Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 87 din 18 noiembrie 2024 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 87 din 18 noiembrie 2024 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 17 din 13 ianuarie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 1.815/1/2024


┌─────────┬────────────────────────────┐
│Elena    │- preşedintele Secţiei de   │
│Diana    │contencios administrativ şi │
│Tămagă   │fiscal - preşedintele       │
│         │completului                 │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Liliana  │- judecător la Secţia de    │
│Vişan    │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Luiza    │- judecător la Secţia de    │
│Maria    │contencios administrativ şi │
│Păun     │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Cristian │- judecător la Secţia de    │
│Daniel   │contencios administrativ şi │
│Oana     │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Maria    │- judecător la Secţia de    │
│Hrudei   │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Andreea  │- judecător la Secţia de    │
│Marchidan│contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Vasile   │- judecător la Secţia de    │
│Bîcu     │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ştefania │- judecător la Secţia de    │
│Dragoe   │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ionel    │- judecător la Secţia de    │
│Florea   │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Cristinel│- judecător la Secţia de    │
│Grosu    │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Alina    │- judecător la Secţia de    │
│Pohrib   │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Mihnea   │- judecător la Secţia de    │
│Adrian   │contencios administrativ şi │
│Tănase   │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Iulia    │- judecător la Secţia de    │
│Craiu    │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
└─────────┴────────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare („Regulamentul“).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Elena Diana Tămagă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 12.859/200/2022.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Apelanta petentă a formulat un punct de vedere la raport, fiind înregistrate la dosar şi două memorii amicus curiae depuse de Colegiul Medicilor Veterinari din România şi de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că la dosar au fost depuse opiniile scrise ale specialiştilor consultaţi şi au fost transmise de către instanţele naţionale opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
    7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 12.859/200/2022, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 sub aspectul includerii farmaciilor comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar în categoria unităţilor supuse controlului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor."

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 1.815/1/2024.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    10. Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare („Hotărârea Guvernului nr. 984/2005“)
    "ART. 6
    Următoarele fapte constituie contravenţii la dispoziţiile tehnice şi la măsurile privind efectuarea acţiunilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor obligatorii şi se sancţionează după cum urmează: (…)
    b) cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei:
    1. refuzul de a permite accesul inspectorilor autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente în unităţi supuse controlului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor sau obstrucţionarea autorităţilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente de a-şi exercita atribuţiile stabilite prin lege; (…)"

    11. În cauză prezintă relevanţă pentru dezlegarea problemei de drept şi prevederile normative indicate în continuare:
    A. Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 266/2008“)
    "ART. 1
    Asistenţa farmaceutică a populaţiei se asigură, în condiţiile prezentei legi, prin intermediul următoarelor unităţi farmaceutice, în sistem public sau privat:
    a) farmacie comunitară, care poate deschide puncte de lucru, denumite în continuare oficine comunitare rurale/sezoniere; (…)
    ART. 2
    (1) Farmacia comunitară asigură asistenţa farmaceutică a populaţiei prin următoarele activităţi:
    a) vânzarea şi eliberarea la preţul cu amănuntul a medicamentelor care se acordă pe bază de prescripţie medicală;
    b) vânzarea şi eliberarea la preţul cu amănuntul, în conformitate cu prevederile legale, a medicamentelor fără prescripţie medicală;
    c) prepararea medicamentelor magistrale şi oficinale sau a altor produse de sănătate;
    d) vânzarea şi eliberarea medicamentelor de uz veterinar; (…)
    ART. 5
    (1) Activităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) se realizează în farmacii de farmacişti sau de asistenţii medicali de farmacie, numai sub supravegherea farmacistului.
    (2) Activităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) şi e) se pot realiza şi de asistenţii medicali de farmacie în farmacia comunitară sau în drogherie. (...)
    ART. 8
    (1) Farmacia comunitară funcţionează pe baza autorizaţiei de funcţionare emise de Ministerul Sănătăţii, în condiţiile prezentei legi. (…)
    ART. 9
    Autorizaţia de funcţionare prevăzută la art. 8 alin. (1) conferă următoarele drepturi:
    a) dreptul de a desfăşura activităţile prevăzute de lege;
    b) dreptul de a deţine, de a prepara şi de a elibera, în condiţiile legii, substanţe şi medicamente psihotrope folosite în scop medical;
    c) dreptul de a deţine, de a prepara şi de a elibera, în condiţiile legii, substanţe şi medicamente stupefiante ori precursori ai acestora, folosite în scop medical;
    d) dreptul de a încheia contracte cu societăţile de asigurări sociale de sănătate privind furnizarea de servicii farmaceutice. (...)
    ART. 31
    (1) Inspecţiile de supraveghere a activităţii în farmacii comunitare/oficine comunitare rurale, farmacii cu circuit închis/oficine cu circuit închis şi drogherii se exercită de către personal de specialitate, de regulă farmacist, împuternicit, din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, cel puţin o dată la 5 ani sau ori de câte ori este nevoie.
    (2) La sesizarea Colegiului Farmaciştilor din România, personalul de specialitate împuternicit din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii efectuează un control cu privire la respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
    (3) Controlul privind exercitarea profesiei de farmacist şi respectarea Regulilor de bună practică farmaceutică se face de către Colegiul Farmaciştilor din România, prin colegiile teritoriale, în conformitate cu prevederile legii.
    (4) Controlul şi supravegherea privind vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală se exercită de către Ministerul Sănătăţii, prin personal de specialitate împuternicit, de regulă farmacist. (…)"

