Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de George Echim în Dosarul nr. 3.992/62/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.968D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că normele criticate nu sunt aplicabile situaţiei în care se află autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi, prin urmare, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 2.133/Ap din 21 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.992/62/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de George Echim într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale, întrucât instituie măsuri restrictive legate de perioada în care trebuie exercitată funcţia de judecător, respectiv de procuror, ca durată minimă pentru îndreptăţirea la acordarea pensiei de serviciu, precum şi cerinţa ca la data pensionării solicitantul să se afle în exerciţiul funcţiei de judecător sau procuror pentru a beneficia de pensia de serviciu. Se învederează faptul că, în contextul majorării cuantumului pensiei cu procent pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) din actul normativ în discuţie, se iau în considerare funcţiile asimilate de jurisconsult, consilier juridic şi avocat; prin urmare, nu se justifică neluarea în considerare a acestor funcţii chiar la stabilirea pensiei de bază, la care ulterior să se aplice majorarea menţionată, întrucât nu ar avea la ce să se aplice majorarea în discuţie. Totodată, se mai menţionează că nu există nicio raţiune pentru care să fie justificată neluarea în considerare a funcţiilor asimilate la stabilirea vechimii în magistratură şi a îndreptăţirii la acordarea dreptului la pensie specială de magistrat, indiferent care este ordinea exercitării în timp a acestor funcţii, respectiv exercitarea mai întâi a funcţiei de judecător sau procuror şi apoi de avocat, jurisconsult, consilier juridic sau în ordinea inversă, chiar dacă la data pensionării persoana în cauză are o altă ocupaţie în sensul prevederilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Prin urmare, se consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care normele cuprinse în art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 nu se interpretează similar, având ca finalitate aceleaşi efecte pentru toate ipotezele reglementate. 6. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă opinează că dispoziţiile legale ce fac obiectul analizei nu contravin normelor constituţionale invocate şi nici celor din tratatele internaţionale expuse, fiind vorba despre situaţii juridice clar delimitate de legiuitor şi de un beneficiu al legii acordat în considerarea calităţii de magistrat la data formulării cererii de pensionare. Fiind vorba despre situaţii juridice diferite, nu este adusă atingere egalităţii în faţa legii a persoanelor care au îndeplinit condiţiile de vechime în magistratură în sensul prevăzut de art. 86 din acelaşi act normativ, la momentul la care îndeplineau funcţia de magistrat sau ulterior încetării acestei calităţi. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. 11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate şi completate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, şi apoi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor legale în forma criticată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care au următorul cuprins: "(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.(2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.“" 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 7 privind egalitatea şi interzicerea discriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că acesta este respectat doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 14. Totodată, Curtea reţine că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013). 15. Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă în art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, spre exemplu, Decizia nr. 574 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 2 iulie 2019, Decizia nr. 501 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 10 decembrie 2013, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007. 16. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în considerarea situaţiei specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, precum şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor. Curtea a mai arătat că pensia de serviciu a magistraţilor se încadrează în categoria pensiilor speciale, justificată de specificul exercitării funcţiilor de judecător şi de procuror, de restricţiile şi incompatibilităţile legale stabilite pentru aceste funcţii. La acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere întreaga vechime realizată în magistratură, conform definiţiei date de art. 86 din aceeaşi lege, respectiv activitatea desfăşurată în exercitarea cvasitotalităţii profesiilor de specialitate juridică (Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, precitată). 17. De asemenea, Curtea a observat că, spre deosebire de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit art. 82 alin. (5) din aceeaşi lege, persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, la împlinirea vârstei de 60 de ani, beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. Art. 82 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1) dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi au exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult (Decizia nr. 574 din 20 septembrie 2018, precitată, paragraful 17). 