Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- │
│Marieta Safta │prim-magistrat-asistent│
│ │delegat │
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6), art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.752/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 234D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii legale criticate. 4. Cu privire la soluţia de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, arată că aceasta este consecinţa constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale menţionate, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020. Referitor la neconstituţionalitatea invocată în privinţa celorlalte texte de lege criticate, arată, în esenţă, că aceasta trebuie reţinută pentru cel puţin două motive: înfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie în condiţiile în care nu există o altă categorie profesională pentru care să existe un organ asemănător specializat şi selectarea procurorilor doar de către reprezentanţii judecătorilor, cu excluderea membrilor procurori ai Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta din urmă demonstrând o necorelare legislativă cu principiul separării carierei. Prin înfiinţarea acestei secţii s-a creat o diferenţă fără o justificare rezonabilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 192 din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.752/1/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală - judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6), art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal în dosarul menţionat, având ca obiect o cauză penală. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinută în încheierea de sesizare, se arată, în esenţă, că întreaga reglementare privind Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (în continuare S.I.I.J.) este neconstituţională, încălcând normele din Legea fundamentală invocate. În susţinerea criticilor s-a făcut referire la Raportul Comisiei de la Veneţia privind Standardele europene privind independenţa sistemului judiciar, Partea a II-a - Organele de urmărire penală, pct. 50 şi, respectiv, pct. 12 din Concluzii, arătându-se că procurorii, alţii decât procurorul general, trebuie numiţi până la pensionare. În opinia Ministerului Public, raţiunea numirii până la pensionare este asigurarea imparţialităţii procurorilor, aceştia, în calitatea lor de reprezentanţi ai întregii societăţi, de apărători ai ordinii de drept, precum şi ai drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, având obligaţia să îşi exercite acţiunea cu obiectivitate, fără alt scop general prestabilit şi fără părtinire în favoarea statului sau a vreuneia dintre părţile din procesele judiciare la care participă. 7. Numirea pe o perioadă determinată a procurorilor din cadrul S.I.I.J. prezintă riscul ca aceştia să le facă pe plac celor care i-au numit, contrar principiului imparţialităţii, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Constituţie. Ca urmare, sunt contrare Constituţiei prevederile art. 88^3 alin. (8), art. 88^4 alin. (2), art. 88^5 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu privire la durata mandatului procurorilor numiţi în cadrul S.I.I.J. 8. De asemenea, s-a susţinut că reglementările privind numirea în cadrul S.I.I.J. încalcă principiul imparţialităţii şi creează în mod obiectiv impresia că procurorii din cadrul acestei secţii, numiţi fiind în mod diferit de ceilalţi procurori şi contrar regulilor general acceptate de Comisia de la Veneţia, nu reprezintă interesele generale ale societăţii şi nu apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor, aceste reglementări fiind contrare art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. 9. Cu trimitere la opinia Comisiei de la Veneţia, în sensul că temerile existente că noua structură va servi ca instrument de intimidare şi presiune asupra judecătorilor şi procurorilor pot fi văzute ca legitime şi nu pot fi ignorate, se susţine că sunt neconstituţionale art. 88^3, 88^4 şi 88^5 din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor din cadrul acestei secţii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi desfăşurarea concursului în faţa unei comisii compuse în majoritate din judecători. 10. Un alt aspect invocat vizează dreptul procurorului-şef al S.I.I.J. să verifice soluţiile procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie sau alte parchete, dacă aceste soluţii privesc magistraţi, cum s-a întâmplat în prezenta cauză, să retragă căile de atac exercitate de alte parchete, deşi nu participă la judecarea cauzelor. Aceste reglementări [art. II alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 şi art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004] încalcă principiul controlului ierarhic şi al legalităţii. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, în cuprinsul cererii formulate, a fost avută în vedere ipoteza în care procurorul-şef al S.I.I.J. ar efectua acte de urmărire penală; în acest din urmă caz plângerea împotriva actelor sale, cererea de recuzare a sa şi confirmarea rechizitoriului emis de acesta ar reveni tot în competenţa procurorului-şef al acestei secţii. În aceste condiţii, s-a apreciat că art. 88^1 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 încalcă toate principiile constituţionale de organizare a Ministerului Public. 