    B. Normele privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor farmaceutice, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 444/2019, cu modificările şi completările ulterioare („normele aprobate prin Ordinul nr. 444/2019“)
    "ART. 1
    În înţelesul prezentelor norme, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii: (…) e) farmacie comunitară - unitatea farmaceutică de interes public ce asigură asistenţa farmaceutică în ambulatoriu a populaţiei, prin vânzarea şi eliberarea de medicamente şi alte produse prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege, precum şi prin furnizarea de servicii farmaceutice, în scopul realizării corecte a tratamentelor cu medicamente sau cu alte produse de sănătate şi al promovării unui mod de viaţă sănătos; (…)
    ART. 2
    (1) Asistenţa farmaceutică a populaţiei se poate realiza prin: farmacii comunitare, inclusiv prin activitatea de vânzare şi eliberare prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală, oficine comunitare rurale, farmacii cu circuit închis în structura cărora pot fi organizate oficine de circuit închis destinate asigurării asistenţei cu medicamente a secţiilor sau pavilioanelor aflate la adrese diferite faţă de unitatea sanitară sau oficine de circuit închis destinate eliberării medicamentelor pentru ambulatoriu în cadrul programelor naţionale de sănătate, aflate la aceeaşi adresă sau la o adresă diferită, drogherii inclusiv prin activitatea de vânzare şi eliberare prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală.
    (2) Farmaciile comunitare şi drogheriile pot funcţiona numai în baza autorizaţiei de funcţionare emise de Ministerul Sănătăţii conform art. 8 şi art. 24 din lege, în conformitate cu prezentele norme, potrivit modelelor nr. 1 şi 3 prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme. (…)
    (4) Farmaciile comunitare deţin şi eliberează numai medicamentele şi produsele prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege, autorizate de punere pe piaţă şi achiziţionate conform legislaţiei în vigoare.
    (5) În farmaciile comunitare şi drogherii este interzisă utilizarea tehnicii de vânzare cu autoservire pentru medicamentele de uz uman sau veterinar. (…)
    ART. 3
    (1) Pentru farmaciile comunitare, autorizaţia de funcţionare este emisă la cererea administratorului societăţii şi a farmacistului-şef în baza deciziei de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică a directorului executiv al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de raportul de inspecţie întocmit de personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (2) Pentru farmaciile comunitare, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, solicitanţii depun la direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti documentele prevăzute la art. 10 alin. (2) din lege şi cererile-tip potrivit modelelor nr. 4 şi 5 din anexa la prezentele norme. (…)
    ART. 17
    (1) Localul farmaciei comunitare, având suprafaţa utilă prevăzută la art. 14 alin. (2) din lege, trebuie compartimentat, dotat şi organizat corespunzător tipurilor de activităţi care se desfăşoară în farmacie, cu respectarea regulilor de bună practică farmaceutică.
    (2) Pentru farmaciile comunitare care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) şi g) din lege trebuie să existe oficine de circuit închis care să dispună de dotările şi amenajările conforme cu legislaţia specifică acestor activităţi, precum şi personal prevăzut de legislaţia specifică, care îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea farmacistului-şef. (…)
    ART. 25
    (1) Farmaciile comunitare trebuie să deţină documente şi evidenţe pentru toate activităţile pe care le desfăşoară, cum sunt:
    a) documente care să ateste provenienţa şi calitatea medicamentelor şi substanţelor farmaceutice, precum şi a celorlalte produse pe care le deţin; (…)
    ART. 69
    (1) Inspecţia de supraveghere în farmaciile comunitare, oficinele locale de distribuţie, farmaciile cu circuit închis şi drogherii se exercită de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, cel puţin o dată la 5 ani sau ori de câte ori este nevoie. (…)"

    C. Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare („Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004“)
    "ART. 2
    Persoanele fizice şi persoanele juridice proprietare sau deţinătoare de animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor. (...)
    ART. 5
    Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct şi autonom, având următoarea structură: (…)
    c) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Autorităţii, care se înfiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; (…)
    ART. 9
    Domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare de stat sunt: (…)
    h) sănătatea publică veterinară; (…)
    m) inspecţia şi controalele sanitar-veterinare; (…)"

    D. Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare („Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009“)
    "ART. 2
    Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită următoarele funcţii: (…) b) de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate; (…)
    ART. 3
    (1) În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 2, Autoritatea are următoarele atribuţii principale:
    A. În domeniul sanitar-veterinar: (…);
    15. stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru: anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională a oricărei suspiciuni de boală sau îmbolnăvire; producerea, comercializarea, deţinerea şi utilizarea substanţelor tireostatice, hormonale, beta-agoniste ori a altor substanţe similare, pentru administrare la animale producătoare de hrană; supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse destinate consumului uman; supravegherea, prevenirea şi controlul zoonozelor; producerea, testarea, autorizarea, prescrierea, utilizarea, importul, comerţul intracomunitar, tranzitul şi exportul de furaje medicamentate, aditivi furajeri şi de hrană concentrată pentru animale de companie; inspecţii şi controale sanitar-veterinare; organizarea şi funcţionarea posturilor de inspecţie la frontieră din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, precum şi procedurile de efectuare a acestor inspecţii şi controale; producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul intracomunitar cu furaje, materii furajere, premixuri, zooforturi, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate, alte materii şi produse utilizate în furajarea şi nutriţia animalelor; producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul intracomunitar cu produse medicinale veterinare, precum şi pentru alte activităţi specifice domeniului sanitar-veterinar; (…)"

    E. Norma sanitară veterinară privind condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, precum şi procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităţilor şi activităţilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare („norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul nr. 83/2014“)
    "ART. 1
    Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, precum şi procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităţilor şi activităţilor din domeniul farmaceutic veterinar. (…)
    ART. 3
    În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) farmacie veterinară - unitatea farmaceutică veterinară care deţine şi comercializează, cu amănuntul, produse medicinale veterinare, hrană pentru animale, furaje medicamentate şi alte produse de uz veterinar, instrumentar şi aparatură medicală, dispozitive medicale şi accesorii pentru animale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare; (…)
    h) punct farmaceutic veterinar - unitate farmaceutică veterinară care are ca obiect de activitate comercializarea cu amănuntul numai a produselor medicinale veterinare ce se eliberează fără prescripţie medicală (OTC), a altor produse de uz veterinar, instrumentar şi aparatură medicală, dispozitive medicale, accesorii pentru animale, precum şi a hranei pentru animale; (…)
    ART. 76
    (1) Unităţile farmaceutice veterinare au obligaţia de a respecta prevederile legale în vigoare privind activitatea farmaceutică veterinară.
    (2) Controlul unităţilor de fabricaţie/import al produselor medicinale veterinare se realizează de către direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    (3) Controlul unităţilor farmaceutice veterinare se realizează de către personalul de specialitate din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi de către direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    (4) La controlul unităţilor farmaceutice veterinare Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita participarea specialiştilor din cadrul Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.
    ART. 77
    (1) Toate unităţile prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 sunt supuse controlului sanitar-veterinar. (…)"