18. În acest context, Curtea a constatat că, deşi este diferenţiată, această reglementare nu este discriminatorie. Astfel, persoanele care se pensionează din funcţia de judecător sau de procuror, rămânând în această funcţie până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de pensionare, precum şi cele care, deşi au trecut într-o altă activitate, au o vechime de 20 de ani sau chiar de 25 de ani în funcţia de judecător sau de procuror, se află, în mod evident, într-o situaţie diferită faţă de persoanele care la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcţii, iar în funcţia de judecător sau de procuror nu au realizat o vechime de cel puţin 20 sau 25 de ani. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concordantă şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, situaţia obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări (Decizia nr. 574 din 20 septembrie 2018, precitată, paragraful 18, Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006). 19. De asemenea, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat, la art. 82 din Legea nr. 303/2004, condiţiile în care judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi pot beneficia de pensia de serviciu. 20. Curtea a constatat că soluţiile normative reglementate de art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 valorifică diverse vechimi asimilate, fără a exista o diferenţă fundamentală de concepţie, întrucât art. 82 alin. (1) se corelează cu art. 86 din aceeaşi lege, care defineşte vechimea în magistratură, urmând să fie interpretat în coroborare cu acesta. De altfel, definirea acesteia intră în marja de apreciere a legiuitorului. În acelaşi timp, în ceea ce priveşte art. 82 alin. (5) cu raportare la art. 82 alin. (1) şi (3) din lege, revine instanţelor judecătoreşti competenţa de a analiza şi de a aprecia dacă şi în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile de vechime pentru acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de 60 de ani, chiar dacă la data pensionării solicitanţii au o altă ocupaţie. 21. Curtea a mai reţinut că acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare numai acelora care, în privinţa totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură nu poate conduce la constatarea unor discriminări - sub aspectul cuantumului pensiei - între persoanele care au îndeplinit funcţia de magistrat o perioadă mai mică de 25 de ani (care nu beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu) şi persoanele care au îndeplinit această funcţie cel puţin 25 de ani (şi care, dacă îndeplinesc şi celelalte condiţii, beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu). Condiţia de a exercita profesia de magistrat o perioadă determinată este legitimată de necesitatea reglementării unei perioade de timp relevante şi suficiente în vederea atingerii scopului legitim urmărit de legiuitor. La acordarea acestui beneficiu, legiuitorul a avut în vedere importanţa pentru societate a activităţii desfăşurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate şi răspundere, precum şi de incompatibilităţi şi interdicţii specifice. Prin determinarea acestei perioade, legiuitorul a intenţionat, pe de o parte, să recompenseze stabilitatea persoanelor în munca desfăşurată în acest domeniu, dar şi, pe de altă parte, să încurajeze şi să obţină, în cadrul sistemului judiciar, stabilitatea personalului angajat, pentru ca, în final, actul de justiţie să se realizeze în condiţii cât mai bune. Statul este astfel interesat şi implicat, sub aspect financiar, în formarea personalului de specialitate şi continua sa pregătire profesională, în scopul asigurării unui înalt nivel de competenţă al celor angajaţi spre a servi justiţiei şi formării magistraţilor. Sub acest aspect, pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care şi-au dedicat integral sau cea mai mare parte din viaţa lor profesională justiţiei (Decizia nr. 501 din 30 iunie 2015, paragraful 23, şi Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013). 22. Având în vedere jurisprudenţa în materie, prin Decizia nr. 574 din 20 septembrie 2018, precitată, paragraful 22, Curtea a reţinut că este justificată diferenţa de regim juridic, sub aspectul condiţiilor de obţinere a pensiei, între persoanele prevăzute de lege, astfel cum precizează art. 82 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, şi persoanele care, la acel moment, desfăşoară o altă activitate, conform art. 82 alin. (5) din aceeaşi lege. 23. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional prin deciziile mai sus menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată în raport cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea acesteia. 24. Distinct de acestea, Curtea reţine că prin critica formulată autorul excepţiei de neconstituţionalitate urmăreşte şi faptul ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, în funcţie de contextul particular al speţei, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a normelor legale în discuţie. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituţie. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Echim în Dosarul nr. 3.992/62/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