11. Se mai susţine că S.I.I.J. are competenţa de a efectua urmărirea penală cu privire la toate infracţiunile săvârşite de magistraţi, făcându-se trimitere la norma care reglementează numărul magistraţilor din schema de personal, respectiv un număr de 15 procurori, secţia putând funcţiona în mod provizoriu şi cu o treime din funcţiile de execuţie de procuror. O asemenea reglementare nu numai că nu urmăreşte asigurarea condiţiilor pentru investigarea infracţiunilor săvârşite de magistraţi, dar încurajează procurorii din cadrul acestei secţii să realizeze o prioritizare a cauzelor în lipsa unor criterii obiective. Mai mult, nu există nicio posibilitate de a fi cercetate eventualele infracţiuni comise de procurorii acestei secţii, fiind evident că 5 persoane care lucrează în acelaşi loc nu se vor cerceta între ele. 12. Se mai arată că art. 88^2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 sunt contrare statului de drept, neexistând nicio contrapondere puterilor exercitate de membrii S.I.I.J., fiind dată ca exemplu situaţia în care procurorul-şef al S.I.I.J. ar săvârşi infracţiuni, iar în situaţia în care s-ar emite rechizitoriu, rechizitoriul care îl priveşte ar trebui să fie confirmat de acesta. Într-o astfel de situaţie, persoana care ocupă funcţia respectivă s-ar situa mai presus de lege. 13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88^1 alin. (6), art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Curtea reţine sub acest aspect că, deşi în dispozitivul încheierii de sesizare se menţionează ca obiect al excepţiei „art. II alin. (11) din OUG 9/2018“, din conţinutul acesteia şi din cererea autorului excepţiei rezultă că este vorba, în realitate, de art. II alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018. 17. Dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins: - Art. 88^1 alin. (6): „Ori de câte ori Codul de procedură penală sau alte legi speciale fac trimitere la «procurorul ierarhic superior» în cazul infracţiunilor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, prin acesta se înţelege procurorul şef al secţiei, inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia.“; – Art. 88^2 alin. (3): „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează cu un număr de 15 posturi de procuror.“; – Art. 88^3: "(1) Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs care constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere respective, urmărindu-se competenţele manageriale, gestiunea eficientă a resurselor, capacitatea de a-şi asuma decizii şi responsabilităţi, competenţele de comunicare şi rezistenţa la stres, precum şi integritatea candidatului, evaluarea activităţii sale ca procuror şi modul în care acesta se raportează la valori specifice profesiei, precum independenţa justiţiei ori respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.(2) Componenţa comisiei de concurs este următoarea: a) 3 membri judecători, care fac parte din Secţia pentru judecători şi au funcţionat la o instanţă de grad de cel puţin curte de apel, desemnaţi de Secţia pentru judecători; b) un membru procuror, care face parte din Secţia pentru procurori şi a funcţionat la un parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secţia pentru procurori.(3) Condiţiile pentru ca un procuror să se înscrie la concursul pentru ocuparea postului de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt cele prevăzute la art. 88^5 alin. (3).(4) Fiecare candidat va depune un curriculum vitae, declaraţiile prevăzute la art. 48 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante în susţinerea candidaturii sale.(5) Documentele depuse de fiecare candidat vor fi publicate pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu cel puţin 10 zile înaintea concursului.(6) Comisia de concurs va propune Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea procurorului-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, după evaluarea candidaturilor şi a proiectelor, în urma unui interviu transmis în direct.(7) Revocarea din funcţia de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în caz de neîndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul în care acesta a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).(8) Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.“;" – Art. 88^4: "(1) Procurorul-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea motivată a procurorului-şef secţie, dintre procurorii deja numiţi în cadrul secţiei.(2) Numirea în funcţia de procuror-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.(3) Revocarea procurorului-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se face de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea motivată a procurorului-şef secţie, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, în cazul în care acesta a fost sancţionat disciplinar.“;" – Art. 88^5: "(1) Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se încadrează cu procurori numiţi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea continuării activităţii în cadrul secţiei pentru o perioadă totală de cel mult 9 ani.(2) Concursul este susţinut în faţa comisiei de concurs compuse potrivit art. 88^3 alin. (2), din care face parte de drept şi procurorul-şef secţie.(3) Pentru a participa la concursul pentru numirea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, procurorii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani; b) să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel; c) să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror; d) să aibă o bună pregătire profesională; e) să aibă o conduită morală ireproşabilă.(4) La concurs poate participa orice procuror care, până la data stabilită pentru începerea concursului, îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3).(5) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în: a) un interviu, transmis în direct şi ulterior arhivat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, susţinut în faţa comisiei prevăzute la art. 88^3 alin. (2) din care face parte de drept şi procurorul şef secţie; b) o evaluare a activităţii din ultimii 5 ani; c) o evaluare a unor acte profesionale întocmite de candidaţi din ultimii 3 ani de activitate.