    F. Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 160/1998“)
    "ART. 37
    (1) Produsele medicinale veterinare se comercializează în conformitate cu cerinţele stabilite de Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, numai din depozite farmaceutice veterinare, puncte farmaceutice veterinare şi farmacii veterinare înregistrate/ autorizate sanitar-veterinar.
    (2) Înfiinţarea şi funcţionarea depozitelor farmaceutice veterinare, a farmaciilor veterinare şi a punctelor farmaceutice veterinare se realizează conform prevederilor legislaţiei aplicabile în vigoare; în cazul în care acestea se înfiinţează în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o cotă din capitalul social poate fi deţinută de un medic veterinar, indiferent de mărimea acestei cote. (…)"

    III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina
    Circumstanţe relevante
    12. Cu ocazia controlului efectuat la 21.06.2022 în baza Ordinului de deplasare nr. aaa/21.06.2022 s-a constatat că la nivelul punctului de lucru al AB - S.R.L. se comercializau produse medicinale veterinare, hrană pentru animale şi furaje pentru animale de interes economic, aşa cum s-a reţinut în Procesul-verbal de constatare nr. bbbb/21.06.2022 („Procesul-verbal de constatare“), activităţi supuse controlului sanitar-veterinar, conform Ordinului nr. 49/2018, pentru stabilirea trasabilităţii acestor produse conform Notei de serviciu nr. cccc/28.06.2022.
    13. Ca urmare a acestui control s-a solicitat societăţii petente, prin Invitaţia nr. dddd/11.08.2022, să prezinte până la 18.08.2022, ora 10.00, următoarele documente: registrul unic de control al punctului de lucru; documentele de intrare a produselor medicinale veterinare, a hranei pentru animale şi a furajelor pentru animale în perioada 1.01.2022-30.06.2022; stocul de produse medicinale veterinare, de hrană pentru animale şi de furaje pentru animale la data de 1.01.2022; documentele de ieşire a produselor medicinale veterinare, a hranei pentru animale şi a furajelor pentru animale de interes economic de la 1.01.2022 până la 30.06.2022 inclusiv, prescripţiile veterinare pentru produsele la care legislaţia sanitar- veterinară o impune.
    14. Prin invitaţia sus-menţionată s-a comunicat, totodată, petentei că neprezentarea la data, ora şi locul stabilite se sancţionează cu amendă contravenţională, conform art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005.
    15. La 17.08.2022, petenta a înaintat către intimată o adresă, înregistrată cu nr. eeee, prin care arăta că, la 18.08.2022, se va prezenta la sediul intimatei reprezentantul său, respectiv CD, cu registrul unic de control al punctului de lucru din Z.
    16. Referitor la documentele specificate la pct. 2 din invitaţie, a solicitat acordarea unui termen de 60 de zile lucrătoare, având în vedere volumul mare de muncă şi perioada de concedii.
    17. Cu privire la pct. 3 din invitaţie, a arătat că stocul de produse medicinale veterinare, hrana pentru animale de companie şi furaje la 1.01.2022 era 0, iar, cu privire la pct. 4, prin care se solicită documentele de ieşire a produselor medicinale veterinare, a solicitat precizări cu privire la tipul/natura documentelor pretinse, pentru a putea fi puse la dispoziţie.
    18. La 18.08.2022, inspectorii EF şi HI au întocmit nota nr. ffff, prin care au reţinut că, la data respectivă, s-a prezentat din partea societăţii petente CD, cu registrul unic de control şi autorizaţia de funcţionare a farmaciei din Z., fără alte documente, solicitate prin Invitaţia nr. dddd/11.08.2022.

    Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
    19. Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. xxxx/26.08.2022 („Procesul-verbal“ sau „Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei“) s-a reţinut că petenta AB - S.R.L. a săvârşit fapta contravenţională prevăzută de art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005, sancţionată de aceleaşi dispoziţii legale, fiind stabilită în sarcina lui AB - S.R.L. o amendă contravenţională în cuantum de 50.000 de lei.
    20. Prin Procesul-verbal s-a reţinut că, la 18.08.2022, petenta AB - S.R.L. a fost invitată să se prezinte la sediul intimatei, prin Invitaţia nr. dddd/11.08.2022, cu documentele prin care să se poată stabili trasabilitatea produselor medicinale veterinare, a hranei pentru animale de companie şi a furajelor pentru animale comercializate prin farmacia umană de la Z., produse descoperite cu ocazia controlului efectuat la 21.06.2022. La data stabilită s-a prezentat un reprezentant al petentei, fără a avea asupra sa vreunul dintre documentele solicitate.

    Cererea de chemare în judecată
    21. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău cu nr. 12.859/200/2022, petenta AB - S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău („D.S.V.S.A. Buzău“), anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi a măsurilor dispuse prin acesta.
    22. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.
    23. În susţinerea cererii formulate, petenta a invocat mai multe motive de nulitate a Procesului-verbal, unele de natură a atrage nulitatea absolută, altele, relativă, respectiv: lipsa competenţei funcţionale a intimatei de a efectua controlul, de a constata săvârşirea unei contravenţii şi de a aplica o sancţiune, având în vedere faptul că punctul de lucru din Z. al petentei este o farmacie umană (comunitară), care excedează competenţei de control a intimatei; procesele-verbale comunicate, pretins semnate de către agenţii constatatori, poartă un alt specimen decât semnătura fiecăruia, ceea ce creează dubii cu privire la faptul că ar fi fost semnate, în realitate, de către aceştia; existenţa unei neconcordanţe între fapta descrisă şi temeiul de drept pentru care a fost sancţionată petenta; Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit în lipsa sa, nefiind semnat de un martor asistent; neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare („Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001“); încălcarea principiului ne bis in idem, în sensul că petenta a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă contravenţională (prin procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. xxxx/26.08.2022 şi nr. zzzz/11.07.2022).
    24. De asemenea, a fost invocată netemeinicia Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

