Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 88 din 18 noiembrie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 88 din 18 noiembrie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 85 din 30 ianuarie 2025
Comenteaza legea
    Dosar nr. 1.867/1/2024

┌─────────────┬────────────────────────┐
│             │- preşedintele Secţiei  │
│Elena Diana  │de contencios           │
│Tămagă       │administrativ şi fiscal │
│             │- preşedintele          │
│             │completului             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Gabriela     │- judecător la Secţia de│
│Elena Bogasiu│contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia de│
│Ilie         │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Ionel Barbă  │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Luiza Maria  │- judecător la Secţia de│
│Păun         │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Maria Hrudei │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Alina        │- judecător la Secţia de│
│Nicoleta     │contencios administrativ│
│Ghica-Velescu│şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Iulia Craiu  │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ştefania     │- judecător la Secţia de│
│Dragoe       │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Ionel Florea │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cristinel    │- judecător la Secţia de│
│Grosu        │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mădălina     │- judecător la Secţia de│
│Elena        │contencios administrativ│
│Vladu-Crevon │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mihnea Adrian│- judecător la Secţia de│
│Tănase       │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
└─────────────┴────────────────────────┘


    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Elena Diana Tămagă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.533/118/2022.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere la raport de către părţi.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că la dosar au fost depuse opiniile scrise ale specialiştilor consultaţi şi au fost transmise, de către instanţele naţionale, hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
    7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 8.533/118/2022, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004?"

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 1.867/1/2024.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    10. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004)
    "ART. 1
    (…)
    (6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. (…)"

    11. Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 341/2004)
    "ART. 8
    (…)
    (5) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (6) şi la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, în scopul acordării titlurilor şi eliberării certificatelor reglementate prin lege, precum şi modalitatea de respingere a cererilor pentru acordarea calităţilor prevăzute de prezenta lege şi de anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (…)"

    12. Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 (Normele metodologice sau Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004)
    "ART. 49^1
    (1) Comisia prevăzută la art. 49 are următoarele atribuţii principale:
    (…)
    b) în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor şi, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanţele competente; (…)
    ART. 49^3
    (1) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se face de comisia prevăzută la art. 49 alin. (1) din normele metodologice.
    (2) Comisia prevăzută la alin. (1), în cazul constatării incidenţei prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va întocmi un proces-verbal pentru fiecare dosar analizat ce va fi transmis către Serviciul juridic, care va promova acţiune de anulare a certificatului în instanţa de contencios administrativ (…)
    ART. 1^1
    În aplicarea prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    (…)
    b) certificatul nou sau noul certificat reprezintă certificatul eliberat în condiţiile Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se dobândesc calităţile prevăzute la art. 18 alin. (1), art. 25^1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile acestei legi; (…)"


    III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina
    Circumstanţe relevante
    13. Prin Procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 141/2022 din data de 29.09.2022 (Comisia art. 49), înregistrat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 cu nr. xxxxx/26.10.2022 (Procesul-verbal), s-a menţionat că AB este posesor al Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016 (Certificatul), cererea administrativă fiind admisă de Comisia art. 9^2, şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014), coroborat cu art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 (Hotărârea Guvernului nr. 99/2015), în sensul că AB nu a ocupat şi apărat sediul Casei Albe până la fuga dictatorului, respectiv până la data de 22.12.1989, ora 12:10.
    14. Dat fiind că certificatul a intrat în circuitul civil, iar comisia nu are competenţa de anulare a certificatului, membrii Comisiei art. 49, cu unanimitate de voturi, au propus iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ, dispunând comunicarea Procesului-verbal al şedinţei către serviciul juridic, în vederea formulării acţiunii în anulare la instanţa de contencios administrativ.

    Cererea de chemare în judecată
    15. Reclamantul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (Secretariatul sau Secretariatul de stat) a învestit Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune în anularea Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016.
    16. Motivând, în fapt, cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că, în urma studierii actelor din dosarul administrativ de preschimbare a certificatului, Comisia art. 49 a constatat că certificatul de Luptător cu Rol Determinant al cărui beneficiar este pârâtul a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015, astfel încât a fost întocmit Procesul-verbal al Comisiei nr. 49 nr. xxxxx/26.10.2022.
    17. S-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, din înscrisurile depuse nefiind dovedit că reclamantul, în perioada 14 decembrie-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 (ora fugii dictatorului), ar fi ocupat sau apărat vreun obiectiv de importanţă deosebită într-o localitate în care, în urma unor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului.

    Întâmpinarea
    18. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul AB a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
    19. În motivarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâtul a susţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după şapte ani de la data emiterii Certificatului, cu depăşirea termenului de un an de la data emiterii, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi principiile securităţii raporturilor juridice şi încrederii legitime.
    20. Prin apărările vizând fondul cauzei, pârâtul a arătat că în Procesul-verbal se menţionează faptul că s-a procedat la discutarea sesizării formulate de numitul CD, care ar fi reclamat că pârâtul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru a obţine certificat de Luptător cu Rol Determinant.
    21. Consideră că acţiunea în anulare formulată de reclamant reprezintă un caz grav de încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice pe care Certificatul le statuează în persoana şi în patrimoniul beneficiarului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis după ce, în prealabil, au fost verificate actele depuse pentru atestarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, precum şi îndeplinirea tuturor cerinţelor legale.
    22. Pârâtul apreciază că reclamantul susţine în mod nejustificat că nu este îndeplinită condiţia cumulativă de a ocupa şi apăra un obiectiv de importanţă deosebită în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 a zilei de 22.12.1989, într-o localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului, din moment ce, în opinia sa, enumerarea din Normele metodologice nu este una limitativă, fiind lăsată la latitudinea comisiilor posibilitatea de a aprecia dacă, în plus faţă de localităţile enumerate, mai există şi alte localităţi care pot fi considerate ca fiind determinante.
    23. În absenţa unei reglementări precise, Secretariatul de stat, prin Comisia înfiinţată în temeiul art. 9^2 din Legea nr. 341/2004 prin Ordinul nr. 30/26.03.2015, a emis Decizia nr. 74/27.08.2015 prin care oraşul Constanţa a fost inclus pe lista localităţilor în care au existat persoane reţinute până la fuga dictatorului.
    24. În Procesul-verbal nr. 9.104 încheiat de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 la data de 27.08.2015, întocmit cu ocazia admiterii cererii de includere a oraşului Constanţa în categoria celor faţă de care există posibilitatea acordării calităţii de Luptător cu Rol Determinant, se menţionează că, referitor la acest oraş, s-a procedat la verificarea Adresei nr. aa/2015 a Ministerului Public - Parchetul Militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, emisă în Dosarul nr. bb/P/2014, din care rezultă că EF a fost invitată pe data de 18.12.1989 la sediul Securităţii Port Constanţa şi apoi la sediul Securităţii municipiului Constanţa unde a fost anchetată, fiind reţinută până la data de 20.12.1989, dată la care a fost lăsată să revină în domiciliu.
    25. Din această perspectivă, pârâtul apreciază că este în posesia unui drept câştigat, care nu poate fi infirmat sau supus unei noi proceduri de analizare, aşa cum impune principiul securităţii juridice consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