(6) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice. La interviu participă procurorul-şef secţie şi un psiholog, care pot pune întrebări candidaţilor.(7) Evaluarea prevăzută la alin. (5) lit. b) se efectuează de către 2 procurori şi 2 judecători din cadrul Inspecţiei Judiciare, desemnaţi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea inspectorului-şef. Punctajul se acordă în urma unei analize ce va avea în vedere inclusiv durata şi complexitatea cazurilor lucrate de procuror, rata de achitări, restituiri, condamnări, eventualele sesizări făcute din partea persoanelor cercetate şi soluţiile date la acestea.(8) Evaluarea prevăzută la alin. (5) lit. c) se efectuează de o comisie desemnată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, formată din 2 procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 2 judecători din Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, propuşi de colegiile de conducere ale acestora, precum şi un formator din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, propus de Consiliul ştiinţific al acestuia.(9) Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele de concurs este de 100 de puncte, distribuite astfel: a) 60 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. a); b) 20 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. b); c) 20 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. c).(10) Punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 70 de puncte, dar nu mai puţin decât următorul punctaj pentru fiecare probă în parte: a) minimum 25 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. a); b) minimum 15 puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. b); c) minimum 10 puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. c).(11) Numirea în funcţia de procuror din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se va face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturile vacante şi în ordinea punctelor obţinute. (11^1) Membrii comisiilor de concurs prevăzute în prezenta secţiune nu devin incompatibili şi îşi exprimă votul în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. (11^2) Comisiile de concurs prevăzute de art. 88^3, respectiv de art. 88^5 îşi desfăşoară legal activitatea în prezenta a cel puţin 3 membri.(12) Procedurile de numire, continuare a activităţii în cadrul secţiei şi revocare din funcţiile de conducere şi execuţie din cadrul secţiei vor fi detaliate într-un regulament aprobat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.“;" – Art. 88^8 "(1) Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele: a) efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa; b) sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a); c) constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul infracţiunilor aflate în domeniul de competenţă; d) exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa Secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. e) exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.(2) Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.“" 18. Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 10 octombrie 2018, au următorul cuprins: - Art. II alin. (1) şi (11): "(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 88^3-88^5 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la finalizarea concursurilor organizate pentru numirea în funcţiile de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi a celor de execuţie de procuror în cadrul secţiei şi validarea rezultatelor acestora, funcţiile de procuror-şef şi cel puţin o treime din funcţiile de execuţie de procuror vor fi exercitate provizoriu de procurori care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii, selectaţi de comisia de concurs constituită în condiţiile art. 88^3 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (...)(11) De la data operaţionalizării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, cauzele de competenţa acesteia, aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi alte unităţi de parchet, precum şi dosarele cauzelor referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 88^1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi soluţionate până la data acestei operaţionalizări se preiau de către aceasta.“" 19. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 131 privind rolul Ministerului Public şi art. 132 privind statutul procurorilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: (1) Dispoziţiile art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 21. Ulterior sesizării în prezenta cauză, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o altă cauză şi a constatat că dispoziţiile art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale. 22. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea propune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ca devenită inadmisibilă. (2) Dispoziţiile art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 alin. (1) lit. a)-c) şi e) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară 23. Curtea a mai examinat aceste dispoziţii legale prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 16, art. 133 alin. (1) şi art. 134 alin. (4) din Constituţie şi faţă de critici similare. 24. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 390 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 22 iunie 2021, Curtea a realizat o sinteză a jurisprudenţei sale vizând şi dispoziţiile legale mai sus menţionate, conchizând, pentru argumentele acolo reţinute, că susţinerile şi criticile formulate sunt neîntemeiate. 