    Sentinţa pronunţată de instanţa de fond
    25. Prin Sentinţa civilă nr. 3.642 din 21 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Buzău: a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de petenta AB - S.R.L în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. Buzău, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea de suspendare cu privire la plata amenzii contravenţionale aplicate prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    26. Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut considerentele redate în continuare.
    27. Este neîntemeiată critica petentei privind nulitatea Procesului-verbal generată de nerespectarea normelor privind competenţa funcţională a intimatei. Competenţa funcţională a intimatei de a verifica o farmacie comunitară prin prisma produselor de uz veterinar rezultă din art. 1, 4 şi 123 din Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 [„Regulamentul (UE) 2019/6“ sau „Regulamentul“] şi din art. 1, 2, art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009.
    28. Astfel, instanţa a reţinut că intimata, prin inspectorii săi, are competenţa de a controla: aplicarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare din domeniul nutriţiei animalelor, precum şi în domeniul punerii pe piaţă şi utilizării produselor medicinale veterinare, a biocidelor şi a altor produse de uz veterinar de către persoanele fizice şi/sau juridice, pe teritoriul de competenţă al D.S.V.S.A.; modul de păstrare şi de utilizare a produselor medicinale veterinare, a biocidelor şi a altor produse de uz veterinar şi a furajelor medicamentate, precum şi aplicarea procedurilor de investigare a reacţiilor adverse apărute în urma utilizării de produse medicinale veterinare la animale din raza teritorială a D.S.V.S.A.; modul în care sunt respectate prevederile actelor normative în vigoare pe teritoriul de competenţă al D.S.V.S.A. cu privire la depozitarea, comercializarea şi utilizarea produselor medicinale veterinare, inclusiv a celor ce conţin substanţe psihotrope, stupefiante şi a celor aflate sub control naţional, precum şi biocidelor şi altor produse de uz veterinar, modul în care sunt respectate prevederile actelor normative în vigoare cu privire la fabricarea, depozitarea, comercializarea şi utilizarea hranei pentru animale din raza teritorială a D.S.V.S.A şi de a dispune măsurile legale de sancţionare contravenţională pentru încălcările legislaţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor constatate în urma controalelor.
    29. A fost considerată, de asemenea, neîntemeiată critica privind lipsa semnăturii agenţilor constatatori de pe procesele-verbale comunicate (poartă un alt specimen de semnătură faţă de semnătura fiecărui agent), în condiţiile în care procesele-verbale sunt semnate, iar aceste semnături fac dovada până la înscrierea în fals.
    30. Judecătoria a constatat că, în ceea ce priveşte pretinsa neconcordanţă dintre fapta contravenţională descrisă în procesul-verbal şi temeiul de drept ce a stat la baza aplicării sancţiunii contravenţionale, criticile sunt, deopotrivă, neîntemeiate, existând corespondenţă între fapta reţinută şi norma juridică în care aceasta a fost încadrată, nefiind incident vreun motiv de nulitate.
    31. În ceea ce priveşte critica de legalitate formulată de petentă cu privire la întocmirea procesului-verbal în lipsa sa, s-a reţinut că aceasta nu se regăseşte printre cazurile de nulitate absolută sau relativă prevăzute de art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    32. Lipsa semnăturii martorului asistent nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, ci nulitatea relativă, context în care petenta ar trebui să dovedească vătămarea suferită ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ceea ce nu a fost probat în cauză.
    33. Nu poate fi reţinută nici critica privind neîndeplinirea condiţiei reglementate de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind neconsemnarea obiecţiilor contravenientului şi îngrădirea dreptului petentului la apărare prin întocmirea procesului-verbal în lipsă.
    34. În cauză, imposibilitatea petentei de a formula obiecţii împotriva procesului-verbal, la momentul întocmirii acestuia, deşi este o vătămare adusă dreptului său la apărare, a fost înlăturată de împrejurarea că a avut posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată, să solicite administrarea de probe şi să îşi formuleze toate apărările în faţa acesteia.
    35. În ceea ce priveşte încălcarea principiului ne bis in idem, prima instanţă a constatat că, în cauza de faţă, nu se poate reţine unicitatea faptei contravenţionale pentru a fi incident acest principiu, în condiţiile în care la 21.06.2022 s-a reţinut refuzul petentei de a permite efectuarea controlului, iar la 18.08.2022 s-a reţinut faptul că aceasta nu a depus documentele solicitate.
    36. Mai mult, pentru prima faptă contravenţională a fost aplicată o sancţiune contravenţională, de natură a întrerupe unitatea contravenţiei (presupunând că ar exista o contravenţie continuă), astfel încât continuarea omisiunii ilicite constituie o nouă contravenţie, context în care aplicarea unei noi sancţiuni nu constituie o încălcare a principiului ne bis in idem.
    37. La data săvârşirii contravenţiei din 21.06.2022 s-a reţinut că petenta a refuzat efectuarea controlului, săvârşind o faptă comisivă prin omisiune instantanee, data săvârşirii contravenţiei fiind data constatării refuzului de a permite efectuarea controlului.
    38. Prin acest prim proces-verbal nu s-a stabilit în sarcina petentei obligaţia de a depune anumite documente, până la 18.08.2022, de natură a conduce la aprecierea contravenţiei ca fiind una continuă, pentru a se reţine că aceasta s-a consumat la momentul scurgerii timpului.
    39. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa de fond a reţinut că acesta beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie.
    40. A fost invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie (Hotărârea din 4 octombrie 2007, Cauza Anghel împotriva României; Hotărârea din 7 octombrie 1998, Cauza Salabiaku împotriva Franţei, paragraful 28; Cauza Bosoni împotriva Franţei; Cauza Ioan Pop împotriva României), constatându-se că săvârşirea faptei contravenţionale de către petent în modalitatea descrisă de agentul constatator rezultă din procesul-verbal care se coroborează cu nota întocmită de către cei doi inspectori, declaraţia martorului audiat şi adresa înaintată de petentă, cu o zi înainte, prin corespondenţă electronică.
    41. Deşi sarcina probei îi incumbă petentei, aceasta nu a propus şi nu a administrat nicio probă de natură a dovedi o situaţie contrară celei reţinute.
    42. În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii aplicate s-a reţinut că sancţiunea a fost aplicată cu respectarea art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, la minimul special prevăzut de lege, fiind proporţională cu gravitatea faptei săvârşite şi cu pericolul social concret al acesteia.

    Apelul declarat în cauză
    43. Împotriva sentinţei menţionate la paragraful 25 din prezenta decizie, a declarat apel petenta, solicitând admiterea apelului şi: (i) anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru nemotivarea hotărârii; (ii) schimbarea în tot a sentinţei apelate, pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul admiterii plângerii contravenţionale în integralitate, constatării nulităţii absolute a procesului-verbal şi, în consecinţă, exonerării sale de la plata amenzii; (iii) pe fondul plângerii contravenţionale, petenta a solicitat să se constate că procesul-verbal este netemeinic şi să se dispună anularea acestuia, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate sau înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, în baza art. 7 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

    Întâmpinarea la apel
    44. Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii instanţei de fond.
    45. În şedinţa publică din 25 iunie 2024, tribunalul a pus în discuţie cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată de apelanta-petentă, în raport cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
    46. Prin Încheierea de şedinţă din 28 iunie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.

