Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 877 din 16 decembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 877 din 16 decembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 283 din 24 martie 2022
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cristian Ulianov în Dosarul nr. 777/99/2018 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 995D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 6 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 777/99/2018, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cristian Ulianov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate împotriva unui act administrativ-fiscal emis în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 227/2015.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în condiţiile în care art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 prevede un impozit cuprins între 0,2% şi 1,3% asupra valorii unei clădiri, dispoziţiile criticate, respectiv art. 458 alin. (4) din aceeaşi lege, prin care se impune un impozit de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Codul fiscal, instituie o inegalitate între contribuabili. Astfel, în măsura în care nu este efectuată o evaluare în anul fiscal pentru care se datorează impozitul şi care să fie depusă la organul fiscal într-un termen extrem de limitat, se stabileşte o tranşă diferită de impozit pentru acelaşi imobil, ceea ce este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    6. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece principiul egalităţii se referă la o egalitate juridică formală, şi nu la o egalitate de condiţii, iar egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice nu poate implementa ideea de uniformizare. Astfel, situaţiilor egale trebuie să le corespundă un tratament egal, iar celor diferite un tratament diferenţiat, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, astfel cum este şi în situaţia criticată, tratamentul fiind diferit tocmai pentru nedepunerea evaluării în anul fiscal pentru care se datorează impozitul.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins: „(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“
    11. Dispoziţiile art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 la care fac referire dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(1) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:
    a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă. (...);
    b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
    c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă. (...)“.

    12. Dispoziţiile art. 457 din Legea nr. 227/2015 la care face, de asemenea, referire textul legal criticat prevăd modul de calcul al impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 56 alin. (2) - Aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 458 din Legea nr. 227/2015 fac parte din titlul IX - Impozite şi taxe locale, capitolul II - Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri, şi stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcţie de destinaţia acestora. Astfel, potrivit art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii, care poate fi: (i) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă; (ii) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă; (iii) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă (în situaţia în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor prevederi, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Legea nr. 227/2015, care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% şi 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
    15. Aşadar, pentru calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este necesar, în primul rând, ca proprietarii unor astfel de bunuri imobile să efectueze rapoarte de evaluare întocmite de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă şi să le depună la organul fiscal până la primul termen de plată din anul de referinţă, iar în situaţia depunerii raportului de evaluare după primul termen de plată din anul de referinţă, acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor. Dacă aceste rapoarte nu sunt realizate sau depuse în temenele prevăzute de lege, impozitul pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cote de 2% asupra valorii impozabile a clădirii, care este determinată prin modalitatea de calcul aferentă clădirilor rezidenţiale şi clădirilor-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice.
    16. Faţă de această împrejurare, nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă în faptul că, pentru aceeaşi categorie de clădiri nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, în contextul legislativ criticat, se prevăd un impozit diferit, o modalitate de calcul diferită, respectiv o tranşă de impozit diferită pentru acelaşi imobil, ceea ce ar fi contrar art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    17. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, instanţa de contencios constituţional a reţinut într-o jurisprudenţă constantă, începând cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalităţii presupune atât ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal, precum şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite. Altfel spus, situaţiilor egale să le corespundă un tratament juridic egal, iar pentru situaţiile diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Astfel, principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019).
    18. Având în vedere considerentele de principiu mai sus enunţate şi ţinând seama de critica formulată, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, de principiu, ca regulă generală, pentru aceeaşi categorie de clădiri nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, legiuitorul a instituit perceperea unui impozit care se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii care rezultă dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă. Însă, lipsa acestui raport de evaluare întocmit şi depus în condiţiile legii, care conduce la imposibilitatea aplicării regulii generale antereferite, este un motiv obiectiv şi rezonabil ce stă la temeiul stabilirii prin normele criticate a unui tratament diferit.
    19. Prin urmare, la baza textului criticat există o raţiune suficientă pentru instituirea unui tratament juridic diferit, având în vedere că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie prevăd că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Formula „aşezarea justă a sarcinilor fiscale“ presupune, pe de o parte, să se ţină seama de situaţia materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, posibilitatea crescută a celor care deţin astfel de proprietăţi de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice.
    20. De asemenea, Curtea observă că art. 56 din Constituţie consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Însă aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, şi Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993) şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării.
    21. Având în vedere dispoziţiile constituţionale mai sus menţionate şi considerentele expuse, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare principiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, deoarece legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, precum şi cuantumul acestora, bineînţeles, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile, cerinţe pe care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevederile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 le îndeplinesc.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Ulianov în Dosarul nr. 777/99/2018 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 877 din 16 decembrie 2021

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016