25. Curtea a examinat mai întâi evoluţia cadrului normativ cu privire la S.I.I.J., reţinând că această secţie a fost înfiinţată prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018. Potrivit art. III alin. (1) din lege, secţia urma să devină operaţională în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv la data de 23 octombrie 2018. Înainte de promulgarea legii, au fost formulate obiecţii de neconstituţionalitate, care au fost soluţionate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018. Prin soluţia pronunţată de Curte, au fost admise mai multe critici şi s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 a fost trimisă la Parlament în vederea reexaminării dispoziţiilor declarate neconstituţionale şi punerii lor de acord cu decizia instanţei constituţionale. Legea rezultată în urma reexaminării a fost supusă unui nou control de constituţionalitate soluţionat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018. Prin soluţia pronunţată de Curte au fost respinse criticile şi s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004, care a fost promulgată şi a intrat în vigoare. 26. La data de 10 octombrie 2018, având în vedere că autoritatea competentă - Consiliul Suprem al Magistraturii (C.S.M.) - nu a finalizat procedura de operaţionalizare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (S.I.I.J.), Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2018 prin care a dispus o procedură derogatorie de la normele legale în vigoare, dar cu caracter provizoriu, având ca scop numirea temporară/provizorie a procurorului-şef, a procurorului-şef adjunct şi a cel puţin unei treimi din procurorii secţiei. Adoptarea acestor măsuri a avut ca finalitate operaţionalizarea secţiei în termenul stabilit de legea prin care fusese înfiinţată structura de parchet. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 a fost criticată la Curtea Constituţională, prin intermediul legii de aprobare adoptate de Parlament, prin Decizia nr. 137 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, Curtea constatând constituţionalitatea actelor normative în raport cu criticile formulate. 27. Ulterior, dispoziţiile art. 88^1-88^9 (secţiunea a 2^1-a - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie) din Legea nr. 304/2004 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. Cu privire la aceste modificări, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, Curtea şi-a menţinut jurisprudenţa anterioară şi a respins unele critici de neconstituţionalitate, însă a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6), care prevedeau că prin sintagma „procurorul ierarhic superior“ în cazul infracţiunilor de competenţa S.I.I.J. se înţelege procurorul-şef al secţiei, inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia, şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d), care prevedeau, printre atribuţiile S.I.I.J., exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării sale, stabilind că acestea contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea normei, precum şi în art. 131 alin. (1) şi în art. 132 alin. (1) cu referire la principiul legalităţii şi al controlului ierarhic în virtutea cărora funcţionează Ministerul Public. 28. În acest sens Curtea a reţinut, de altfel, şi distincţia în privinţa respingerii ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. 29. Cât priveşte criticile referitoare la încălcarea prin celelalte dispoziţii din Legea nr. 304/2004 criticate a prevederilor art. 1 alin. (3), în corelaţie şi cu cele ale art. 16 din Legea fundamentală şi cu cele referitoare la rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, cuprinse în art. 131 şi 132, Curtea Constituţională a realizat o amplă analiză în Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, precitată, reluând şi considerentele incidente din jurisprudenţa în materie. 30. Astfel, la paragraful 56 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, constatând că înfiinţarea S.I.I.J. la nivelul celui mai înalt parchet naţional are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigaţie, şi constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului, Curtea a reţinut că „se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare şi se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi“. Curtea a respins critica potrivit căreia reglementarea nu are la bază un criteriu obiectiv şi raţional şi reprezintă o măsură discriminatorie, „întrucât înfiinţarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competenţă materială (D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.) sau personală (S.I.I.J.) constituie expresia opţiunii legiuitorului, care, în funcţie de necesitatea prevenirii şi combaterii anumitor fenomene infracţionale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora. Curtea constată că, în considerarea unor valori şi principii constituţionale, aparţine competenţei legiuitorului ordinar dreptul de a adopta norme care să dea conţinut Legii fundamentale“. Curtea a făcut trimitere şi la Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, în care a reţinut că dispoziţiile constituţionale potrivit cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii „nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzut prin art. 1 alin. (3) din Constituţie“. Curtea a mai reţinut că „în contextul normativ constituţional şi legal în vigoare, stabilind competenţa P.Î.C.C.J. de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de «judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai C.S.M.», dispoziţiile criticate completează competenţa P.Î.C.C.J. de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel şi procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.