    IV. Punctul de vedere al părţilor
    47. Potrivit punctului de vedere exprimat de apelanta-petentă, este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: sesizarea este formulată în legătură cu o judecată aflată în curs, în calea de atac a apelului, pe rolul Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; tribunalul învestit cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă; lămurirea chestiunii de drept este determinantă în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată; problema de drept prezintă caracter de noutate, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unei jurisprudenţe continue şi constante, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acesteia şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii.
    48. În ceea ce priveşte problema de drept ce formează obiectul sesizării, în opinia apelantei-petente, nu există o competenţă a D.S.V.S.A. cu privire la exercitarea activităţii de control şi supraveghere a operaţiunilor cu medicamente de uz veterinar în farmacia comunitară, aspect recunoscut chiar de către reprezentanţii D.S.V.S.A., ai Ministerului Sănătăţii şi ai Colegiului Farmaciştilor din România.
    49. În textul Regulamentului nu poate fi identificată o prevedere expresă referitoare la controlul produselor medicinale veterinare în farmacii comunitare de către inspectori din cadrul D.S.V.S.A. O asemenea prevedere nu se regăseşte nici în Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009.
    50. Nu poate fi reţinut textul invocat de organul de control, respectiv art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005, întrucât farmaciile umane nu pot fi considerate unităţi supuse controlului sanitar-veterinar şi nu pot face obiectul controlului agenţilor intimatei, după cum se poate lesne cerceta şi din simpla lectură a autorizaţiei punctului de lucru din Z. al apelantei-petente, depus la dosarul cauzei, a Notei de serviciu nr. gggg/28.06.2022 (care este invocată ca temei al controlului), a recunoaşterilor intimatei din chiar cuprinsul întâmpinării.
    51. Din Legea nr. 266/2008 rezultă clar că farmacia comunitară este controlată, întotdeauna şi sub toate aspectele, de către personal de specialitate, de regulă farmacist, împuternicit, din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România („A.N.M.D.M.“).
    52. Acest control vizează atât respectarea dispoziţiilor Legii nr. 266/2008, cât şi ordinele Ministerului Sănătăţii şi A.N.M.D.M.
    53. Aceste aspecte se regăsesc redate explicit inclusiv în Procedura operaţională privind pregătirea şi realizarea controalelor (cod PO 002), aflată pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor („A.N.S.V.S.A.“).
    54. Sunt invocate, totodată, prevederile art. 11 lit. i) şi ale art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004.
    55. Chestiunea de drept cu care este sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este una reală.
    56. Se invocă, deopotrivă, caracterul neunitar al practicii judiciare, instanţele de judecată având modalităţi diferite de interpretare a textelor de lege aplicabile acestei chestiuni de drept în analiza speţelor cu care sunt învestite, soluţiile pronunţate fiind contradictorii.
    57. Intimata nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    A. Cu privire la admisibilitatea sesizării
    58. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.
    59. Astfel, s-a constatat că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este legal învestit cu soluţionarea unei cereri de apel, într-un litigiu de competenţa tribunalului, ca instanţă de apel, în temeiul art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se realizează de un complet învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, potrivit art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    60. Pe de altă parte, condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte este îndeplinită, întrucât petenta invocă, în esenţă, faptul că refuzul său de a se supune controlului realizat de intimată este unul justificat de faptul că aceasta din urmă nu avea abilitarea legală de efectuare a acestui control.
    61. Tribunalul apreciază că este îndeplinită şi condiţia noutăţii, întrucât asupra acestei probleme de drept nu a fost identificată jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante, astfel încât mecanismul cu funcţie de prevenţie al hotărârii prealabile să fie înlăturat.
    62. Având în vedere că asupra problemei de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat, precum şi împrejurarea că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor consultate la data sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiţia noutăţii.

    B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării
    63. Instanţa de trimitere apreciază că, dat fiind faptul că activitatea de vânzare şi eliberare a medicamentelor de uz veterinar de către farmaciile comunitare nu este supusă autorizării sanitar-veterinare, nu poate fi supusă nici controlului autorităţii cu competenţe în materie.
    64. Analizând prevederile legale cuprinse într-o serie de acte normative, forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal [art. 1, art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 9, art. 10 alin. (1), (2) şi (11), art. 31 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 266/2008; art. 1, art. 2 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1), (5) şi (6) lit. m), art. 25 alin. (1) lit. a), art. 69 alin. (1) din normele aprobate prin Ordinul nr. 444/2019; art. 1, art. 2, art. 5 lit. c), art. 9 lit. h) şi m), art. 18 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004; art. 2 lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. A pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009; art. 1, art. 3 lit. a) şi h), art. 6 alin. (2), art. 11, art. 76 alin. (1), (2), (3) şi (4) şi art. 17 alin. (1) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul nr. 83/2014; art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 160/1998], instanţa de trimitere reţine că farmaciile comunitare pot vinde şi elibera medicamente de uz veterinar, fiind necesar să fie prevăzute cu oficine de circuit închis care să dispună de dotările şi amenajările conforme cu legislaţia specifică acestor activităţi, precum şi cu personal prevăzut de legislaţia specifică, care îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea farmacistului-şef.
    65. În afara acestei norme, legea nu conţine alte dispoziţii legale privind activitatea efectivă de comercializare în farmacia comunitară a medicamentelor de uz veterinar.
    66. Funcţionarea farmaciilor comunitare este autorizată de Ministerul Sănătăţii, în baza deciziei de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică a directorului executiv al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de raportul de inspecţie întocmit de personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    67. Procedura de autorizare nu prevede nicio dispoziţie specifică privind comercializarea medicamentelor de uz veterinar.
    68. Controlul şi supravegherea farmaciilor comunitare sunt exercitate de personal de specialitate, de regulă farmacist, împuternicit, din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al A.N.M.D.M.
    69. Potrivit anexelor la ordin, care reglementează modelele-tip de raport de control şi raport de supraveghere, tema acestor activităţi este: verificarea prezenţei farmacistului pe perioada programului de lucru; verificarea respectării obiectului de activitate conform prevederilor legale în vigoare; verificarea în drogherii a deţinerii şi eliberării numai a medicamentelor OTC; verificarea organizării şi dotării spaţiului unităţii farmaceutice de distribuţie cu amănuntul conform prevederilor legale în vigoare; verificarea modului de organizare şi funcţionare a farmaciilor şi drogheriilor care au ca obiect de activitate vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale numai a medicamentelor OTC; verificarea îndeplinirii criteriilor legale de autorizare în vederea analizării contestaţiei la decizia de neconformitate emisă de către direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti ca urmare a inspecţiei reprogramate; verificarea prezenţei farmacistului/farmacistului responsabil de vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale, pe perioada programului de lucru.
    70. În ceea ce priveşte organele de supraveghere şi control, domeniul de activitate al A.N.M.D.M. constă, potrivit art. 2 din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 134/2019“), printre altele, în: a) autorizarea medicamentelor de uz uman, a unităţilor de producţie şi distribuţie angro a medicamentelor de uz uman; b) supravegherea unităţilor de producţie, distribuţie angro şi a calităţii medicamentelor în piaţă şi controlul în utilizare al medicamentelor de uz uman; c) inspecţia de supraveghere a activităţii în farmacii comunitare, oficine locale de distribuţie, farmacii cu circuit închis şi drogherii cel puţin o dată la 5 ani sau ori de câte ori este nevoie.
    71. În ceea ce priveşte Ministerul Sănătăţii, potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare („Hotărârea Guvernului nr. 144/2010“), acesta reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
    72. Sănătatea publică este definită de art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 95/2006“) ca starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de sănătate: socioeconomici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate.
    73. Aşadar, niciuna dintre aceste autorităţi nu are competenţe în ceea ce priveşte sănătatea publică veterinară.
    74. Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice care comercializează produse medicinale veterinare, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.
    75. Funcţionarea unităţilor care comercializează produse medicinale veterinare este permisă numai dacă sunt autorizate de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti ori, după caz, de către A.N.S.V.S.A. şi au asigurate supravegherea şi controlul sanitar-veterinar, în condiţiile legii.
    76. Potrivit normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul nr. 83/2014 şi Legii nr. 160/1998, produsele medicinale de uz veterinar pot fi comercializate numai prin farmacii veterinare şi puncte farmaceutice veterinare, unităţi care sunt supuse, evident, autorizării şi controlului autorităţilor sanitar-veterinare.
    77. A.N.S.V.S.A. controlează, potrivit art. 3 alin. (1) lit. A pct. 39 din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009, aplicarea normelor sanitare veterinare.
    78. În privinţa farmaciilor comunitare care comercializează medicamente veterinare astfel de norme nu există, singura trimitere din legea care le reglementează fiind la dotările, amenajările şi personalul prevăzute de legislaţia specifică.

