Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │- │
│Benke Károly │magistrat-asistent-şef│
│ │delegat │
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.095D/2020. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef delegat referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la majorarea alocaţiilor pentru copii, respectiv Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020 şi Decizia nr. 649 din 24 septembrie 2020. Se afirmă că legea de majorare a alocaţiilor există, dar nu este pusă în aplicare tocmai datorită actelor normative de contracarare a acesteia adoptate de Guvern, sens în care face referire la Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. Se mai susţine că reglementarea criticată încalcă dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul copiilor la alocaţie. În argumentarea acestei susţineri se invocă motivarea din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020, care recunoaşte aspectele pozitive generate de Legea nr. 14/2020 în planul nivelului de trai a 3,6 milioane de copii. Or, prorogarea acestei măsuri duce la menţinerea unui nivel de trai redus al acestor copii, în condiţiile în care Parlamentul îşi asumase o politică de creştere a alocaţiilor. Se subliniază că reglementarea criticată încalcă şi art. 1 alin. (3) din Constituţie. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că legiuitorul delegat are competenţa de a proroga intrarea în vigoare a actelor normative. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 899/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de punere în plată a alocaţiei de stat pentru copii majorate conform Legii nr. 14/2020. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că amânarea punerii în plată a alocaţiei de stat pentru copii majorate conform Legii nr. 14/2020, prin ordonanţa de urgenţă criticată, nu a fost justificată de nicio situaţie extraordinară sau de urgenţă, ci doar de dorinţa Guvernului de a contracara legea adoptată deja. Faptul că majorarea alocaţiilor de stat pentru copii ar putea duce la depăşirea deficitului bugetar de 3%, în condiţiile în care însuşi bugetul de stat a fost construit pe un deficit de 3,6%, nu reprezintă o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. Se susţine că întreaga motivaţie a situaţiei extraordinare nu devoalează existenţa unei situaţii de fapt extraordinare, ci doar urgenţa imperioasă de-a opri implacabila intrare în vigoare a legii, fapt inadmisibil. Într-adevăr, în mod excepţional, pentru a opri finalizarea procedurii legislative prin intrarea în vigoare a legii, este nevoie de adoptarea unei măsuri urgente, dar aceasta nu este un motiv care să arate ea însăşi o stare excepţională şi obiectivă. Prin urmare, se încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie. 8. Prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent. Legea nr. 24/2000 reglementează doar modificarea, completarea, abrogarea şi alte evenimente legislative printre care nu se regăseşte prorogarea. Aşadar, Curtea nu poate califica ordonanţa de urgenţă ca fiind o normă specială, derogatorie, de modificare, de suspendare, ceea ce duce la concluzia că Guvernul a optat pentru un procedeu legislativ sui generis, neprevăzut în Legea nr. 24/2000, care să nu permită intrarea în vigoare a legii la termenul prevăzut expres în textul său; de altfel, Guvernul, apelând la criterii de oportunitate, a sfidat voinţa politică a Parlamentului exprimată prin lege. Se face trimitere la Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, prin care Curtea a constatat că acte normative sui generis contrare Legii nr. 24/2000 sunt neconstituţionale. În consecinţă, se subliniază că au fost încălcate normele de tehnică legislativă şi, implicit, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 9. Actul normativ analizat afectează negativ alocaţia de stat pentru copii, diminuând cuantumul acesteia. Amânarea majorării alocaţiilor pentru copii afectează esenţa dreptului constituţional la alocaţie. Orice afectare negativă a legii referitoare la cuantumul alocaţiei înseamnă afectarea obligaţiei statului de acordare a alocaţiei. Faptul că pe calea unei ordonanţe de urgenţă au fost aduse amânări asupra termenului de intrare în vigoare a legii ce stipulează aceste valori afectează acordarea dreptului la alocaţie, iar faptul că, prin lege, acele valori erau dublate înseamnă că a fost lezat dreptul în esenţa sa. Or, printr-o ordonanţă de urgenţă nu pot fi afectate drepturile fundamentale decât cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie. 10. Se arată că, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, Guvernul a nesocotit voinţa Parlamentului. Se fac trimiteri la o situaţie anterioară similară, respectiv la Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. 11. Se subliniază că ordonanţa de urgenţă criticată stabileşte o anumită dată de intrare în vigoare a Legii nr. 14/2020; noua dată nu este prevăzută în corpul legii, astfel că sunt încălcate prevederile art. 78 din Constituţie. 