Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România şi de Marius Stan în Dosarul nr. 73/89/2019 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.424D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în cauză fiind aplicabilă, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 789 din 23 noiembrie 2021, prin care un text de lege identic, referitor însă la participarea la un concurs pentru ocuparea unui post de conducere vacant de ofiţer, a fost declarat neconstituţional. Textul de lege criticat în prezenta cauză impune o condiţie esenţială de acces la un concurs pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, condiţie ce, aplicând testul de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, corespunde unui scop legitim şi reprezintă o măsură adecvată, însă nu este nici necesară şi nici proporţională cu acest scop, deoarece afectează egalitatea de şanse în alegerea unui loc de muncă, fiind contrară prevederilor art. 16 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 41 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 73/89/2019, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România şi de Marius Stan într-o cauză având ca obiect o acţiune prin care s-au solicitat anularea actelor reprezentând anunţul pentru organizarea unui concurs, invalidarea rezultatului concursului şi obligarea pârâtului la organizarea unui nou concurs, în condiţiile în care candidatura autorului excepţiei Marius Stan a fost invalidată în temeiul dispoziţiilor legale criticate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia Marius Stan susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie şi îngrădesc în mod discriminatoriu şi nejustificat libera alegere a profesiei sau a locului de muncă prin participarea la un concurs, deoarece condiţia de a nu fi cercetat disciplinar nu se aplică tuturor candidaţilor, iar declanşarea unei cercetări prealabile în materie disciplinară nu echivalează cu stabilirea vinovăţiei persoanei cercetate. În plus, menţionează că dosarul având ca obiect cercetarea sa disciplinară a fost clasat ulterior datei la care au fost anunţate persoanele declarate admise/respinse în urma înscrierii la un concurs organizat de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vaslui. 6. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece sintagma „nu este cercetat disciplinar“ , referitoare la una dintre condiţiile de participare la un concurs, încalcă prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii în drepturi statuat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece aceasta este o condiţie suplimentară aplicabilă doar agenţilor de poliţie, şi nu tuturor candidaţilor. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale prin raportare la criticile de neconstituţionalitate formulate. Aşadar, potrivit art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, procedura disciplinară are la bază principiul prezumţiei de nevinovăţie, astfel că poliţistului cercetat disciplinar îi sunt garantate atât dreptul la apărare, cât şi proporţionalitatea, adică asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă. Or, prin condiţia de a nu fi cercetat disciplinar, impusă exclusiv agentului de poliţie care a absolvit studii superioare cu prilejul înscrierii la un concurs pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer, fără să fi intervenit o hotărâre care să constate existenţa vinovăţiei acestuia, sunt încălcate normele art. 16 alin. (1), ale art. 23 alin. (11), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în realitate, sintagma „nu este cercetat disciplinar“ din cuprinsul lit. b) a art. 27^45 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, text introdus prin art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, şi care are următoarea redactare: „Agentul de poliţie care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: (...) b) nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;“. 12. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Din motivarea excepţiei se deduce în mod rezonabil invocarea prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Analizând dispoziţiile art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că acestea instituie una dintre condiţiile obligatorii de participare a agentului de poliţie la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, potrivit căreia candidatul „nu este cercetat disciplinar“ sau „nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare“. 14. În ceea ce priveşte sintagma „nu este cercetat disciplinar“ - criticată în prezenta cauză -, Curtea constată că aceeaşi sintagmă, dar conţinută de art. 27^46 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, text care reglementează condiţiile de participare a poliţistului la concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant, a fost constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022. 