    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    A. Jurisprudenţă comunicată de curţile de apel
    79. Curţile de apel au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competenţă, nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; tribunalele Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Buzău, Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Braşov; judecătoriile sectoarelor 2-5 Bucureşti, Găeşti, Răcari, Pogoanele, Câmpina, Iaşi, Paşcani, Hârlău, Baia Mare, Vişeu de Sus, Lieşti, Braşov, Piatra-Neamţ, Târgu-Neamţ şi Roman au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.
    80. Într-o primă orientare teoretică, nesusţinută de practică judiciară, s-a apreciat că farmaciile comunitare fac obiectul controlului exercitat în sensul art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005.
    81. Această orientare teoretică se regăseşte la nivelul: Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ si fiscal; tribunalelor Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov - Secţia civilă, Braşov şi Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; judecătoriilor sectoarelor 2-4 Bucureşti, sectorului 5 Bucureşti (minoritar), Buftea, Braşov, Găeşti, Pogoanele, Baia Mare, Vişeu de Sus, Piatra-Neamţ, Roman, Târgu-Neamţ, Hârlău şi Lieşti.
    82. În susţinerea acestor puncte de vedere teoretice au fost expuse argumentele prezentate în cele de mai jos.
    83. Faţă de conţinutul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 266/2008, art. 37 din Legea nr. 160/1998, art. 17 alin. (2) din normele aprobate prin Ordinul nr. 444/2019, art. 2 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, rezultă că nu are relevanţă care este autoritatea care emite autorizaţia de funcţionare, simpla emitere a autorizaţiei neconferind per se atribuţii de control doar autorităţii emitente. Astfel, apare ca evident că, pentru depozitele farmaceutice veterinare, farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare, autorizaţiile se emit de A.N.S.V.S.A., în timp ce, pentru farmaciile comunitare, autorizaţiile se emit de Ministerul Sănătăţii.
    84. Dintr-o altă perspectivă, prin Legea nr. 160/1998, lege specială prin raportare la obiectul de reglementare faţă de Legea nr. 266/2008, legiuitorul indică implicit că medicamentele de uz veterinar pot fi comercializate doar cu respectarea normelor stabilite de A.N.S.V.S.A., această din urmă autoritate având competenţe în controlul aplicării normelor sanitar-veterinare. Prin urmare, chiar dacă farmaciile comunitare sunt supuse controalelor realizate de Ministerul Sănătăţii şi A.N.M.D.M., se apreciază că, exclusiv în ceea ce priveşte vânzarea şi eliberarea medicamentelor pentru uz veterinar, acestea se supun şi controalelor efectuate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 984/2005.
    85. Art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 prevede că sunt considerate contravenţii şi supuse sancţiunilor toate încălcările normelor sanitare veterinare care privesc deţinerea, producerea, prelucrarea, depozitarea, transportul şi valorificarea produselor de origine animală şi a produselor de uz veterinar fără autorizarea şi controlul sanitar-veterinar.
    86. Farmaciile comunitare sunt unităţi farmaceutice care, de regulă, furnizează medicamente destinate uzului uman. Totuşi, anumite farmacii comunitare sunt autorizate să comercializeze şi medicamente de uz veterinar. Acest aspect este relevant pentru interpretarea textului de lege mai sus menţionat, deoarece medicamentele de uz veterinar sunt supuse unor reguli stricte de control din partea autorităţilor competente, cum ar fi A.N.S.V.S.A.
    87. Astfel, orice unitate care comercializează produse de uz veterinar, inclusiv medicamente, poate fi considerată supusă controlului sanitar-veterinar, deoarece aceste produse intră în sfera de reglementare a normelor privind sănătatea animală şi siguranţa alimentelor. Medicamentele de uz veterinar sunt direct legate de sănătatea animalelor, iar utilizarea neconformă sau nereglementată a acestora poate avea consecinţe asupra sănătăţii publice, prin afectarea lanţului alimentar sau prin răspândirea unor agenţi patogeni.
    88. Farmaciile comunitare care comercializează medicamente veterinare intră sub incidenţa acestor reglementări, deoarece ele manipulează produse de uz veterinar care pot avea impact asupra sănătăţii animalelor şi, implicit, asupra siguranţei alimentelor (dacă produsele de origine animală provenite de la animalele tratate ajung în lanţul alimentar). Astfel, aceste farmacii trebuie să respecte standardele sanitare veterinare stabilite de autorităţile de profil.
    89. Au fost avute în vedere, totodată, dispoziţiile art. 1, 4 şi 123 din Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018, art. 1, 2 şi art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009, art. 4 lit. b) pct. 7, art. 6 lit. a) pct. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005.
    90. Într-o a doua orientare teoretică, nesusţinută de practică judiciară, s-a apreciat că din interpretarea art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 rezultă că farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar nu sunt incluse în categoria unităţilor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
    91. Această orientare teoretică se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe: tribunalele Buzău (opinie majoritară) şi Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal; judecătoriile Sectorului 5 Bucureşti (opinie majoritară), Cornetu, Iaşi - Secţia civilă, Paşcani şi Câmpina.
    92. În susţinerea acestei orientări teoretice au fost însuşite argumentele exprimate în punctul de vedere al completului de judecată din cadrul Tribunalului Buzău care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea acestei probleme de drept.
    93. Celelalte curţi de apel nu au comunicat opinii teoretice cu privire la chestiunea de drept.
    94. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    B. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    95. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie.

