Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mihail Adrian Tudorancea, în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocat Tudorancea Mihail, în Dosarul nr. 1.584/114/2013* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.983D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.584/114/2013*, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mihail Adrian Tudorancea întro cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe şi a unei încheieri interlocutorii pronunţate de Tribunalul Buzău, prin care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate dau posibilitatea instanţelor de judecată să refuze ca partea interesată să apeleze la excepţia de nelegalitate prin adresarea directă a cererii către acestea, fără îndeplinirea unei condiţii prealabile suplimentare, respectiv fără a formula o contestaţie fiscală, deşi art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu prevede nicio limitare cu privire la categoria actelor administrative cu caracter individual. Prin urmare, acestea sunt neconstituţionale în măsura în care obstrucţionează dreptul cetăţenilor de a ataca actele administrativ-fiscale direct în faţa instanţei de judecată pe calea excepţiei de nelegalitate şi îi obligă să formuleze mai întâi o contestaţie administrativă, fiind contrare art. 21, care prevede că jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative, precum şi art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, având în vedere faptul că oricine este liber să se adreseze instanţei de judecată, fără a fi condiţionat de îndeplinirea unor proceduri prealabile, şi nu trebuie să existe nicio limitare a dreptului la petiţie, textele constituţionale dând plenitudine de jurisdicţie instanţelor de judecată în ceea ce priveşte controlul judecătoresc. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la procedurile administrative prealabile şi la recursul graţios. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: - Art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.“; – Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.“ 12. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile criticate. 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la accesul liber la justiţie, Curtea constată că semnificaţia art. 21 din Constituţie este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau niciun grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În consecinţă, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea dreptului de acces liber la justiţie sau a căilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă (a se vedea Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005). 15. Prin urmare, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, a căror stabilire este de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe (Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005). 16. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 1.224 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 10 noiembrie 2011, Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, sau prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a reţinut că instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007. 17. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că dispoziţiile criticate sunt o aplicare a prevederilor constituţionale antereferite, potrivit cărora împotriva titlului de creanţă şi împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, care este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii. Aşadar, dispoziţiile criticate nu sunt de natură a încălca accesul liber la justiţie sau posibilitatea oferită de Constituţie cu privire la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, ce este garantat, cu excepţiile prevăzute de Legea fundamentală, întrucât deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. 18. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă că acestea statuează cu privire la faptul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, iar condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, iar la nivel infraconstituţional acestea sunt transpuse prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Acest act normativ circumscrie la art. 7 alin. (1) cadrul legal privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ şi prevede că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termenul prevăzut de lege, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Prin urmare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 din Constituţie, întrucât normele constituţionale sunt reflectate la nivel infralegal prin actele normative antereferite, care nu se aplică în mod disparat, ci se completează în măsura compatibilităţii şi incidenţei în materie, potrivit legii. 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că aceste norme reglementează cu privire la jurisdicţii speciale administrative care sunt prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituţie şi care au un regim juridic distinct de recursul prealabil sau graţios. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. În acest context, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, aceste norme nefiind incidente în cauză. De altfel, prin critica de neconstituţionalitate se urmăreşte ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a acestora în sensul aplicabilităţii la speţa dedusă judecăţii. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Adrian Tudorancea, în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocat Tudorancea Mihail, în Dosarul nr. 1.584/114/2013* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
