Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Liviu Danco şi Radu Ovidiu Ciascai în Dosarul nr. 45/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.206D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 45/84/2017, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Stelian Liviu Danco şi Radu Ovidiu Ciascai cu ocazia soluţionării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale ca urmare a revocării unei ordonanţe de clasare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii şi ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum şi prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu stabilesc o limită temporală a revocării ordonanţelor de clasare şi nicio altfel de limită în exercitarea acestei puteri discreţionare. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a stabilit că se bucură de autoritate de lucru judecat şi o hotărâre prin care s-a dispus stingerea acţiunii penale de către Ministerul Public, fără intervenţia unei instanţe de judecată (Hotărârea din 11 februarie 2003, pronunţată în cauzele conexate C-187/01 şi C-385/01 - Acţiuni penale împotriva lui Hüseyin Gözütok şi Klaus Brügge, Hotărârea din 28 septembrie 2006, pronunţată în Cauza C-150/05 - Jean Leon Van Straaten împotriva Olandei şi Italiei). Deduc de aici că, în concepţia instanţei europene, o soluţie de finalizare a unui dosar penal fără trimitere în judecată este asimilată unei hotărâri judecătoreşti de achitare, ceea ce ar face, de plano, imposibilă repunerea în discuţie a soluţiei fără a afecta principiul securităţii raporturilor juridice. De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României. Autorii excepţiei susţin că o soluţie de clasare necontestată poate fi repusă în discuţie doar în situaţii excepţionale şi reglementate expres. Astfel, consideră că, pentru a proteja securitatea raporturilor juridice, este imperios necesar ca posibilitatea de a redeschide urmărirea penală să aibă o limită temporală şi să fie restrânsă la anumite motive excepţionale, care să nu vizeze o eventuală netemeinicie sau nelegalitate. Din acest punct de vedere, apreciază că zecile de hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului care au avut ca obiect procedura de recurs în anulare constituie argumente suficiente (Hotărârea din 26 aprilie 2016, pronunţată în Cauza S.C. Britanic World S.R.L. împotriva României). Or, dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală nu instituie suficiente limitări pentru a asigura caracterul excepţional al redeschiderii unui proces penal, întrucât nu precizează cadrul legal în care trebuie obţinute probele noi şi nici nu exclude posibilitatea redeschiderii procesului în temeiul unor probe care nu au fost administrate ca urmare a culpei organelor de urmărire penală. Totodată, consideră că este ineficient controlul judecătoresc asupra redeschiderii urmăririi penale, câtă vreme condiţiile menţionate mai sus nu sunt îndeplinite. Prin urmare, susţin că dispoziţiile de lege criticate permit arbitrariul, dând procurorului posibilitatea să revoce oricând, fără nicio limitare clară, o rezoluţie sau o ordonanţă prin care s-a finalizat un dosar penal. 6. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece intervenţia prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de lege pentru infracţiunea cercetată, împiedică redeschiderea urmăririi penale. Pe de altă parte, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, care verifică nu doar temeinicia, ci şi legalitatea soluţiei procurorului, inclusiv din perspectiva existenţei cazurilor ce împiedică exercitarea acţiunii penale. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală, respectiv prevederile similare ale art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, şi anume deciziile nr. 540 din 7 decembrie 2004 şi nr. 177 din 29 martie 2016. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile nr. 177 din 29 martie 2016 şi nr. 688 din 24 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea Constituţională. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(2) În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii şi ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dreptul la un proces echitabil - invocat şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. 15. Astfel, prin Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 7 noiembrie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că lipsa prevederii unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite. În acest sens, dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripţia înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituţiei prescripţiei răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancţiona şi a obligaţiei infractorului de a suporta consecinţele infracţiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârşirii faptei, indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispoziţiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripţie, cât şi data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripţia răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale. 16. Astfel, Curtea a reţinut că, având în vedere modul de reglementare a prescripţiei răspunderii penale, dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecinţa juridică a acestei instituţii, respectiv consecinţa dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, în termenele de prescripţie stabilite prin lege. Curtea a constatat că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât şi sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susţine că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale şi nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispoziţiile art. 335 alin. (1)-(3) şi (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situaţii: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite în cazul renunţării la urmărirea penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] şi atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei de neurmărire sau netrimitere în judecată şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal. 17. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că instituţia redeschiderii urmăririi penale - sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă - este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituţia prescripţiei răspunderii penale, fiind o consecinţă directă a acesteia. De asemenea, Curtea a mai observat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condiţiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituţia redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situaţii prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Pentru aceste motive, prin decizia mai sus citată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută încălcarea dreptului la un proces echitabil. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. De altfel, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile similare ale art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, şi anume Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, Decizia nr. 120 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, şi Decizia nr. 841 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Liviu Danco şi Radu Ovidiu Ciascai în Dosarul nr. 45/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
