Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Boboc în Dosarul nr. 1.936/838/2016 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.183D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu sunt incidente în cauză şi că dreptul de a conduce un vehicul nu este un drept garantat constituţional. Invocă, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 304 din 12 mai 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.936/838/2016, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Boboc într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate la art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, situaţie în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, stabilind măsura reţinerii obligatorii a permisului de conducere al unei persoane bănuite de comiterea uneia dintre infracţiunile rutiere prevăzute de lege şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie, pe toată durata procesului penal, fără o limitare temporală, prevederile de lege criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie a acelei persoane, întrucât aceasta va fi privată, pe toată durata desfăşurării procesului penal, de un drept câştigat legal, fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, fără a avea posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva măsurii reţinerii permisului de conducere şi emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. 6. Dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, analizate prin raportare la art. 53 din Constituţie, pot fi considerate ca având un scop legitim, şi anume desfăşurarea procesului penal şi protejarea siguranţei rutiere, instituind o măsură aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, adecvată in abstracto scopului legitim urmărit, nediscriminatorie şi necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept. O astfel de ingerinţă nu este însă proporţională cu cauza care a determinat-o. Chiar dacă s-ar accepta ideea că o persoană faţă de care există o bănuială că a săvârşit una dintre infracţiunile enumerate în art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar prezenta o stare de pericol potenţial pentru siguranţa rutieră, o astfel de bănuială nu este suficientă pentru privarea acesteia de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât bănuiala trebuie să fie şi rezonabilă, întemeiată pe probe. Ca atare, nu ar trebui ca măsura să poată fi luată prin simpla sesizare a organelor de poliţie rutieră, ci ar trebui, eventual, subsumată fie momentului dispunerii, în temeiul art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, fie, mai ales, momentului dispunerii punerii în mişcare a acţiunii penale de către procuror, în condiţiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală. În consecinţă, autorul consideră că dispoziţiile criticate încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece nu reglementează un moment procesual de la care măsurile pot fi luate şi niciun termen pentru care să poată fi luată o astfel de măsură gravă, legiuitorul lăsând la latitudinea organelor de poliţie rutieră să decidă în acest sens, din momentul sesizării lor. De asemenea, aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale şi prin prisma încălcării prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere că instituie, în cursul procesului penal, luarea unei măsuri obligatorii şi automate, nelimitată în timp, în legătură cu infracţiunea care formează obiectul cauzei. 7. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece textul de lege criticat face trimitere la art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care prevede cu claritate fapta care constituie contravenţie, sancţiunea principală care se aplică şi cuantumul acesteia, sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce şi precizarea exactă a perioadei pentru care se suspendă dreptul de a conduce. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins: „În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.“ 12. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat aduce atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (5) sub aspectul condiţiilor de calitate ale legii, art. 11 alin. (1) şi (2) - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 132 alin. (1) - Statutul procurorilor. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a fost sesizată de Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, iar prin Decizia civilă nr. 1.035 din 13 decembrie 2018 instanţa care a sesizat Curtea a respins ca nefondat apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 524 din 28 iunie 2017 menţinând soluţia pronunţată de prima instanţă. Prin sentinţă, Judecătoria Lieşti - prima instanţă de judecată - admisese excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii pe această cerere şi anulase plângerea contravenţională. 14. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 2 aprilie 2019, paragraful 14). Acest control de constituţionalitate este a posteriori pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. Este un control concret pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, acesta este un control incident pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Excepţia de neconstituţionalitate nu urmăreşte să rezolve situaţia concretă în care s-ar afla autorii săi, ci îşi păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicţii specializate şi care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia, relevant însă pentru soluţionarea pe fond a cauzei în care este incidentă. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, paragraful 19). 15. Aplicând cele de mai sus la situaţia procesuală anterior expusă, Curtea va face trimitere la jurisprudenţa sa în care a reţinut că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Or, aşa cum s-a arătat la paragraful 13 din prezenta decizie, plângerea contravenţională a fost anulată pentru lipsa semnăturii prin sentinţa instanţei de fond, soluţie menţinută şi de instanţa de apel. Prin urmare, cererea de chemare în judecată fiind nulă pentru lipsa semnăturii pe această cerere, nu subzistă o cauză care să trebuiască a fi soluţionată şi, deci, nu poate exista vreo legătură cu o cauză inexistentă. 16. Din examinarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei Curtea constată că autorul a ridicat excepţia într-o cauză în care s-a formulat plângere contravenţională împotriva unui proces-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii, iar nu într-o cauză penală, astfel că prevederile art. 111 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt incidente, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă pentru lipsa de legătură cu soluţionarea cauzei. 17. În plus, în cauză, autorul nu a formulat motive de neconstituţionalitate specifice, referindu-se generic la reţinerea obligatorie a permisului de conducere al unei persoane bănuite de comiterea unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi la eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie pe toată durata procesului penal, fără o limitare temporală. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Boboc în Dosarul nr. 1.936/838/2016 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