12. Orice întârziere a acordării beneficiilor majorate pentru copii conduce la nerespectarea obligaţiilor constituţionale ale statului în raport cu copiii României. Se încalcă dreptul la alocaţie şi dreptul la un nivel de trai decent, precum şi caracterul de stat social al statului român. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2020, care are următorul cuprins: - Art. I: „Se prorogă intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, până la data de 1 august 2020. – Art. II: „Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 februarie 2020.“ 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul social şi calitatea normelor juridice, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 49 alin. (2) privind protecţia copiilor şi a tinerilor, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul ordonanţelor de urgenţă. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, cu privire la contextul normativ referitor la majorarea alocaţiilor de stat pentru copii, reţine că Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, adoptată în 18 decembrie 2019 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, a dublat cuantumul alocaţiei de stat pentru copii faţă de cel stabilit pentru anul 2019, după cum urmează: (i) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap; (ii) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi 18 ani, precum şi pentru tinerii prevăzuţi la art. 1 alin. (3); (iii) 600 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi 18 ani, în cazul copilului cu handicap. 20. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020 a prorogat intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 până la data de 1 august 2020. Această ordonanţă de urgenţă a fost respinsă prin Legea nr. 160/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 30 iulie 2020. 21. Ulterior, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2020 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 31 iulie 2020, care a modificat art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, a menţinut creşterea cuantumului alocaţiei stabilită prin Legea nr. 14/2020, însă a eşalonat-o pe o perioadă de 2 ani şi 5 luni în 5 etape. 22. Sistemul instituit de această ordonanţă de urgenţă a fost abandonat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2021 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 25 iunie 2021, care a menţinut în plată pentru anul 2021 cuantumul existent al alocaţiei la acel moment şi a stabilit o valoare fixă a acesteia începând cu luna ianuarie a anului 2022. 23. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că respingerea prin lege a unei ordonanţe reprezintă infirmarea expresă de către Parlament a politicii legislative pe care ordonanţa o exprimase, având drept consecinţă ca un asemenea act să îşi înceteze aplicabilitatea, să nu se mai aplice în viitor (Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, Decizia nr. 1.594 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, sau Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 42). O ordonanţă de urgenţă respinsă produce efecte juridice în perioada cât a fost în vigoare. Prin urmare, aceasta poate forma obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât, pe de o parte, este un act de reglementare primară a legiuitorului delegat, iar, pe de altă parte, continuă să producă efecte juridice pentru perioada în care a fost în vigoare. În cauză, ordonanţa de urgenţă criticată a prorogat intrarea în vigoare a Legii nr. 14/2020 până la data de 1 august 2021, iar legea sa de respingere a intrat în vigoare la 2 august 2020, ceea ce înseamnă că ordonanţa de urgenţă a produs efecte juridice pe toată perioada în care ea a fost în vigoare, legea de respingere nescurtând cu nicio zi prorogarea dispusă iniţial. În consecinţă, având în vedere natura actului normativ analizat, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. 24. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, precitată, paragraful 41, a observat că Legea nr. 14/2020, deşi adoptată înainte de Legea bugetului de stat nr. 5/2020, a fost publicată ulterior acesteia, astfel că cheltuielile generate de această lege nu au fost luate în considerare atunci când a fost adoptat bugetul de stat pe anul 2020, tocmai pentru că legea, deşi adoptată, nu intrase încă în vigoare. În acest context factual, Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă criticată. Prin aceeaşi decizie, paragraful 42, Curtea a statuat că Guvernul a utilizat ordonanţa de urgenţă pentru a proroga intrarea în vigoare a unei legi ce implica o majorare a cheltuielilor bugetare. Prorogarea intrării în vigoare a unei legi printr-o ordonanţă de urgenţă se încadrează, în principiu, în exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu condiţia ca aceasta să nu indice faptul că legiuitorul delegat, printr-un act de reglementare primară, contracarează o măsură de politică legislativă (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008). Chiar dacă ordonanţa de urgenţă a fost emisă la două zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, nu se poate trage concluzia că a existat o măsură de contracarare a politicii legislative a Parlamentului, ci, mai degrabă, o măsură urgentă care să permită identificarea cât mai repede posibil a fondurilor băneşti necesare punerii în executare a legii. În consecinţă, Curtea reţine că ordonanţa de urgenţă criticată nu a contracarat o politică legislativă promovată de Parlament, nepunând în discuţie principiul consacrat de art. 61 din Constituţie. 