“ 31. Curtea Constituţională a mai constatat că din conţinutul normativ al legii rezultă aspectele ce vizează „buna administrare a justiţiei“: pe de o parte, crearea unei structuri specializate de investigare care să asigure o practică unitară cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi şi, pe de altă parte, reglementarea unei forme adecvate de protecţie a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor prin sesizări/denunţuri arbitrare (paragraful 57 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 32. De asemenea, cu referire la respectarea dispoziţiilor constituţionale care consacră rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, deopotrivă invocate şi în cauza soluţionată prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte caracterul derogator al reglementării (sub aspectul numirii procurorului-şef de secţie, delegării sau detaşării procurorilor în această secţie) de la principiul separării carierelor consacrat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 referitoare la statutul procurorilor, că opţiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul actului normativ prin care se înfiinţează noua structură de parchet acele norme de drept care prezintă caracter de specificitate nu afectează constituţionalitatea acestei din urmă legi, de vreme ce principiul invocat nu are o consacrare constituţională, iar toate celelalte elemente care vizează statutul procurorului rămân pe deplin aplicabile procurorilor S.I.I.J. Astfel, în ceea ce priveşte modul de reglementare a instituţiei procurorului-şef al S.I.I.J. sub aspectul respectării principiului controlului ierarhic, având în vedere că S.I.I.J. este o structură specializată din cadrul P.Î.C.C.J., Curtea a reţinut deja că procurorul-şef al acestei secţii este subordonat ierarhic procurorului general al P.Î.C.C.J. (paragraful 58 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). Pentru aceleaşi considerente, aplicabile mutatis mutandis, nu pot fi reţinute nici criticile formulate în prezenta cauză referitoare la încălcarea principiului imparţialităţii prin modul în care este consacrată procedura de numire a procurorilor S.I.I.J. 33. Consideraţiile enunţate în prezenta cauză referitoare la pretinsa lipsă de imparţialitate a procurorilor S.I.I.J. determinată de numirea acestora pe o perioadă determinată sunt lipsite de fundament juridic. Potrivit art. 88^6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorul poate cere continuarea activităţii în cadrul S.I.I.J. pe o nouă perioadă de 3 ani, fără a depăşi în total 9 ani de activitate în cadrul acesteia. La data încetării activităţii în cadrul secţiei, procurorul revine la parchetul de unde provine, redobândindu-şi gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare anterioare sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul secţiei [art. 88^6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004], fiind, aşadar, valorificată activitatea desfăşurată în această perioadă, fără a se aduce atingere în vreun fel statutului funcţiei de procuror dobândită în condiţiile legii. 34. Referitor la susţinerea că S.I.I.J. ar putea fi percepută ca un instrument de presiune şi de intimidare a judecătorilor, fapt ce ar putea conduce la o aparentă lipsă de independenţă sau de imparţialitate a acestor judecători, Curtea Constituţională a analizat în jurisprudenţa sa o serie de elemente circumscrise acestei afirmaţii, reţinând că „potrivit dispoziţiilor art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală, normă cu caracter general în materia începerii urmăririi penale în România, «Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut». Cu privire la aceste dispoziţii legale, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că reglementarea etapei urmăririi penale in rem reprezintă o garanţie a caracterului echitabil al efectuării urmăririi penale, prin asigurarea desfăşurării oricărui act de cercetare penală într-un cadru procesual, precum şi a faptului că nicio persoană nu este pusă sub acuzaţie în lipsa unor indicii rezonabile că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, care să rezulte din date sau probe administrate de către organele judiciare“. În acest sens, Curtea a observat că „norma procesual penală prevede că procurorul este obligat ca, atunci când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, să dispună începerea urmăririi penale, astfel că norma nu poate fi interpretată în sensul că lasă la aprecierea procurorului deschiderea procedurii de investigare, iar aceasta are o aplicabilitate generală indiferent de calitatea celui împotriva căruia este formulată o sesizare penală şi indiferent de organul de urmărire penală care realizează investigaţia“ (paragraful 60 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 35. Curtea a mai reţinut că „investigarea unor categorii diferite de persoane în cadrul aceluiaşi dosar al S.I.I.J. nu poate confirma prin ea însăşi realizarea riscului de presiune politică. Codul de procedură penală român prevede, de exemplu, urmărirea penală şi judecarea unor persoane fără vreo calitate specială de către parchete, respectiv de către instanţe superioare în grad celor cărora le-ar reveni competenţa după materie, atunci când în aceeaşi cauză sunt implicate persoane a căror calitate specială atrage o anumită competenţă. Normele de prorogare a competenţei unui organ judiciar, care extind, în mod excepţional, competenţa unor organe judiciare, au la bază raţiuni de bună administrare a justiţiei şi au în vedere faptul că efectuarea urmăririi penale de către acelaşi parchet faţă de toţi participanţii este de natură să asigure continuitate, eficienţă şi celeritate activităţii de urmărire penală, evitându-se, astfel, soluţiile contradictorii care ar putea apărea în ipoteza în care competenţa de urmărire ar fi împărţită între diferite structuri de parchet, fiind o premisă a realizării actului de justiţie într-un termen rezonabil şi în mod echitabil.