    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României
    96. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluţionarea prezentei sesizări.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
    97. În jurisprudenţa instanţelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii
    98. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie.

    X. Opiniile specialiştilor consultaţi
    99. În conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialişti din cadrul unor facultăţi de drept şi al Institutului Naţional al Magistraturii asupra chestiunii de drept supuse examinării.
    100. Au fost transmise puncte de vedere de către Institutul Naţional al Magistraturii şi Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
    101. Potrivit opiniei comunicate de Institutul Naţional al Magistraturii, dispoziţiile art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 se interpretează în sensul că farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar sunt supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
    102. În opinia comunicată de Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca s-a apreciat că farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar nu sunt supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

    XI. Raportul asupra chestiunii de drept
    103. Prin raportul întocmit asupra chestiunii de drept, judecătorul-raportor a apreciat că sesizarea este admisibilă, iar dispoziţiile art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 se interpretează în sensul că farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar sunt supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XII.1. Asupra admisibilităţii sesizării
    104. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.
    105. Potrivit dispoziţiilor precizate, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    106. Din cuprinsul acestor dispoziţii şi al jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă următoarele condiţii cumulative de admisibilitate:
    - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza;
    – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
    – existenţa unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată;
    – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
    – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    107. Sunt îndeplinite primele trei şi a şasea dintre condiţiile de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unei cauze aflate în curs de judecată pe rolul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, care este învestită în ultimă instanţă cu soluţionarea apelului, potrivit art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, hotărârea ce urmează a fi pronunţată fiind definitivă, iar asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    108. În ceea ce priveşte a patra condiţie de admisibilitate, subsumat acesteia, în componenta sa referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, se apreciază că este îndeplinită, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
    109. Referitor la cerinţa existenţei unei „chestiuni de drept veritabile“, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au reţinut următoarele:
    a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42);
    b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existenţa unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragrafele 62 şi 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37);
    c) pentru a ne afla în prezenţa unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecţia asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, şi de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia ordinară a instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanşarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragrafele 38-39, 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect s-a reţinut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46).

    110. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prin pronunţarea unei hotărâri prealabile este: „Interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 sub aspectul includerii farmaciilor comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar în categoria unităţilor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor“.
    Conform textului de lege menţionat:
    "ART. 6
    Următoarele fapte constituie contravenţii la dispoziţiile tehnice şi la măsurile privind efectuarea acţiunilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor obligatorii şi se sancţionează după cum urmează: (…)
    b) cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei:
    1. refuzul de a permite accesul inspectorilor autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente în unităţi supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor sau obstrucţionarea autorităţilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente de a-şi exercita atribuţiile stabilite prin lege; (…)"

    111. Este necontestat faptul că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite şi poate genera divergenţe de jurisprudenţă, care „constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având competenţă în raza lor teritorială“, iar „rolul unei instanţe supreme este tocmai să regleze aceste contradicţii de jurisprudenţă“ (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Cauza Beian împotriva României, pct. 37; Hotărârea din 27 ianuarie 2009, Cauza Ştefan şi Ştef împotriva României, pct. 32-33).
    112. Pe de altă parte, sub aspectul clarităţii normei a cărei interpretare unitară se solicită, dispoziţiile invocate nu sunt suficient de explicite, fiind posibile cel puţin două interpretări, astfel că problema de drept sesizată reprezintă o chestiune de o dificultate suficient de mare pentru a reclama o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile.
    113. În considerarea argumentelor expuse se constată că cerinţa esenţială privind existenţa unei chestiuni de drept are în vedere o problemă de drept reală, dificilă, care priveşte interpretarea diferită a textelor de lege invocate.
    114. Este îndeplinită şi cerinţa ca această chestiune de drept să fie esenţială, deoarece de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei, de vreme ce petenta invocă, în esenţă, faptul că refuzul său de a se supune controlului realizat de intimată este unul justificat de faptul că aceasta din urmă nu avea abilitarea legală de efectuare a acestui control.
    115. De asemenea, este îndeplinită condiţia noutăţii, deoarece asupra acestei probleme de drept nu a fost identificată jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante, astfel încât mecanismul cu funcţie de prevenţie al hotărârii prealabile să fie înlăturat.

