Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Dorel Dicu în Dosarul nr. 22/81/2014**** al Curţii Militare de Apel Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.411D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, textele de lege criticate neavând legătură cu rejudecarea cauzei, aflată în al patrulea ciclu procesual, şi care vizează o acuzaţie penală potrivit căreia autorul acesteia a încălcat o serie de norme metodologice în calitate de membru al unei comisii de examinare constituite pentru organizarea unui concurs; în subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, întrucât textele de lege criticate nu deleagă unei autorităţi administrative reglementarea unor aspecte esenţiale ce ţin de statutul cadrelor militare, astfel că nu sunt încălcate principiul nediscriminării şi principiul legalităţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22/81/2014****, Curtea Militară de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dorel Dicu într-o cauză penală privind săvârşirea faptei de abuz în serviciu. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, potrivit cărora legiuitorul deleagă Guvernul ca, prin ordin al ministrului de resort, să reglementeze anumite elemente determinante pentru naşterea, derularea şi stingerea raporturilor de serviciu ale cadrelor militare asimilate, ca statut, funcţionarilor publici, sunt neconstituţionale întrucât contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, supremaţiei Constituţiei şi regulilor constituţionale de legiferare prin lege organică. Astfel, elementele enumerate în cuprinsul normelor criticate nu pot fi stabilite printr-un act administrativ, de nivel infralegal, aşa cum este ordinul ministrului, ci numai prin lege, fiind evocate în acest sens anumite considerente - aplicabile mutatis mutandis, în opinia sa -, pentru care Curtea Constituţională a admis, prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 80/1995. 6. Curtea Militară de Apel Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele legale criticate respectând exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, în sensul că îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, prevederile art. 36 alin. 1 lit. d) şi lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 30 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019. Textele legale criticate au următoarea redactare: - Art. 36 alin. 1: "Ofiţerii în activitate provin din: (...) d) ofiţeri în rezervă şi ofiţeri rezervişti voluntari care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau al şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, în vederea chemării sau rechemării în activitate; (...) g) persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licenţă ale unei instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor militare, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale." 11. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la principiul supremaţiei Constituţiei şi obligativitatea respectării legilor şi ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. 12. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză penală în care autorul (intimat-inculpat) a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal şi art. 5 din Codul penal. 13. Din cuprinsul încheierii de sesizare se observă că acelaşi autor a mai invocat în aceeaşi cauză excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, aceasta fiind respinsă iniţial prin Încheierea din 4 iulie 2018, iar recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost, de asemenea, respins ca nefondat prin Decizia nr. 787 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 14. Ulterior, acelaşi autor a invocat, în data de 19 iunie 2019, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) şi lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, aceeaşi instanţă (Curtea Militară de Apel Bucureşti) respingând-o ca nefondată, pe motivul lipsei legăturii dispoziţiilor legale criticate cu cauza, arătându-se că acuzaţia adusă inculpatului nu se circumscrie prevederilor legale criticate ori obligaţiilor ce îi reveneau acestuia în calitate de membru al unei comisii de examinare la un concurs. Recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost admis şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniind că există contrarietate între motivele respingerii arătate de instanţă - care sunt în acord cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitoare la cauzele de inadmisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate - şi soluţia de respingere ca nefondată. Prin urmare, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei de admisibilitate referitoare la legătura textelor criticate cu soluţionarea cauzei, instanţa de judecată face referire la considerentele reţinute în cadrul unui recurs soluţionat în cauză în care instanţa supremă a observat că în cadrul rechizitoriului se fac referiri cu privire la nerespectarea legislaţiei primare în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, indicându-se art. 36 alin. 1 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995. În ceea ce priveşte invocarea din nou a aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de judecată consideră, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, susţinută de procurorul de şedinţă. 15. Faţă de circumstanţele specifice cauzei şi în raport cu documentele solicitate instanţei de trimitere şi ataşate la dosar, Curtea constată mai întâi că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de autorul Dorel Dicu în aceeaşi cauză, deoarece obiectul acesteia nu este identic. Astfel, prima cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, respinsă prin Încheierea din 4 iulie 2018, viza excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, în timp ce a doua cerere, respinsă, de altfel, impropriu (ca nefondată, argumentul vizând, însă, lipsa unei condiţii de admisibilitate) prin Încheierea din 19 iunie 2019, privea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 lit. d) şi lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995. 16. Referitor la condiţia de admisibilitate privind legătura cu cauza a dispoziţiilor legale criticate, în sensul în care este necesar ca decizia Curţii Constituţionale să producă un efect concret în cauză, Curtea consideră că aceasta este, ipotetic, îndeplinită din moment ce, în urma admiterii apelului, cauza penală a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe (prin Decizia nr. 91/A din 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală), iar instanţa de fond trebuie să reaprecieze incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 în raport cu faptul dacă actele normative încălcate în cauză sunt sau nu de nivel legal. Prin urmare, prezenta excepţie de neconstituţionalitate va fi analizată pe fond. 17. Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine că acestea fac parte din capitolul III - Provenienţa ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din Legea nr. 80/1995 şi reglementează, la nivelul legii organice, o serie de elemente determinante pentru configurarea categoriilor de persoane din care pot proveni ofiţerii în activitate, şi anume: ofiţeri în rezervă şi ofiţeri rezervişti voluntari care au promovat testele de aptitudini [art. 36 lit. d)] şi persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licenţă ale unei instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor militare, au promovat testele de aptitudini [art. 36 lit. g)]. Acestea sunt condiţii principale şi distincte enumerate de lege în cuprinsul celor două texte criticate ale art. 36 alin. 1 lit. d) şi g), ambele făcând vorbire, în completare, despre „celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau al şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale“. Aceste ipoteze normative sunt criticate de autorul excepţiei, care susţine că elementele esenţiale ale raportului de serviciu se stabilesc prin lege organică, nu prin ordin al ministrului de resort, fiind astfel neconstituţionale din perspectiva art. 1 alin. (4) şi (5) şi a art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 71 din 29 ianuarie 2019. 18. Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 întrucât a constatat că, potrivit acestora, prin acte juridice infralegale, respectiv prin regulamente care sunt aprobate prin ordine ale ministrului apărării naţionale, sunt stabilite anumite aspecte cu privire la recompense, abateri de la disciplina militară, sancţiuni disciplinare, organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare, căi de atac ale hotărârilor consiliilor de onoare, organizarea şi funcţionarea consiliului de judecată, respectiv cu privire la evaluarea activităţii şi a conduitei cadrelor militare, aceste aspecte constituind însă parte a elementelor esenţiale ce ţin de raportul de serviciu şi de statutul cadrelor militare, elemente care, potrivit art. 118 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege organică. Textele constatate ca neconstituţionale prevedeau la art. 34 că „Recompensele se acordă, iar sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare.“, iar la art. 35 alin. 3 că „Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.“ 19. În jurisprudenţa sa referitoare la statutul unei categorii profesionale care, în virtutea prevederilor constituţionale, beneficiază de reglementare prin lege organică, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, că elementele esenţiale şi cele care influenţează în mod hotărâtor încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale respectivelor subiecte de drept nu pot fi stabilite prin acte normative cu caracter infralegal, de nivelul regulamentelor aprobate prin acte administrative ale instituţiilor sau ale autorităţii executive deoarece, prin gradul scăzut de previzibilitate şi chiar accesibilitate, în unele cazuri sunt afectate stabilitatea şi securitatea juridică pe care o lege organică le conferă, de principiu, unui statut profesional (a se vedea, exemplificativ, excepţiile de neconstituţionalitate privind unele dispoziţii din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, soluţionate prin deciziile de admitere: Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, sau Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021). Prin deciziile menţionate, Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor texte care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, funcţionar public cu statut special, către ministrul de resort, care era abilitat să adopte ordine. 20. Or, spre deosebite de situaţiile examinate de Curte prin aceste decizii, textele de lege criticate în prezenta cauză nu deleagă Guvernului, prin ministrul de resort, reglementarea tuturor elementelor ce configurează vocaţia de ofiţer în activitate, ci enumeră, la fel ca întregul art. 36 alin. 1 lit. a)-k), o întreagă listă de categorii de persoane şi condiţii exprese necesare în acest sens. Textele criticate stabilesc, aşadar, ele însele anumite condiţii de acces la funcţia militară. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt constituite în corpul subofiţerilor, corpul maiştrilor militari şi corpul ofiţerilor, normele examinate determină acele condiţii şi categorii de persoane cu vocaţia calităţii de ofiţer în activitate. Legea determină o serie de elemente clare, aşa cum sunt categoria de personal militar din care poate să facă parte, limita de vârstă şi condiţiile de studii de învăţământ superior de specialitate absolvite sau de promovare a unor teste specifice. Faptul că legea organică face referire la necesitatea îndeplinirii celorlalte condiţii stabilite prin ordinul ministrului de resort nu poate avea semnificaţia încălcării principiului separării puterilor şi echilibrului în stat şi al legalităţii din perspectiva nerespectării obligaţiei legiuitorului de a reglementa prin lege organică, şi nu prin acte normative de nivel inferior, elementele esenţiale ale raportului de serviciu aplicabil cadrelor militare, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019. În condiţiile în care legea organică stabileşte în mod clar şi exhaustiv elementele esenţiale şi constante ce configurează în mod obiectiv condiţiile de acces în corpul ofiţerilor în activitate, stabilirea unor cerinţe specifice pe care doar conducătorul instituţiei/autorităţii publice sau ministrul de resort, în acest caz, le cunoaşte şi le adaptează pentru buna desfăşurare a activităţii militare în condiţii/împrejurări/situaţii deosebite, nu reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (4) şi (5) şi a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Reprezentantul puterii executive nu face altceva, în această ipoteză, decât să respecte şi să pună în aplicare termenii legi, stabilind, prin norme proprii, aspecte de detaliu asupra cărora este singurul competent să decidă. Nivelul mai redus de stabilitate al acestei categorii de acte normative cu caracter administrativ nu este de natură să încalce normele constituţionale invocate şi, implicit, nici statutul cadrelor militare, fiind firesc ca efectivul cadrelor militare şi structura acestora să fie influenţate şi de anumiţi factori externi, cum ar fi situaţia geopolitică regională sau globală, astfel încât, prin ordin, ministrul de resort să poată adapta activitatea militară unor cerinţe specifice. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorel Dicu în Dosarul nr. 22/81/2014**** al Curţii Militare de Apel Bucureşti şi constată că prevederile art. 36 alin. 1 lit. d) şi lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii Militare de Apel Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
