Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Oliver Paul Ilieş în Dosarul nr. 5.606/108/2017/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.930D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.606/108/2017/a1, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Oliver Paul Ilieş într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 295/2004. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin aplicarea unei sancţiuni complementare ca urmare a stabilirii unei sancţiunii contravenţionale principale chiar de la momentul constatării faptei, independent de stabilirea vinovăţiei contravenientului, se încalcă prezumţia de nevinovăţie. Astfel, prevederile art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 permit anularea dreptului de a deţine şi purta arme independent de comiterea unei fapte de natură contravenţională, respectiv independent de existenţa sau nu a vinovăţiei persoanei în cauză. Astfel, practica organelor de poliţie este în sensul emiterii unui act administrativ individual, de aplicare imediată, prin care se dispune măsura anulării dreptului de a deţine şi purta arme, în baza unei presupuse contravenţii, şi fără a se aştepta soluţionarea unei plângeri contravenţionale în cazul în care aceasta este formulată. Prin urmare, se învederează că, în aprecierea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, trebuie avut în vedere caracterul de sancţiune complementară a acelei măsuri de anulare a dreptului de port armă, sancţiunea vizând materia contravenţională reglementată de Legea nr. 295/2004, iar, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, sancţiunea contravenţională este asimilată acuzaţiei în materie penală din punctul de vedere al garanţiilor unui proces echitabil instituite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motiv pentru care prezumţia de nevinovăţie devine aplicabilă în această materie. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, care au următorul cuprins: – Art. 28 alin. (1) lit. d): "(1) Dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii: [...] d) a săvârşit într-o perioadă de 2 ani două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor;" – Art. 29 alin. (1): „(1) Constatarea situaţiilor prevăzute la art. 28 se face de către organele de poliţie competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie. De asemenea sunt menţionate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)“. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013). 15. Totodată, Curtea observă că prevederile criticate stabilesc, pe de o parte, situaţiile în care au loc anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor, printre acestea regăsindu-se şi săvârşirea într-un interval de timp de 2 ani a două contravenţii prevăzute de Legea nr. 295/2004 sau o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor, iar, pe de altă parte, agenţii constatatori ai acestor situaţii, respectiv organele de poliţie competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă. 16. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că textele criticate instituie o măsură ce este justificată pe deplin în contextul dat, circumscriindu-se opţiunii legiuitorului în ceea ce priveşte politica contravenţională sau penală a statului, în funcţie de valorile sociale ocrotite şi care pot fi lezate prin săvârşirea unor contravenţii sau a unor infracţiuni, ceea ce impune o astfel de reglementare în domeniul dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor, legiuitorul fiind îndreptăţit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii. 17. Cu privire la prezumţia de nevinovăţie, prin Decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2007, instanţa de contencios constituţional, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unor prevederi cu caracter procedural din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăţiei în materia contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancţiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia. De aceea, este neîntemeiată critica privind nesocotirea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie, care instituie principiul respectării prezumţiei de nevinovăţie. 18. Or, aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, deoarece prevederile criticate se referă la chestiuni procedurale privind (i) anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor, respectiv circumscriu situaţiile în care dreptul de deţinere a armelor se anulează, precum şi la (ii) aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă, prevăzând că, în împrejurarea dată, constatarea situaţiilor care conduc la anularea dreptului de deţinere a armelor se face de către organele de poliţie competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă. 19. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragraful 24, a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă, potrivit art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situaţiilor prevăzute la art. 28 se face de către organele de poliţie competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deţinere a permisului de armă, măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluţionării cauzei, persoanele care se află sub incidenţa prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Astfel, potrivit art. 29 alin. (3) coroborat cu art. 46 alin. (3) şi cu art. 59 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, soluţia anulării permisului de armă şi a folosirii armelor letale şi neletale pentru care este necesară autorizarea este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii nr. 554/2004. 20. În acest context, cu privire la faptul că autorul excepţiei atribuie agentului constatator un anumit comportament, Curtea reţine că aceste aspecte nu constituie o chestiune de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, care excedează controlului instanţei de contencios constituţional, fiind de resortul instanţei de judecată, care, în cadrul procesual mai sus menţionat, se poate pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei sancţiunii principale şi complementare. 21. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează şi o chestiune ce ţine de modificarea normelor legale criticate, în sensul ca sancţiunea complementară să producă efecte după ce instanţa de judecată a respins plângerea formulată împotriva-procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar nu de la momentul constatării faptei. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate. 22. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea acesteia, este neîntemeiată. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oliver Paul Ilieş în Dosarul nr. 5.606/108/2017/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. d) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