    Sentinţa pronunţată de prima instanţă
    26. Prin Sentinţa civilă nr. 483 din 13 aprilie 2023, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârât, reţinând că raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.
    27. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, fiind anulat Certificatul al cărui beneficiar este pârâtul AB. În considerentele hotărârii pronunţate, prima instanţă a reţinut că în privinţa pârâtului nu sunt îndeplinite două condiţii: prima vizează desfăşurarea unor activităţi revoluţionare în oraşe în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, iar cea de-a doua vizează desfăşurarea acestora până la fuga dictatorului, respectiv în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10.
    28. În ceea ce priveşte apărările pârâtului referitoare la faptul că are un drept câştigat şi că odată stabilit acest drept în patrimoniul său legiuitorul nu mai poate interveni asupra sa, instanţa de fond a constatat că acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate, legiuitorul având o largă marjă de apreciere în domeniul recunoştinţei faţă de persoanele care au contribuit la declanşarea şi reuşita Revoluţiei Române.
    29. De asemenea, au fost menţionate şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragrafele 26-29 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 430/2018) şi ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 296 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 196/2019), paragrafele 21, 22 şi 24.

    Recursul formulat în cauză
    30. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul AB, motivele de nelegalitate fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, din perspectiva nemotivării sentinţei, dar şi faţă de aplicarea greşită, de către prima instanţă, a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 alin. (5)-(7), art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, art. 49, art. 49^1 şi art. 49^3 din Legea nr. 341/2004.
    31. În justificarea motivului de nelegalitate referitor la aplicarea greşită a prevederilor legale în dezlegarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, recurentul-pârât a arătat că, în privinţa noului certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun. Astfel, rezultă, în mod evident, caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei.

    Întâmpinarea la recurs
    32. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că admiterea cererii de acordare a certificatului de Luptător cu Rol Determinant s-a realizat cu nerespectarea legislaţiei în vigoare, astfel cum rezultă din Dosarul penal nr. ccc/P/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sesizarea fiind efectuată chiar de către intimatul-reclamant.
    33. Deţinerea certificatului de Luptător cu Rol Determinant în baza căruia recurentul-pârât încasează indemnizaţia lunară viageră în cuantum de 2.020 lei nu este un drept salarial asupra căruia statul român să nu poată interveni în sensul anulării actelor administrative emise.
    34. Această intenţie a legiuitorului rezultă în concret din prevederile art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, instituind obligaţia anulării certificatelor în sarcina Secretariatului de stat, indiferent de momentul emiterii acestora.
    35. De altfel, chiar recurentul-pârât a declarat, în memoriul depus la dosarul administrativ, şi a menţionat, în declaraţia personală, că era acasă când a aflat de la televizor că Ceauşescu a fugit, ceea ce dovedeşte fără putinţă de tăgadă că nu îndeplinea condiţia cumulativă de a ocupa sau apăra Casa Albă până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989, prevăzută de legiuitor la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004.
    36. La termenul de judecată din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a repus pe rol cauza şi a pus în discuţia părţilor, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie.
    37. Prin Încheierea din 6 februarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.

    IV. Punctul de vedere al părţilor
    38. Potrivit punctului de vedere exprimat de recurentul-pârât, în speţă, este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzutede art. 519 din Codul de procedură civilă: sesizarea este formulată în legătură cu o judecată aflată în curs, ce formează obiectul Dosarului nr. 8.533/118/2022, aflat în calea de atac a recursului, pe rolul Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; lămurirea chestiunii de drept este determinantă în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată; problema de drept prezintă caracter de noutate, dat fiind faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acesteia şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii.
    39. Chestiunea de drept cu care este sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este una reală, însăşi reclamantul întemeindu-şi cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
    40. Se invocă, totodată, caracterul neunitar al practicii judiciare interne, instanţele de judecată având modalităţi diferite de interpretare a textelor de lege aplicabile acestei chestiuni de drept în analiza speţelor cu care sunt învestite, iar soluţiile pronunţate fiind contradictorii.
    41. În opinia intimatului-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; chestiunea de drept litigioasă are caracter de noutate; asupra acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; lămurirea chestiunii de drept mai sus enunţate este determinantă în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei deduse judecăţii; problema de drept ridicată este veritabilă, prezentând un grad ridicat de dificultate; la nivelul ţării începe să se dezvolte o jurisprudenţă neunitară cu privire la problema de drept indicată la paragraful 8 din prezenta decizie.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    V.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării
    42. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.
    43. De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 49^1 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, din perspectiva incidenţei ultimei teze a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât:
    - prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârât şi a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le ocroteşte prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004;
    – având în vedere că recurentul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe, inter alia, sub aspectul faptului că pentru noul certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun, rezultă, în mod evident, caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei;
    – Curtea de Apel Constanţa este învestită cu soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat în primă instanţă un litigiu de contencios administrativ. Prin urmare, este îndeplinită şi condiţia ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

    44. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.
    45. Totodată, Curtea reţine că, urmare a cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante în materie.
    46. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior.
    47. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data sesizării, respectiv data de 6 februarie 2024.
    48. La nivelul instanţelor din raza Curţii de Apel Constanţa a fost identificată practică judiciară în materie, respectiv Sentinţa nr. 1.546 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 2.369/118/2023, nedefinitivă, prima instanţă apreciind că „raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără şi normează prezintă o particularitate specială prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, în speţa de faţă reclamantul Secretariatul de stat, de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004“.
    49. La nivel naţional au fost identificate soluţii pronunţate în primă instanţă, nedefinitive, atât de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, mai sus indicată (Dosarul nr. 27.507/3/2023 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal), cât şi de admitere a acesteia (Dosarul nr. 33.245/3/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal).