25. În jurisprudenţa sa [Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005], Curtea a reţinut că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. 26. În continuarea celor reţinute prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, Curtea observă că expunerea de motive justifică situaţia extraordinară şi urgenţa reglementării, sens în care se reţin următoarele considerente: „pentru a asigura sustenabilitatea plăţii sumelor în cuantumul majorat al alocaţiei de stat pentru copii conform Legii nr. 14/2020“ şi „în absenţa prevederilor bugetare necesare, sunt afectate drepturile a 3,6 milioane de copii pentru care va fi imposibilă efectuarea plăţii acestui drept“. Aceste menţiuni nu aduc în discuţie aspecte ce ar ţine de oportunitatea reglementării, ci aspecte obiective şi cuantificabile. Aşadar, situaţia extraordinară este dată de lipsa prevederilor bugetare care să finanţeze cheltuiala stabilită prin Legea nr. 14/2020, urgenţa reglementării de necesitatea identificării cât mai rapide a resurselor necesare punerii în aplicare a legii antereferite, iar urgenţa este motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă. Prin urmare, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă criticată îndeplineşte exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie. 27. În fine, invocarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin raportare la art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi art. 49 alin. (2) privind protecţia copiilor şi a tinerilor, în sensul că ordonanţa de urgenţă a afectat aceste drepturi fundamentale, nu poate fi analizată pentru că Legea nr. 14/2020 nu a fost niciodată în vigoare. Astfel, un act normativ care vizează menţinerea în plată a alocaţiei de stat existente nu poate fi considerat ca afectând un drept fundamental pe motiv că a amânat intrarea în vigoare a unui alt act normativ care prevedea un cuantum superior al acestei alocaţii. În consecinţă, art. 115 alin. (6) din Constituţie nu are incidenţă în cauză. 28. Cu privire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă potrivit căreia prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că nicio prevedere constituţională nu interzice modificarea unui act normativ sau a datei iniţial prevăzute printr-un nou act normativ şi nici prorogarea termenului de intrare în vigoare a acestuia (Decizia nr. 924 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008). Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul să amâne intrarea în vigoare a unei legi prin adoptarea unui alt act normativ în acest sens. Legiuitorul este cel care stabileşte obiectul de reglementare al actului normativ, iar adoptarea unui act normativ cu un asemenea obiect nu este exclusă de cadrul constituţional actual. 29. Aşadar, prorogarea intrării în vigoare a unui act normativ constă într-o dispoziţie expresă de modificare a datei intrării în vigoare a unei legi anterioare, fiind un eveniment legislativ care poartă asupra legii modificate. Este adevărat că legea iniţială nu cuprinde întotdeauna o dispoziţie care să indice data intrării sale în vigoare, regula generală fiind aceea a intrării sale în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României (a se vedea şi Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007). Această regulă generală este încorporată în mod ideal în conţinutul său (art. 78 teza întâi din Constituţie). În schimb, dacă legea intră în vigoare la o dată ulterioară, ea cuprinde în mod expres o dispoziţie în acest sens (art. 78 teza a doua din Constituţie). În ambele cazuri, legea de prorogare nu face altceva decât să stabilească o altă dată de intrare în vigoare a acesteia, singura condiţionare fiind aceea ca intrarea sa în vigoare să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a legii iniţiale. În consecinţă, amânarea intrării în vigoare a unui act normativ nu poate fi considerată contrară art. 1 alin. (5) şi art. 78 din Constituţie. 30. Totodată, invocarea distinctă a art. 47 alin. (1) şi a art. 49 alin. (2) din Constituţie ca fiind încălcate nu poate fi, de asemenea, analizată, pentru că, astfel cum s-a arătat, nefiind încă în vigoare Legea nr. 14/2020, majorarea cuantumului alocaţiei de stat pentru copii nu este decât o opţiune legislativă ce nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională. Prin urmare, nu se poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la statul social. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef delegat, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
