acest standard şi, implicit, imaginea funcţiei publice. Trimiterea în judecată a persoanei a fost apreciată ca fiind o situaţie personală a acesteia care afectează imaginea funcţiei publice, astfel încât legiuitorul a ataşat acestei măsuri procesual penale şi o semnificaţie în planul raportului de serviciu al funcţionarului public. Dacă trimiterea în judecată este dispusă în cursul exercitării raportului de serviciu, poate avea loc suspendarea acestuia, soluţie legislativă, de principiu, admisă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, sau Decizia nr. 60 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 9 aprilie 2013). În schimb, dacă trimiterea în judecată este dispusă înainte de accesul propriu-zis în funcţia publică, legiuitorul poate reglementa, în considerarea standardului de integritate a funcţiei publice, interdicţia temporară a accesului la respectiva funcţie. 23. Chiar dacă prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, trimiterea în judecată indică existenţa unor îndoieli rezonabile cu privire la buna-credinţă şi loialitatea funcţionarului public în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, astfel că legiuitorul poate aprecia că acestuia nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice, persoana pierzând temporar legitimitatea de a reprezenta interesele generale pe care legea o obligă să le protejeze. Astfel, instituirea unei asemenea condiţii privind accesul la funcţia publică, de principiu, este una rezonabilă şi nu încalcă art. 16 alin. (3) coroborat cu art. 41 alin. (1) din Constituţie, fiind o expresie a art. 1 alin. (3) din Constituţie. 24. Faptul că accesul la diferite funcţii publice nu este reglementat unitar în privinţa condiţiei ca persoana în cauză să nu fi fost trimisă în judecată sau să nu fi fost trimisă în judecată pentru anumite infracţiuni, Curtea subliniază că această problemă este una de opţiune legislativă, rezonabilitatea condiţiei analizându-se în considerarea naturii funcţiei publice respective, şi nu în raport cu alte funcţii publice, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. 25. Totodată, întrucât interdicţia privind dobândirea calităţii de expert electoral de către persoana trimisă în judecată nu pune în discuţie prezumţia de nevinovăţie, Curtea reţine că prevederea legală criticată nu încalcă art. 23 alin. (11) din Constituţie. 26. Curtea mai reţine că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, ipoteza normativă a acestora vizând analiza abaterilor normative de la conţinutul firesc al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi nu configurarea în sine a acestora. 27. Curtea constată că, prin prisma art. 20 din Constituţie, pentru motivele arătate la paragrafele 23 şi 24, nu se poate reţine încălcarea art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cu referire la egalitatea în drepturi şi prezumţia de nevinovăţie, iar dispoziţiile art. 47 alin. (3) privind asistenţa juridică gratuită şi art. 52 alin. (1) privind proporţionalitatea restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate, prin prisma art. 148 din Constituţie, nu au incidenţă în cauză, având în vedere sfera de aplicare şi conţinutul normativ al acestora. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor „urmărită penal“ şi „condamnată penal“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 8.894/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că sintagma „trimisă în judecată“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