    V.2. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării
    50. Instanţa de trimitere apreciază că nu există un temei legal care să permită formularea acţiunii de faţă în alte condiţii decât cele prevăzute de dreptul comun.
    51. Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorităţii emitente este prevăzută în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
    52. Ca atare, ceea ce prezintă relevanţă este că nu există nicio diferenţă din perspectiva decăderii între actele cu executare succesivă şi cele cu executare uno ictu.
    53. Totodată, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt foarte clare în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de decădere, respectiv de la data emiterii actului. Nicio dispoziţie legală nu derogă de la această normă în ceea ce priveşte certificatele de luptător care a contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.
    54. De altfel, în privinţa unei eventuale derogări ar trebui avute în vedere dispoziţiile art. 63 teza a II-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), potrivit cărora derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază.


    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    VI.1. Jurisprudenţă comunicată de curţile de apel
    55. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de decădere de un an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.
    56. Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 164 din 24 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.487/54/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 12.03.2025) şi tribunalelor Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa civilă nr. 3.575 din 30 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.016/3/2024, atacată cu recurs; Sentinţa civilă nr. 965 din 5 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.538/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 30.01.2025; Sentinţa civilă nr. 2.539/2024 din 25 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.544/3/2023, atacată cu recurs; Sentinţa civilă nr. 365 din 13 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.244/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată, la 26.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentinţa civilă nr. 3.488 din 12 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 33.245/3/2022, casată prin Decizia civilă nr. 1.151 din 12 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în prezent, pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, pronunţare amânată la 12.12.2024; Sentinţa civilă nr. 2.746 din 30 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.259/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal], Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale [Sentinţa civilă nr. 307 din 9 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.551/117/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată la 16.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă], Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa nr. 202/2024 din 11 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 385/85/2024, definitivă prin nerecurare; Sentinţa nr. 61/2024 din 23 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.119/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, suspendat la 26.06.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentinţa nr. 82/2024 din 28 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.989/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, suspendat la 4.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă] şi Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa nr. 121/CA/2024 din 22 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.365/111/2022, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
    57. În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe: Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; tribunalele Giurgiu, Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Vaslui.
    58. În susţinerea orientării jurisprudenţiale şi a punctelor de vedere teoretice au fost expuse următoarele argumente:
    59. Nici Legea nr. 341/2004, nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu prevăd un termen special în care Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea certificatului de revoluţionar, despre care consideră că a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale.
    60. Ca atare, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.
    61. Termenul de un an se calculează de la data emiterii actului a cărui anulare se solicită, şi nu de la data constatării, de către autoritatea emitentă, a nerespectării prevederilor legale pentru emiterea actului respectiv, redactarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 fiind clară şi neechivocă în această privinţă. Nicio dispoziţie legală nu derogă de la această normă în ceea ce priveşte certificatele de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
    62. Totodată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu prevede o modalitate diferită de calcul pentru termenul de sesizare a instanţei în funcţie de natura efectelor juridice produse de actul administrativ (patrimoniale sau nepatrimoniale).
    63. Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorităţii emitente este prevăzută de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fiind irelevant, în economia dispoziţiilor legale mai sus indicate, dacă actul administrativ atacat este purtător sau nu de drepturi patrimoniale, întrucât acestea nu disting şi nici nu trebuie să distingă, neexistând nicio diferenţă relevantă, din perspectiva prescripţiei, între actele cu executare succesivă şi cele cu executare uno ictu.
    64. Interpretarea potrivit căreia termenul de un an, prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ar începe să curgă de la data emiterii procesului-verbal prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu poate fi primită, deoarece ar conduce la prelungirea pe o perioadă nedeterminată a începutului prescripţiei şi ar lăsa norma juridică fără niciun efect sancţionator.
    65. Nu se poate reţine o încălcare a art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Liberul acces la justiţie nu înseamnă că instanţa poate fi sesizată oricând şi în orice condiţii, ci acest drept trebuie exercitat în condiţiile prevăzute de lege.
    66. Pe de o parte, termenul de un an de la emiterea actului administrativ este un termen rezonabil, în interiorul căruia autoritatea publică emitentă are timp suficient să reanalizeze îndeplinirea condiţiilor legale pentru emiterea actului, iar, pe de altă parte, posibilitatea ca autoritatea publică emitentă a actului administrativ să constate oricând neîndeplinirea condiţiilor legale pentru emiterea actului şi să sesizeze instanţa cu cererea de anulare a actului administrativ într-un termen calculat de la momentul acestei constatări ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, pentru că drepturile născute în favoarea beneficiarului actului administrativ prin emiterea acestuia ar rămâne incerte pentru o perioadă nedeterminată.
    67. În ceea ce priveşte exemplul prin analogie al revizuirii deciziilor de pensionare s-a reţinut că, la art. 94 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (abrogată la 31.08.2024), există un temei legal derogatoriu de la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
    68. În speţă este aplicabil art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Aceste dispoziţii sunt norme de punere în aplicare a Legii nr. 341/2004, iar nu a Legii nr. 554/2004, iar o hotărâre de guvern, act administrativ, nu poate deroga de la o lege organică, respectiv de la Legea nr. 554/2004.
    69. În situaţia prevăzută de art. 49 alin. (2) mai sus invocat, însăşi comisia dispune anularea certificatului, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel, rezultă faptul că Secretariatul de stat nu a identificat un temei special în vederea formulării acţiunii, din moment ce a indicat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
    70. Într-o a doua orientare jurisprudenţială, nesusţinută de practică judiciară, s-a apreciat că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004, având prioritate norma specială, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004.
    71. Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa civilă nr. 1.178 din 13 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.242/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 18.02.2025) şi Tribunalului Ilfov - Secţia civilă (Sentinţa civilă nr. 242 din 15 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.587/93/2022, definitivă prin nerecurare; Sentinţa civilă nr. 674 din 5 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.184/93/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având termen de judecată la 16.01.2025).
    72. În acelaşi sens a fost exprimat şi punctul de vedere teoretic, nesusţinut de practică judiciară, al Tribunalului Teleorman.
    73. În susţinerea orientării jurisprudenţiale şi a punctului de vedere teoretic, au fost expuse argumentele de mai jos.
    74. În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, iar Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 reprezintă norma specială cu privire la reglementarea procedurilor având ca obiect certificatele de revoluţionar.
    75. Valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără şi le normează prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de decădere de un an, deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, respectiv Secretariatul de stat, de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.
    76. Legiuitorul a vrut să deschidă posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pentru a deţine un certificat de revoluţionar ori de câte ori o persoană fizică ori juridică de drept public sau privat aduce la cunoştinţa autorităţii emitente că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, această concluzie rezultând cu necesitate din cuprinsul art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
    77. În acelaşi sens este şi rezultatul interpretării istorico-teleologice a normelor aplicabile raportului juridic litigios, având în vedere faptul că, în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, care a adus modificări extensive acestei legi, s-a reţinut că modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004 este necesară pentru rezolvarea situaţiei actuale, respectiv existenţa unui număr mare de persoane care deţineau certificate fără să fi avut vreo contribuţie decisivă la reuşita Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
    78. Astfel, în expunerea de motive, legiuitorul delegat a arătat că modificările şi completările aduse au vizat introducerea unor prevederi clare, fără echivoc, pentru respectarea adevărului istoric, care să coincidă realităţii în raport cu faptele şi evenimentele din decembrie 1989, în vederea acordării recunoştinţei statului român numai faţă de persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, implicând reluarea plăţilor cu un efort bugetar redus faţă de cel existent, descurajarea abuzurilor, a încălcării prevederilor legale, pentru a aduce în rândul revoluţionarilor autentici răsplata binemeritată a unui stat care nu îşi uită eroii şi transformarea „prejudiciului de imagine“ prin recâştigarea demnităţii revoluţionarilor odată cu împlinirea unui sfert de secol de la Revoluţia din 1989.
    79. Prin Legea nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 („Legea nr. 179/2021“) nu au fost adăugate, la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, şi nici nu sunt cuprinse menţiuni privind obligaţia Secretariatului de stat să anuleze certificatele eliberate persoanelor cu privire la care se constată incidenţa dispoziţiilor legale din alineatele indicate. De asemenea, nu există menţiuni referitoare la acţiunea în anulare în raport de data emiterii certificatului de revoluţionar. În Legea nr. 179/2021 sunt inserate menţiuni referitoare la contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor (acţiunea în contencios administrativ putând fi promovată de solicitantul certificatului), şi nu la promovarea unei acţiuni de către Secretariatul de stat, având ca obiect anularea certificatelor deja emise.
    80. Prin Legea nr. 242/2021 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 („Legea nr. 242/2021“) s-au introdus noi alineate la art. 8 din Legea nr. 341/2004.
    81. Or, modificarea legislativă permite autorităţii emitente să emită acte administrative de anulare a certificatelor de revoluţionar eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării acestora, urmând ca modalitatea de anulare să fie reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
    82. Curţile de apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Bacău, Braşov, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara şi Tribunalul Giurgiu au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competenţă, nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
    83. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    VI.2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    84. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie.