15. Examinând critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin decizia menţionată Curtea a reţinut că cerinţa potrivit căreia poliţistul candidat nu trebuie să fie subiectul unei cercetări disciplinare este esenţială pentru accesul acestuia la concursul pentru ocuparea postului de conducere vacant pentru care candidează, reprezentând în acelaşi timp un aspect ce ţine de exercitarea raportului de serviciu al poliţistului, raport care intră sub protecţia dispoziţiilor art. 16 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 41 din Constituţie. Totodată, Curtea a observat, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, reprezentată de Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19, că poliţistul este un funcţionar public cu statut special şi că regulile esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere ţin de statutul poliţistului, mai exact de exercitarea raportului său de serviciu, şi trebuie reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie (paragrafele 13 şi 14 din Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021). 16. Cu privire la cercetarea disciplinară, Curtea a reţinut, în esenţă, că procedura disciplinară este iniţiată prin declanşarea cercetării prealabile, presupune sesizarea şi consultarea Consiliului de disciplină, după caz, şi se finalizează prin soluţionarea definitivă a cauzei. Procedura disciplinară se desfăşoară pe baza principiilor respectării prezumţiei de nevinovăţie, garantării dreptului la apărare, celerităţii, contradictorialităţii, proporţionalităţii, unicităţii şi legalităţii sancţiunii, iar răspunderea disciplinară a poliţistului este angajată atunci când acesta încalcă îndatoririle de serviciu, cu vinovăţie (paragraful 15 din decizie). 17. În acest context normativ, Curtea Constituţională a efectuat testul de proporţionalitate pentru a analiza dacă sintagma „nu este cercetat disciplinar“ încalcă prevederile art. 16 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 41 din Constituţie şi, în consecinţă, a verificat dacă adoptarea acesteia are o justificare raţională, fără a fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, dacă are un scop legitim şi dacă este proporţională cu acel scop, respectiv este adecvată, necesară şi asigură un just echilibru între interesele concurente (paragraful 16). 18. Astfel, Curtea a stabilit că scopul urmărit de legiuitor este unul legitim şi constă în limitarea participării la concursul pentru ocuparea unui post de conducere astfel încât să fie selectaţi acei candidaţi care nu sunt cercetaţi disciplinar, adică asupra cărora nu planează nicio incertitudine cu privire la standardele de profesionalism, de etică şi de integritate necesare postului (paragrafele 17 şi 18). 19. Referitor la caracterul adecvat al condiţiei impuse prin sintagma criticată, Curtea a observat că aceasta este capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, respectiv ocuparea posturilor de conducere de persoane care îndeplinesc standardele menţionate (paragraful 19). 20. Curtea a reţinut însă că măsura adoptată nu îndeplineşte condiţia de a fi necesară, respectiv indispensabilă, pentru îndeplinirea scopului urmărit şi nici proporţională, adică să păstreze justul echilibru între interesele concurente. Aceasta deoarece legiuitorul are la dispoziţie măsuri mai puţin restrictive pentru îndeplinirea scopului legitim propus, care să asigure standarde privind profesionalismul, etica, integritatea şi deontologia poliţistului în calitate de funcţionar public cu statut special, cum ar fi, spre exemplu, reglementarea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia la concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant să poată participa poliţistul care nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare. Condiţiile care concură la împiedicarea participării la concursul pentru ocuparea unui post de conducere trebuie să fie obiective, cuantificabile şi să aibă o justificare semnificativă din punct de vedere juridic pentru a atinge scopul propus, or, sintagma criticată nu îndeplineşte aceste criterii. Curtea a constatat, în consecinţă, că sintagma criticată nu respectă exigenţa ingerinţei minime, respectiv adoptarea unei reglementări care să îndeplinească scopul urmărit cu aceeaşi eficienţă, fără a afecta drepturile şi libertăţile fundamentale deja recunoscute. Ori de câte ori sunt în discuţie drepturi fundamentale, exigenţele constituţionale de protecţie a acestor drepturi impun o gradare a intervenţiei etatice, astfel încât opţiunea legislativă să se îndrepte către măsura cel mai puţin restrictivă de drepturi (paragrafele 20-22). 21. Având în vedere că scopul cercetării prealabile, ca primă etapă în angajarea răspunderii disciplinare, îl constituie stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, rezultă că în urma cercetării disciplinare se poate constata inexistenţa abaterii şi a vinovăţiei poliţistului care doreşte să se înscrie la concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant. În această situaţie, drepturile sale consfinţite prin art. 16 alin. (3) şi art. 41 din Constituţie sunt limitate printro ingerinţă a legiuitorului care nu este nici minimă şi nici dozată gradual (paragraful 23). 