Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 3.755/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 729D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul a depus note scrise prin care arată că, drept urmare a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect şi solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 817D/2017, nr. 1.061D/2017, nr. 1.172D/2017, nr. 1.563D/2017 şi nr. 1.951D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.007/211/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Mihanel Selejan şi Mihanel jr. Selejan, în calitate de moştenitori ai Doinei Selejan, în Dosarul nr. 1.634/59/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, de Eugen Buzgure şi Maria Buzgure în Dosarul nr. 5.228/101/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Societatea Bakery & Bakpow - S.R.L. din Seranno, Italia, în Dosarul nr. 4.405/91/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Societatea Eurom 99 Exim - S.R.L. din Bistriţa, prin lichidator judiciar S.C.P.I. Ultralex S.P.R.L., în Dosarul nr. 6.608/112/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.061D/2017 autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia. În Dosarul nr. 1.172D/2017 autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise prin care arată că excepţia a fost invocată anterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 şi solicită judecarea cauzei şi în lipsă. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 817D/2017, nr. 1.061D/2017, nr. 1.172D/2017, nr. 1.563D/2017 şi nr. 1.951D/2017 la Dosarul nr. 729D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 17 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.755/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie. 10. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.007/211/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti. 11. Prin Decizia civilă nr. 38 din 2 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.634/59/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Doina Selejan, decedată, şi continuată de Mihanel Selejan şi Mihanel jr. Selejan, moştenitori. 12. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.228/101/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Eugen Buzgure şi Maria Buzgure. 13. Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.405/91/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Bakery & Bakpow - S.R.L. din Seranno, Italia. 14. Prin Încheierea din 23 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.608/112/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Eurom 99 Exim - S.R.L. din Bistriţa, prin lichidator S.C.P.I. Ultralex S.P.R.L. 15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul recursurilor formulate în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin aplicarea unui criteriu de natură financiară se recunoaşte posibilitatea utilizării căii de atac a recursului doar acelor persoane care sunt părţi într-un litigiu evaluabil în bani, peste pragul de 1.000.000 lei, ceea ce încalcă egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie. De asemenea, dispoziţiile legale criticate restricţionează temporar calea de atac a recursului prin aplicarea unui criteriu de natură financiară dublat de la 500.000 lei la 1.000.000 lei. 17. Se mai arată că prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neclare şi ambigue, conducând la o aplicare abuzivă de către instanţele judecătoreşti, „care refuză să efectueze controlul judiciar asupra legalităţii hotărârilor recurate (...)“, fiind încălcate în acest mod, cu intenţie şi rea-credinţă, prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (5) privind statul de drept, respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 5, art. 15, art. 16, art. 19, art. 20, art. 21, art. 24, art. 34, art. 35, art. 40, art. 44, art. 46, art. 47, art. 50, art. 51, art. 52 şi art. 53, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 20. Guvernul, în dosarele nr. 729D/2017, nr. 817D/2017, nr. 1.061D/2017, nr. 1.172D/2017 şi nr. 1.563D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prin punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.951D/2017, arată că, având în vedere Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 729D/2017, nr. 1.061D/2017 şi nr. 1.172D/2017, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Acest termen a fost prorogat în mod succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, astfel încât dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se vor aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Având în vedere faptul că procesele în cadrul cărora s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt începute în anul 2016, Curtea reţine că se aplică dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au următorul cuprins: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 25. Totodată, din susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceştia critică numai teza referitoare la pragul valoric al cererilor evaluabile în bani, care, în privinţa art. XVIII din Legea nr. 2/2013, este de 1.000.000 lei inclusiv, astfel încât Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. 26. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 5 privind cetăţenia, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 19 privind extrădarea şi expulzarea, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 47 privind nivelul de trai, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 7 privind dreptul de proprietate şi art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 şi art. 7 referitoare la interzicerea discriminării şi art. 10 privind dreptul la un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 14 pct. 1 privind egalitatea în faţa instanţelor din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituţională. 28. În esenţă, Curtea a reţinut că, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, acesta trebuie să asigure egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea acestei căi de atac, chiar dacă este una extraordinară. Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situaţii în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv şi raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aşadar, prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine, pe lângă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi celor ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. 29. Curtea a mai arătat că recursul este parte a mecanismului pus la îndemâna instanţei supreme de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, precum şi garanţiile dreptului la un proces echitabil, în sensul că cetăţeanul trebuie să fie încredinţat de faptul că i s-a aplicat corect legea la judecata în fond şi că au fost respectate normele de ordine publică referitoare la compunerea instanţei sau competenţa instanţei, alte reguli de procedură apreciate ca fiind importante, cerinţele referitoare la motivarea hotărârii sau autoritatea de lucru judecat. Este adevărat că recursul în interesul legii este un alt element al mecanismului de interpretare şi aplicare unitară a legii, însă acesta se aplică numai în situaţiile în care există o jurisprudenţă neunitară de o anumită consistenţă. Mai mult, recursul în interesul legii acoperă situaţiile pentru viitor, el nefiind un remediu direct, nemijlocit al persoanei pentru revenirea la starea de legalitate în cazul concret dedus judecăţii. Prin urmare, în vederea unificării jurisprudenţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are numai rolul de a soluţiona recursuri în interesul legii, ci şi pe acela de a casa hotărârile instanţelor inferioare care nu sunt conforme cu regulile de drept aplicabile. 30. Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea a reţinut că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie. 31. În consecinţă, având în vedere art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale (23 noiembrie 2016, 17 februarie 2017, 23 februarie 2017, 2 martie 2017, 16 martie 2017, 5 aprilie 2017, respectiv 23 mai 2017), excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, pe larg, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23). 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 3.755/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.007/211/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Mihanel Selejan şi Mihanel jr. Selejan, în calitate de moştenitori ai Doinei Selejan, în Dosarul nr. 1.634/59/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, de Eugen Buzgure şi Maria Buzgure în Dosarul nr. 5.228/101/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Societatea Bakery & Bakpow - S.R.L. din Seranno, Italia, în Dosarul nr. 4.405/91/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Societatea Eurom 99 Exim - S.R.L. din Bistriţa, prin lichidator judiciar S.C.P.I. Ultralex S.P.R.L., în Dosarul nr. 6.608/112/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