    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României
    85. Prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, Curtea Constituţională a României a reţinut, în considerente, următoarele:
    "26. Curtea s-a raportat, de altfel, într-o manieră similară cu privire la natura drepturilor instituite, prin Legea nr. 341/2004, arătând, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51)"


    VIII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
    86. În jurisprudenţa instanţelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii
    87. Prin Decizia nr. 74 din 20 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate solicita instanţei anularea acestuia“, reţinând, în cadrul considerentelor:
    "93. În schimb, în cazul actelor administrative individuale, atât plângerea prealabilă, cât şi acţiunea în anulare se formulează pe o perioadă determinată. Mai mult, termenul de introducere a acţiunii este de un an, atât în cazul acţiunii introduse de autoritatea publică emitentă, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cât şi al acţiunii în anulare introduse de persoana vătămată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004"


    X. Opiniile specialiştilor consultaţi
    88. În conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialişti din cadrul unor facultăţi de drept şi al Institutului Naţional al Magistraturii asupra chestiunilor de drept supuse examinării.
    89. Până la momentul pronunţării prezentei decizii au fost transmise puncte de vedere de către Institutul Naţional al Magistraturii şi Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
    90. Potrivit opiniei comunicate de Institutul Naţional al Magistraturii, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de un an de la data emiterii actului administrativ, prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.
    91. În opinia comunicată de Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj s-a apreciat că, pentru ca termenul de introducere a acţiunii în anulare prevăzut la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să nu se aplice sau să se aplice nuanţat în cazul acţiunii în anularea noului certificat, ar trebui ca Legea nr. 341/2004 să prevadă în mod expres fie un alt termen pentru introducerea acţiunii, fie un alt moment de la care acesta ar trebui să curgă. În lipsa unor dispoziţii contrare, acţiunea în anularea noului certificat formulată de către organul emitent este supusă în totalitate dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. În plus, este cel puţin discutabil ca, prin hotărâre de guvern, să se poată deroga de la prevederile unei legi organice (Legea nr. 554/2004), chiar dacă Guvernul ar fi primit o delegare (generală) în acest sens, cum s-a întâmplat prin prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004. Cu atât mai puţin este permisă o interpretare în sensul că prevederile legii organice nu s-ar aplica.