“ (paragraful 61 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 36. Cu privire la efectele pe care înfiinţarea acestei secţii le are asupra competenţei altor structuri de parchet, în sensul diminuării acesteia în ceea ce priveşte cercetarea infracţiunilor comise de către judecători, procurori, respectiv de către membrii C.S.M., precum şi a celor comise de alte persoane alături de magistraţi, Curtea a apreciat că „opţiunea legiuitorului corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar şi nu constituie o problemă de constituţionalitate faptul că o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competenţele sale legale, atâta vreme cât respectiva structură de parchet nu are o consacrare constituţională (a se vedea Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 şi Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020).“ (paragraful 62 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 37. Referitor la instituirea unor reguli de competenţă după calitatea persoanei, Curtea Constituţională a constatat că aceasta „nu îngrădeşte dreptul persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel (a se vedea Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 şi Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020).“ (paragraful 72 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 38. În prezenta cauză se invocă, de asemenea, numărul redus de procurori ai S.I.I.J., cu efecte în privinţa modului de soluţionare a cauzelor de competenţa acesteia, critică ce se regăseşte deopotrivă şi în precedentul soluţionat prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021. Cu acel prilej, respingând criticile de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, „în vederea operaţionalizării S.I.I.J., legiuitorul a prevăzut în art. II alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 că, «în termen de 5 zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură resursele umane şi materiale necesare funcţionării acesteia, inclusiv personalul auxiliar de specialitate, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, specialişti şi alte categorii de personal»“. Cu privire la numărul de procurori încadraţi în secţie, art. 88^2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 prevede că „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează cu un număr de 15 posturi de procuror“, iar la alin. (4) se prevede posibilitatea ca numărul de posturi să poată fi modificat, „în funcţie de volumul de activitate, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea procurorului-şef secţie, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii“. Cu privire la „experienţa necesară pentru efectuarea unor anchete în cauze complexe“, Curtea a reţinut că prevederile art. 88^5 alin. (3) stabilesc, printre condiţiile de participare la concursul pentru numirea în cadrul S.I.I.J., ca procurorii să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel şi să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror (paragraful 74 din Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). 39. Toate aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, în care sunt formulate critici de neconstituţionalitate similare, ce pun în discuţie un pretins statut diferit al procurorilor din cadrul S.I.I.J., ce ar crea impresia că „nu reprezintă interesele generale ale societăţii“ şi nu apără drepturile şi interesele cetăţenilor, precum şi faptul că noua structură va servi ca instrument de intimidare şi presiune asupra judecătorilor şi procurorilor. (3) Dispoziţiile art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie 40. Aşa cum Curtea a observat în cauza soluţionată prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021 (paragraful 89), actul normativ menţionat (dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018) a reglementat o procedură derogatorie de la art. 88^3-88^5 din Legea nr. 304/2004, care a permis operaţionalizarea secţiei în termenul stabilit de lege. Având în vedere caracterul temporar al reglementării, care a vizat numirea provizorie a procurorului-şef, a procurorului-şef adjunct şi a cel puţin unei treimi din procurorii secţiei, s-a constatat că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, considerente deplin valabile şi în prezenta cauză, de natură să susţină respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate cu acest obiect. 41. De altfel, se observă că în privinţa art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 nu sunt formulate critici distincte, care să vizeze propriu-zis operaţionalizarea S.I.I.J., acestea fiind invocate în contextul criticilor punctuale formulate cu privire la o serie de texte ale Legii nr. 304/2004 referitoare la organizarea şi funcţionarea S.I.I.J. şi pentru a susţine afirmaţia generală potrivit căreia întreaga reglementare a acestei secţii este neconstituţională. 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, şi cu majoritate de voturi* în ceea ce priveşte respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 alin. (1) lit. a)-c) şi e) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară - Serviciul Judiciar penal în Dosarul nr. 1.752/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. * Cu opinia separată a doamnelor judecător Livia Doina Stanciu şi Elena-Simina Tănăsescu - cu privire la punctul 2 al dispozitivului deciziei - în sensul opiniilor separate de la deciziile nr. 547 din 7 iulie 2020 şi nr. 390 din 8 iunie 2021. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 88^2 alin. (3), art. 88^3, art. 88^4, art. 88^5 şi art. 88^8 alin. (1) lit. a)-c) şi e) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. III. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent delegat, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