22. Totodată, Curtea a constatat şi lipsa de proporţionalitate a condiţiei analizate cu situaţia care o determină, în sensul că aceasta nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, aflate în concurs. Astfel, interesul statului este acela ca posturile de conducere să fie ocupate de persoane care îndeplinesc indubitabil standardele etice şi profesionale necesare, iar, pe de altă parte, interesul individual este acela de a putea accede la un post de conducere, ceea ce reprezintă o etapă a dezvoltării carierei poliţistului ce ţine de aspiraţia acestuia de perfecţionare profesională şi de asumare a unor noi responsabilităţi în vederea îndeplinirii unor atribuţii aferente funcţiilor de conducere corespunzătoare exercitării raportului său de serviciu ce intră sub protecţia art. 16 alin. (3) şi art. 41 din Constituţie. În acest context, legiuitorului îi revenea obligaţia constituţională de a identifica punctul de echilibru optim dintre cele două interese concurente, pentru ca acestea, împreună şi fiecare în parte, să se realizeze într-o măsură satisfăcătoare şi rezonabilă pentru ambele părţi (paragraful 24). 23. Or, Curtea a reţinut că această obligaţie constituţională nu a fost respectată de vreme ce legiuitorul a adoptat soluţia potrivit căreia orice deschidere a unei proceduri disciplinare, indiferent de faptul că aceasta se finalizează cu constatarea existenţei sau a inexistenţei abaterii şi a vinovăţiei poliţistului, împiedică accesul acestuia la concursul pentru ocuparea unui post de conducere. Mai mult, potrivit art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, depunerea oricărei înştiinţări/cereri în scris cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare obligă persoana în drept să declanşeze procedura disciplinară. Nici Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 şi nici Legea nr. 360/2002 nu prevăd sancţiuni pentru situaţia în care s-ar depune cereri şicanatorii, adică formulate numai cu scopul de a împiedica accesul poliţistului la concurs. Aceasta înseamnă că evoluţia profesională a poliţistului, ca aspect al exercitării funcţiei publice şi al dreptului său la muncă, ar putea fi blocată în mod permanent de persoane de rea-credinţă care ar putea depune sesizări scrise cu privire la presupuse abateri disciplinare de fiecare dată când se organizează un nou concurs. Legiuitorul plasează astfel sub semnul hazardului un aspect esenţial al dreptului la exercitarea funcţiei publice şi al dreptului la muncă, ceea ce este de nepermis (paragraful 25). 24. În concluzie, Curtea a reţinut că sintagma „nu este cercetat disciplinar“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 împiedică accesul poliţistului, funcţionar public cu statut special, la concursul pentru ocuparea unui post de conducere, ce ţine de exercitarea raportului său de serviciu, aducând astfel atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 41 din Constituţie (paragraful 26). 25. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, prin aceeaşi decizie, că funcţionarii publici nu se supun aceleiaşi condiţii cum este cea prevăzută de art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, deoarece poliţiştii sunt funcţionari publici civili cu statut special, adică o categorie socioprofesională distinctă de cea a funcţionarilor publici al căror statut general este reglementat prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că situaţia acestora, sub aspectul condiţiilor privind accesul la concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere, poate să difere de aceea a funcţionarilor publici (paragraful 27). 26. Curtea a mai stabilit şi că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză, deoarece, potrivit jurisprudenţei sale, prezumţia de nevinovăţie, fiind reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, este proprie doar procesului penal, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ (paragraful 28). 27. Faţă de cele prezentate mai sus, Curtea Constituţională constată că cerinţa legală constând în lipsa cercetării disciplinare în curs este comună atât pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie, cât şi a unui post de conducere vacant de ofiţer, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 27^45 lit. b) şi, respectiv, al art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002. În consecinţă, Curtea constată că, pentru identitate de raţiune, sunt pe deplin aplicabile mutatis mutandis argumentele ce susţin soluţia de admitere pronunţată prin Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, mai sus sintetizate, aşa încât se impune şi în prezenta cauză admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „nu este cercetat disciplinar“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România şi de Marius Stan în Dosarul nr. 73/89/2019 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că sintagma „nu este cercetat disciplinar“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 27^45 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