    XI. Raportul asupra chestiunii de drept
    92. Prin raportul întocmit asupra chestiunii de drept, judecătorul-raportor a apreciat că sesizarea este admisibilă, iar în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.

    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XII.1. Asupra admisibilităţii sesizării
    93. Procedând la analiza admisibilităţii sesizării, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute cumulativ de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    94. Pentru atingerea scopului acestui mecanism juridic de prevenire a jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, legiuitorul a instituit mai multe condiţii de admisibilitate, ce pot fi grupate astfel: 
    - existenţa unei chestiuni de drept veritabile şi esenţiale, care poate genera interpretări diferite şi de lămurirea căreia depinde soluţionarea pe fond a cauzei, incluzând aici atât problemele de drept material, cât şi pe cele de drept procesual decisive pentru soluţionarea pe fond a cauzei;   
    – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; 
    – chestiunea de drept să fie nouă şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele. 

    95. În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept veritabile, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, în practica completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că această cerinţă de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real şi serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    96. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în mod constant că, în declanşarea procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, pentru înlăturarea oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017).
    97. Întrucât, instanţa de trimitere este învestită în recurs să soluţioneze chestiunea termenului de exercitare a acţiunii în anulare de către emitentul noului certificat de Luptător cu Rol Determinant, acţiune referită de normele speciale ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 49^1 alin. (1) lit. b) din normele de aplicare a acestei legi, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, prin raportare la aplicarea/neaplicarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, normă de drept comun în materia contenciosului administrativ, care impune emitentului unui act administrativ unilateral nelegal un termen de 1 an de la data emiterii actului pentru exercitarea dreptului la acţiune în anulare, şi pentru că instanţa de trimitere a demonstrat că instanţele nu au dat, încă, o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial, practica judiciară incipientă, reflectată în hotărâri nedefinitive, conturând existenţa unei probleme de interpretare a acestor norme, aptă să genereze divergenţe serioase de jurisprudenţă, în opinia judecătorului-raportor chestiunea de drept este una veritabilă care are legătură cu soluţionarea cauzei.
    98. Sfera de aplicabilitate a normelor Legii nr. 341/2004 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.412/2004 constituie premisa stabilirii, pe cale judecătorească, a termenului în care autoritatea emitentă a noului certificat de Luptător cu Rol Determinant poate exercita dreptul la acţiunea în anularea acestui act, sesizarea Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal vizând realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege nu în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează un anume litigiu, ci o problemă de drept reală, premisa de la care porneşte întrebarea găsindu-şi izvorul în dispoziţiile legale, nu într-o anume stare de fapt.
    99. Prin urmare, este vorba de o chestiune de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, susceptibilă a da naştere unei jurisprudenţe neunitare, decurgând, în esenţă, din modalitatea în care au fost interpretate dispoziţiile menţionate, accentuând fie metoda de interpretare ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, fie metoda teleologică, urmărind scopul reglementării prin raportare la valorile sociale apărate şi normate prin Legea nr. 341/2004.
    100. În ceea ce priveşte condiţia ca respectiva chestiune de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, se constată că aceasta este îndeplinită, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-pârât AB împotriva Sentinţei civile nr. 483 din 13 aprilie 2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8.533/118/2022, decizia ce se va pronunţa fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.  
    101. În ceea ce priveşte condiţia noutăţii se constată că dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.412/2004 au fost modificate succesiv de la data intrării lor în vigoare (23.07.2004 şi, respectiv, 10.09.2004), ultima modificare intervenind la o dată relativ recentă, prin Hotărârea Guvernului nr. 482/2022 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 şi că această chestiune de drept nu a făcut obiectul unor dezlegări definitive în jurisprudenţa instanţelor, aşa cum s-a antamat.
    102. Astfel, Legea nr. 341/2004 a fost modificată succesiv prin următoarele acte: Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2004; Legea nr. 556/2004; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 182/2005; Legea nr. 347/2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2006; Ordonanţa Guvernului nr. 1/2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 203/2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2009; Legea nr. 118/2010; Legea nr. 71/2011; Legea nr. 178/2012; Legea nr. 2/2013; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014; Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015; Ordonanţa Guvernului nr. 16/2015; Legea nr. 199/2016; Legea nr. 252/2016; Legea nr. 179/2021; Legea nr. 242/2021, iar Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 a suferit modificări prin: Hotărârea Guvernului nr. 2.354/2004; Hotărârea Guvernului nr. 1.707/2006; Hotărârea Guvernului nr. 99/2015; Hotărârea Guvernului nr. 482/2022. Dispoziţiile art. 8 alin. (5) din lege au fost introduse prin Legea nr. 242/2021, pe când art. 49^1 din Normele metodologice a fost introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 99/2015.
    103. Este de remarcat şi faptul că, deşi art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 este în vigoare de la 6 ianuarie 2005, suferind o singură modificare prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare de la 2 august 2007, instanţele nu i-au dat, încă, o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial în contextul Legii nr. 341/2004 şi a normelor sale de aplicare, de aceea, cerinţa „noutăţii“ chestiunii de drept supuse dezlegării este îndeplinită.
    104. În ceea ce priveşte condiţia ca respectiva chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele, se constată că, în mod formal, asupra chestiunii în sine nu există o decizie de unificare şi nicio sesizare având ca obiect un recurs în interesul legii în curs de soluţionare pe această problemă de drept.  
    105. Decizia nr. 74 din 20 noiembrie 2023, menţionată în paragraful 87, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate solicita instanţei anularea acestuia“, nu rezolvă chestiunea de drept sesizată în cauză.