    XII.2. Asupra fondului chestiunii de drept
    116. Chestiunea de drept ce trebuie dezlegată priveşte „Interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 sub aspectul includerii farmaciilor comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar în categoria unităţilor supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor“.
    În temeiul acestui text de lege:
    "ART. 6
    Următoarele fapte constituie contravenţii la dispoziţiile tehnice şi la măsurile privind efectuarea acţiunilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor obligatorii şi se sancţionează după cum urmează: (…)
    b) cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei:
    1. refuzul de a permite accesul inspectorilor autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente în unităţi supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor sau obstrucţionarea autorităţilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente de a-şi exercita atribuţiile stabilite prin lege; (…)"

    117. Interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 trebuie făcută prin folosirea metodei de interpretare sistematică, ce analizează corelaţia dintre textul de lege supus interpretării, pe de o parte, şi legislaţia specială aplicabilă farmaciilor comunitare şi controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, pe de altă parte.
    118. Legea specială ce reglementează farmaciile comunitare este Legea farmaciei nr. 266/2008, conform căreia farmaciile comunitare sunt o categorie de unităţi farmaceutice, alături de farmaciile cu circuit închis şi drogherii, prin care se realizează asistenţa farmaceutică a populaţiei.
    119. Farmaciile comunitare furnizează, de regulă, medicamente destinate uzului uman. Acestea pot comercializa şi medicamente de uz veterinar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 266/2008, aspect relevant din perspectiva modalităţii în care se interpretează dispoziţiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005, în condiţiile în care medicamentele de uz veterinar sunt supuse unor norme specifice, inclusiv în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul exercitate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    120. În acest caz, art. 17 alin. (2) din Normele privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor farmaceutice, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 444/2019, prevede că farmaciile comunitare care desfăşoară activitatea prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. d) din aceste norme trebuie să aibă oficine de circuit închis, care să dispună de dotările şi amenajările conforme cu legislaţia specifică acestor activităţi, precum şi personal prevăzut de legislaţia specifică.
    121. Cu excepţia acestor norme, legislaţia aplicabilă farmaciilor comunitare nu conţine alte dispoziţii privind activitatea efectivă de comercializare în farmacia comunitară a medicamentelor de uz veterinar.
    122. Funcţionarea farmaciilor comunitare este autorizată de Ministerul Sănătăţii în baza deciziei de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică a directorului executiv al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de raportul de inspecţie întocmit de personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    123. Procedura de autorizare nu prevede nicio dispoziţie specifică privind comercializarea medicamentelor de uz veterinar.
    124. Conform art. 31 din Legea nr. 266/2008, controlul şi supravegherea farmaciilor comunitare sunt exercitate de personal de specialitate, de regulă farmacist, împuternicit, din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
    125. Ministerul Sănătăţii, potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
    126. Sănătatea publică este definită de art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 ca starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de sănătate: socioeconomici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate.
    127. Pe de altă parte, domeniul de activitate al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, potrivit art. 2 din Legea nr. 134/2019, constă, în principal, în:
    a) autorizarea medicamentelor de uz uman, a unităţilor de producţie şi distribuţie angro a medicamentelor de uz uman;
    b) supravegherea unităţilor de producţie, distribuţie angro şi a calităţii medicamentelor în piaţă şi controlul în utilizare al medicamentelor de uz uman;
    c) inspecţia de supraveghere a activităţii în farmacii comunitare, oficine locale de distribuţie, farmacii cu circuit închis şi drogherii cel puţin o dată la 5 ani sau ori de câte ori este nevoie.

    128. Aşadar, niciuna dintre aceste autorităţi nu are competenţe în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul sanitar-veterinar.
    129. Însă, farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar au obligaţia de a respecta legislaţia specifică acestei activităţi şi, în consecinţă, sunt supuse controlului sanitar-veterinar, concluzie la care se ajunge în urma coroborării dispoziţiilor Legii nr. 266/2008 cu prevederile legale speciale din domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
    130. Astfel, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice care comercializează produse medicinale veterinare răspund pentru aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.
    131. În temeiul art. 18 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, funcţionarea unităţilor care comercializează produse medicinale veterinare este autorizată de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti ori, după caz, de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, numai dacă acestea îndeplinesc cerinţele prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară în vigoare. De aceea, aceloraşi autorităţi le va reveni atribuţia de a efectua controlul sanitar-veterinar pe parcursul desfăşurării activităţii unităţilor care comercializează produse medicinale veterinare, inclusiv a farmaciilor comunitare care comercializează aceste produse, exclusiv în ceea ce priveşte vânzarea/eliberarea acestora.
    132. Conform art. 37 alin. (1) din Legea nr. 160/1998, produsele medicinale veterinare se comercializează în conformitate cu cerinţele stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    133. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 10 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are competenţa de a controla aplicarea normelor sanitar-veterinare, iar, conform art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009, pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are funcţia de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.
    134. De asemenea, sunt aplicabile direct prevederile art. 123 din Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018, conform cărora:
    "(1) Autorităţile competente desfăşoară controale asupra următoarelor persoane:
    (a) producătorii şi importatorii de produse medicinale veterinare şi de substanţe;
    (b) distribuitorii de substanţe active;
    (c) deţinătorii autorizaţiilor de comercializare;
    (d) deţinătorii unei autorizaţii de distribuţie angro;
    (e) comercianţii cu amănuntul;
    (f) proprietarii şi deţinătorii de animale de la care se obţin produse alimentare; (…)
    (i) deţinătorii de produse medicinale veterinare menţionaţi la articolul 5 alineatul (6);
    (j) orice alte persoane care au obligaţii în temeiul prezentului regulament. (…)
(3) Controalele în funcţie de riscuri prevăzute la alineatul (2) se efectuează de către autorităţile competente ţinând seama de cel puţin: (a) riscurile intrinseci asociate cu activităţile persoanelor menţionate la alineatul (1) şi cu locul de desfăşurare a activităţilor lor; (b) istoricul înregistrărilor în ceea ce priveşte controalele asupra persoanelor menţionate la alineatul (1) şi conformitate anterioară; (c) orice informaţii care ar putea indica neconformităţi; (d) impactul potenţial al neconformităţii asupra sănătăţii publice, asupra sănătăţii şi bunăstării animalelor şi asupra mediului.
(4) De asemenea, controalele pot fi efectuate la solicitarea unei autorităţi competente a unui alt stat membru, a Comisiei sau a Agenţiei.
(5) Controalele se efectuează de reprezentanţi ai autorităţii competente."

    135. Regulamentul este un act legislativ cu caracter obligatoriu, care trebuie aplicat în integralitatea sa în toate statele membre.
    136. Din interpretarea corelată a dispoziţiilor legale menţionate rezultă că, deşi farmaciile comunitare sunt supuse, ca regulă, controalelor realizate de către personalul de specialitate împuternicit din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, totuşi, în situaţia în care acestea comercializează şi medicamente de uz veterinar, se supun controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, exclusiv în ceea ce priveşte vânzarea/eliberarea acestor medicamente.

    137. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 12.859/200/2022, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
    Dispoziţiile art. 6 lit. b) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că farmaciile comunitare care comercializează medicamente de uz veterinar sunt supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
                    ELENA DIANA TĂMAGĂ
                    Magistrat-asistent,
                    Elena-Mădălina Ivănescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 87 din 18 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"