    XII.2. Asupra fondului sesizării
    106. Problema de drept care a generat prezenta sesizare este reprezentată, cum s-a menţionat, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 prin raportare la art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 şi ale art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza acţiunii în anularea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant, formulată de emitentul certificatului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
    107. În procedura judiciară, instanţa este învestită cu chestiunea verificării legalităţii hotărârii primei instanţe care a considerat că reclamantului Secretariatul de stat nu i se opune termenul de 1 an de la data emiterii actului administrativ, prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul derogând de la norma de drept comun, prin art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004, dispoziţii care ar permite anularea noilor certificate, eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării lor.
    108. În opinie majoritară, conturată în hotărâri nedefinitive, o astfel de acţiune trebuie să îndeplinească condiţiile şi termenul prevăzute de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, opinie îmbrăţişată şi de instanţa de trimitere, precum şi de specialiştii care au expus un punct de vedere (cap. X din prezenta decizie).
    109. Introductiv, este necesară o scurtă prezentare a conceptelor chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită.
    110. Certificatul de Luptător cu Rol Determinant, prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual care atestă o calitate ce permite accesul la beneficiile acordate de lege, fiind, în conformitate cu art. 5 alin. (7) din aceeaşi lege, „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi“, eliberat de Secretariatul de stat, după analiza cererilor şi verificarea dosarelor persoanelor care solicită acordarea acestei calităţi. Acest certificat a fost definit de art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 în anul 2015 (dispoziţia iniţială, introdusă prin Hotărârea Guvernului nr. 1.707/2006, a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 99/2015) ca fiind „certificatul nou sau noul certificat“.
    111. Privind retrospectiv, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004, art. 3 alin. (1) lit. b) instituia doar 3 titluri în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989: Luptător Rănit, Luptător Reţinut şi Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - deţinătorii de certificate eliberate în baza Legii nr. 42/1990, cu modificările şi completările ulterioare, fiind obligaţi să le preschimbe conform Legii nr. 341/2004 -, ulterior, prin modificările aduse Legii nr. 341/2004, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în vigoare din 30.12.2014, s-a mai instituit un nou titlu - „Luptător cu Rol Determinant“, legiuitorul făcând distincţie între Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite şi Luptător cu Rol Determinant în art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 şi 4.
    112. Pentru obţinerea la cerere a noului certificat de Luptător cu Rol Determinant, art. 3^2 din Legea nr. 341/2004 (introdus, de asemenea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014) prevede că este necesară parcurgerea unei proceduri de verificare a îndeplinirii condiţiilor de obţinere a acestuia, în baza certificatului preschimbat conform Legii nr. 341/2004 şi a dosarului anterior.
    113. Procedura obţinerii certificatului de Luptător cu Rol Determinant este detaliată în capitolul III, art. 21-21^7 din normele metodologice cuprinse de Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, din anul 2015, din aceste norme rezultând şi faptul că, împotriva deciziilor de admitere sau de respingere a cererii de acordare a noului certificat de Luptător cu Rol Determinant (art. 21^3) se poate face contestaţie, în sensul formulării unor acţiuni în instanţele de contencios administrativ, în maximum 30 de zile de la data comunicării soluţiei, conform art. 9^2 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, fie de către persoanele nemulţumite, fie de alte persoane ce consideră că nu s-au respectat prevederile legii în cazul altor persoane cărora le-a fost eliberat certificatul.
    114. Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, introdus de legiuitor prin Legea nr. 242/2021, în vigoare din 11.10.2021, prevede şi că „modalitatea de (…) anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de prezenta lege la data eliberării certificatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi“. Totuşi, anterior acestei completări legislative, procedura administrativă cu privire la anularea noilor certificate a fost reglementată de normele metodologice, în art. 49 şi 49^1, încă din anul 2015 (prin Hotărârea Guvernului nr. 99/2015), pentru interpretarea art. 8 alin. (5) din lege fiind important sensul, dar şi scopul completării legii din anul 2021.
    115. În cuprinsul art. 49 şi 49^1 din Normele metodologice sunt reglementate proceduri administrative şi pentru alte situaţii, care exced chestiunii de drept ce trebuie lămurită, cum este cea reglementată de art. 49 alin. (2), reflectată apoi în cuprinsul art. 49^1 alin. (1) lit. a) (modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 482/2022), care acordă competenţa analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operaţiunilor de anulare fiind supusă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
    116. De asemenea, nici art. 49^3 din Normele metodologice nu priveşte prezenta sesizare, făcând referire la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deţinut cel puţin o demnitate sau o funcţie de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naţional ale Partidului Comunist Român sau ale gărzilor patriotice.
    117. În fine, situaţia cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată este reglementată distinct în art. 49^1 alin. (1) lit. b) din normele sus-menţionate - „în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor şi, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanţele competente;“, dispoziţie introdusă prin Hotărârea Guvernului nr. 99/2015.
    118. Pentru lămurirea chestiunii de drept sesizate, folosind interpretarea gramaticală, sintagma „eroare materială“ este esenţială, deoarece, în absenţa unei definiri şi clarificări legale, poate fi înţeleasă fie ca o eroare materială de drept procesual, fie ca o eroare materială de drept substanţial.
    119. Astfel, în sens procesual, eroarea materială este privită ca „o menţiune greşită cuprinsă într-un act procedural, fiind evidentă atunci când rezultă din compararea a ceea ce a fost consemnat greşit cu datele din conţinutul dosarului sau al însuşi actului în care s-a strecurat eroarea materială“. Se încadrează în această noţiune „inexactitatea evidentă ce rezultă în mod cert din însăşi actele cauzei, nefiind nevoie, pentru a o constata, de administrarea sau reaprecierea unor probe“ (Dicţionar juridic) şi nici de interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor legale.
    120. În plus, procedura de îndreptare a erorilor materiale nu este oficială şi nu necesită deliberări, ci, eventual, lămuriri, putând fi solicitată în orice moment fie de către instanţă, fie de către partea interesată. În procedură administrativă aceste erori pot fi rectificate oricând de organul competent.
    121. Erorile materiale de drept substanţial însă se referă la greşeli care apar în aplicarea sau interpretarea normelor de drept substanţial.
    122. Interpretarea normei din art. 49^1 alin. (1) lit. b), în coroborare cu art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, relevă că legiuitorul a avut în vedere o eroare materială de drept substanţial întrucât face referire la acele cazuri în care s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare.
    123. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că norma nu exclude ab initio simplele erori materiale evidente ce se pot strecura în actele procedurii de eliberare a noului certificat şi care pot fi îndreptate oricând, cum ar fi, de exemplu, erorile privind numele persoanei îndreptăţite ori altele asemenea. Partea finală a normei impune comisiei obligaţia să examineze aceste erori după ce le-a observat din oficiu sau după ce i-au fost aduse la cunoştinţă şi să acţioneze pentru îndreptarea lor de către organele sau instanţele competente.
    124. Revenind la ipoteza erorilor de drept substanţial, în primul rând, se constată că acţiunea în anularea noului certificat pentru astfel de erori este o acţiune în anularea unui act administrativ, supusă prevederilor Legii nr. 554/2004.
    125. Art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede că emitentul actului administrativ unilateral nelegal poate solicita instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, în termen de 1 an de la data emiterii lui. Aceasta înseamnă că în perioada de 1 an de la emiterea actului administrativ, datorită faptului că actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, împrejurare care înlătură de la aplicare principiul revocabilităţii actelor administrative, emitentul este obligat să se adreseze instanţei de judecată pentru anularea lui. Odată împlinit termenul de 1 an, autoritatea emitentă este decăzută din dreptul de a acţiona, dezechilibrul dintre principiul legalităţii actelor administrative şi cel al stabilităţii raporturilor juridice fiind rezolvat de legiuitor în materia contenciosului administrativ în favoarea celui din urmă, printr-o dispoziţie clară şi necondiţionată.
    126. Aşadar, principiul securităţii raporturilor juridice, element fundamental al statului de drept, care asigură stabilitatea şi predictibilitatea relaţiilor juridice, pentru respectarea şi protejarea în mod constant a acestora, impune ca erorile materiale de drept substanţial să poată fi remediate doar într-un anumit termen.
    127. În sprijinul acestei concluzii sunt şi considerentele Deciziei nr. 74 din 20 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragrafele 91-93, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2024, din cuprinsul cărora rezultă implicit faptul că din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în art. 1 alin. (6), dar şi a celor din art. 7 alin. (1^1) şi art. 11 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 554/2004 „reiese voinţa legiuitorului potrivit căreia nelegalitatea unui act administrativ individual poate fi invocată doar pe o perioadă determinată, indiferent de persoana fizică sau juridică (inclusiv autoritatea emitentă) care invocă nelegalitatea“. Mai mult, s-a considerat că termenul de introducere a acţiunii este de un an atât în cazul acţiunii introduse de autoritatea publică emitentă, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cât şi al acţiunii în anulare introduse de persoana vătămată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
    128. Până în prezent, legiuitorul nu s-a îndepărtat de la această viziune, în aplicarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 fiind indiferent motivul de nulitate a actului administrativ, precum şi buna sau reaua-credinţă a beneficiarului.
    129. În al doilea rând, dispoziţiile speciale ale Legii nr. 341/2004 şi ale normelor de aplicare a acestei legi nu derogă, în mod expres, de la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în cuprinsul acestora negăsindu-se nicio prevedere cu privire la termenul în care Secretariatul de stat, în calitate de emitent al „noului certificat“, poate formula o acţiune în anularea acestuia pentru erori de drept substanţial.
    130. Deşi legea specială recunoaşte dreptul autorităţii publice emitente de a acţiona în instanţă, nu prevede un termen de introducere a acţiunii, astfel încât este incident termenul de drept comun din art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, lege ordinară care nu poate fi înlăturată de la aplicare.
    131. Este adevărat că în Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, s-a reafirmat faptul că, potrivit Constituţiei României, republicată, nu există o obligaţie de reglementare a statului în virtutea obligaţiei morale a societăţii de a-şi manifesta gratitudinea faţă de cei care, prin contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist, neputându-se vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea noului certificat şi, în baza acestuia, a beneficiilor materiale prevăzute de lege, ceea ce ar implica şi dreptul statului de a aduce modificări sau chiar de a sista acest drept pentru anumite motive legal determinate, însă acţiunea în anularea „noilor certificate“ presupune existenţa unor motive de nelegalitate preexistente emiterii lor şi, indiferent de motivele legal determinate ce ar justifica o astfel de acţiune, aceasta nu poate fi exercitată oricând în contenciosul administrativ.
    132. Instanţa de contencios administrativ analizează motivele de nelegalitate ale actului administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, indiferent de tipul nulităţii invocate (absolută sau relativă), fiind necesar ca orice excepţie de la această lege să fie prevăzută expres tot prin lege.
    133. În acest punct al analizei sunt amintite prevederile Legii nr. 24/2000, art. 15 şi 63, potrivit cărora o reglementare este derogatorie „dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri“, iar „Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula «prin derogare de la …», urmată de menţionarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază“.
    134. Deci, pe de o parte, Legea nr. 341/2004, ca lege specială derogatorie de la norma generală cuprinsă în Legea nr. 554/2004, în conformitate cu normele de tehnică legislativă enunţate, ar fi trebuit să prevadă o derogare explicită de la soluţia legislativă cuprinsă în reglementarea-cadru în materie şi, în lipsa unei astfel de derogări, este aplicabilă norma de drept comun.
    135. Pe de altă parte, hotărârile de Guvern emise în reglementarea, completarea ori modificarea Normelor metodologice ale Legii nr. 341/2004 nu ar putea deroga de la prevederile Legii nr. 554/2004 şi nici nu derogă printr-o dispoziţie expresă în acest sens.
    136. Prin urmare, se poate concluziona că acţiunea în anularea „noului certificat“ poate fi exercitată de către emitentul Secretariatul de stat numai în condiţiile şi termenul prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în lipsa unor dispoziţii contrare.
    137. În al treilea rând, un alt argument în sprijinul acestei interpretări decurge din faptul că introducerea în fondul legislativ a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin Legea nr. 242/2021, începând cu 11.10.2021, nu înseamnă că s-a instituit un nou drept la acţiune în anularea tuturor certificatelor pretins nelegale, deja emise, o astfel de acţiune putând fi formulată şi anterior acestui moment, în temeiul art. 49^1 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice, după cum s-a anticipat în paragraful 105. Principial, modificarea legislativă are aplicabilitate asupra faptelor şi acţiunilor săvârşite după intrarea sa în vigoare, neputând retroactiva în lipsa unei situaţii excepţionale şi fără o dispoziţie expresă în acest sens, retroactivitatea legii fiind interzisă de principiile dreptului pentru asigurarea predictibilităţii şi stabilităţii normelor juridice.
    138. Interpretarea teleologică relevă faptul că unicul scop urmărit de legiuitor prin introducerea alin. (5) al art. 8 din Legea nr. 341/2004 a fost acela de a delega Guvernului competenţa de reglementare a procedurii de urmat în cele trei cazuri: 1. verificarea îndeplinirii condiţiilor art. 3 alin. (6) şi ale art. 8 alin. (1)-(3) în scopul acordării titlurilor şi eliberării certificatelor; 2. modalitatea de respingere a cererilor pentru acordarea calităţilor prevăzute de lege şi 3. de anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului. Or, în virtutea competenţei acordate, Guvernul a reglementat procedura şi atribuţiile comisiei fără instituirea vreunui termen derogatoriu de la normele de drept comun.
    139. Este adevărat că Legea nr. 242/2021 prevede, în art. II, un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi în care Secretariatul de stat trebuia să finalizeze verificările îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004 pentru toţi titularii de titluri şi de certificate obţinute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Această dispoziţie prevede că: „Persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea competenţei prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“
    140. Însă art. 8 alin. (1)-(3) al Legii nr. 341/2004 stipulează că nu beneficiază de prevederile prezentei legi: „(...) persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acţionat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei Române din Decembrie 1989, au emis ordine şi dispoziţii în favoarea menţinerii structurilor fostului partid comunist şi pentru apărarea dictatorului“; „(…) persoanele care sunt dovedite că în perioada 1945-1989 au deţinut cel puţin o demnitate sau o funcţie de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naţional ale Partidului Comunist Român“ şi „persoanele care sunt dovedite că în perioada 1945-1989 au deţinut cel puţin o demnitate sau o funcţie de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naţional ale gărzilor patriotice“.
    141. Expunerea de motive a Legii nr. 242/2021 reflectă intenţia legiuitorului de a interveni în situaţiile în care instanţele de judecată au constatat calitatea de colaborator sau lucrător al securităţii ca poliţie politică, nefiind acceptat ca astfel de persoane să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004. Această intenţie exprimată clar în dispoziţiile legii modificatoare nu poate fi extinsă pe calea interpretării altor situaţii.
    142. Aşadar, alin. (5) al art. 8 din Legea nr. 341/2004 trebuie interpretat şi aplicat în contextul Legii nr. 242/2021, interpretarea sistematică a reglementării dezvăluind situaţii particulare, distincte de ipoteza chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită. Mai mult, interpretarea art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004 nu reflectă voinţa legiuitorului de a deschide posibilitatea de a formula acţiune în anularea „noului certificat“ ori de câte ori comisia se sesizează din oficiu ori este sesizată de alte persoane că au fost emise certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile legii. O astfel de intenţie nu poate fi rezultatul interpretării acestor dispoziţii, ci trebuie să rezulte în mod explicit din conţinutul legii, fiind derogatorie de la dreptul comun.
    143. Revenind, se poate conchide că, dacă scopul urmărit de legiuitor ar fi privit instituirea unui nou termen pentru formularea acţiunii în anularea noului certificat, în situaţia atribuţiei comisiei din art. 49^1 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice, acesta ar fi trebuit să rezulte în mod clar dintr-o prevedere expresă, conform dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, anterior amintite.
    144. Curgerea termenului de 1 an de la un alt moment decât cel al emiterii actului administrativ nu poate fi acceptată în lipsa unei dispoziţii exprese care să exprime intenţia legiuitorului de a deroga de la prevederea clară şi necondiţionată a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Fără astfel de derogări, aplicarea acestor dispoziţii se face unitar, iar interpretarea lor nu poate depinde de anumite situaţii particulare, de aceea importanţa valorilor sociale ocrotite prin legea specială nu poate fi determinantă în interpretarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări.
    145. Este necesar a fi delimitate modificările legislative succesive ale Legii nr. 341/2004 şi, chiar dacă, din punct de vedere istorico-teleologic, sunt identificate şi justificate motive determinante legale, acestea nu conduc la o altă concluzie în privinţa acestei chestiuni de drept.
    146. În esenţă, se consideră că, pentru lămurirea chestiunii de drept, sunt lipsite de relevanţă modificările anterioare anului 2014, când a fost instituit noul titlu de Luptător cu Rol Determinant, scopul urmărit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 fiind deja atins la momentul emiterii „noului certificat“, iar din cuprinsul modificărilor ulterioare se pot desprinde motive determinante care nu privesc chestiunea de drept în discuţie cum sunt, spre exemplu, înlocuirea Comisiei permanente parlamentare cu comisia Secretariatului de stat (prin Legea nr. 179/2021) ori anularea certificatelor şi sistarea drepturilor pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 (alta este situaţia celor care au săvârşit infracţiuni în legătură cu acordarea sau preschimbarea certificatelor de revoluţionar, care ar putea atrage anularea certificatelor în cauză de către organele ori instanţele penale) şi art. 8 alin. (1)-(3) din actul normativ menţionat (a se vedea paragrafele 126-128) (prin Legea nr. 242/2021).
    147. Pentru considerentele expuse, instanţa supremă va dispune admiterea sesizării, în limita prevederilor art. 521 alin. (1) forma finală a Codului de procedură civilă, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, în sensul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa noului certificat de Luptător cu Rol Determinant.
    148. În interpretarea şi aplicarea acestor norme, acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în baza art. 49^1 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.


    149. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8.533/118/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49^1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1^1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
                    ELENA-DIANA TĂMAGĂ
                    Magistrat-asistent,
                    Elena-Mădălina Ivănescu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 88 din 18 noiembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016