Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepţie ridicată de Nicoleta Sora în Dosarul nr. 2.396/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.658D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Ana Maria Plaveti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013, menţionează că, în realitate, aceste prevederi nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate şi solicită Curţii să fie avute în vedere la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate strict din punctul de vedere al calificării veniturilor din cesiunile de creanţe ca fiind venituri din alte surse, în coroborare cu normele legale ale art. 78 din Codul fiscal, în aplicarea căruia sunt adoptate. Cu privire la critica adusă art. 78 alin. (2) şi art. 79 alin. (1) din Codul fiscal, arată că aceasta este formulată pe larg în actele ataşate dosarului cauzei, inclusiv motivele pentru care se apreciază că aceste prevederi sunt neconstituţionale, fiind prezentate instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia. Referitor la calificarea veniturilor din cesiunile de creanţe ca fiind venituri din alte surse şi modalitatea de impozitare a acestora, precizează că legiuitorul, la adoptarea normelor legale în materie fiscală criticate în prezenta cauză, nu a avut în vedere faptul că cesiunile de creanţă presupun anumite cheltuieli de preluare a creanţelor respective. Aşa cum noul Cod fiscal prevede că veniturile din cesiunile de creanţă impozabile sunt diferenţa dintre venitul efectiv şi cheltuiala pentru reluarea creanţei, astfel trebuia cuprins şi în vechiul Cod fiscal. Prin urmare, aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, însă nu s-a prevăzut în Codul fiscal nici maniera de impozitare şi nici calificarea cesiunilor de creanţă ca fiind venituri din alte surse, ci prin normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. În continuare, expune aspecte legate de cesiunea de creanţă, de bunuri, de proprietate, de restrângerea exerciţiului unor drepturi şi modalităţi de calcul al impozitului în diferite ipoteze şi consideră că, dacă legiuitorul a avut în vedere venitul brut, impozitarea trebuia să fie la un procent rezonabil, iar, dacă a avut în vedere venitul net, trebuia să se precizeze foarte clar în lege acest aspect. Or, o manieră justă de stabilire a impozitului era prin raportare la veniturile nete. Prin urmare, prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care legiuitorul nu a prevăzut în mod clar că aceste venituri din cesiuni de creanţe se impozitează la venitul net, şi nu la venitul brut. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece aspectele învederate nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează modificarea textului criticat prin raportare la anumite norme legale, considerându-se că o altă variantă de impozitare ar fi mai potrivită, fiind doar o invocare formală a textelor constituţionale. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate dispoziţiile Legii fundamentale invocate în susţinerea excepţiei. De altfel, cu privire la taxe, impozite şi alte obligaţii fiscale, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, statuând că există principii constituţionale care stau la baza instituirii acestora. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.396/109/2016, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepţie ridicată de Nicoleta Sora într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 571/2003. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică şi veniturilor realizate din cesiuni de creanţă, pentru care se consideră că impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferenţa dintre venituri şi pierderea realizată sau cheltuielile pentru dobândirea veniturilor respective. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se expune situaţia concretă a speţei şi se arată că au fost preluate anumite drepturi legate de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere şi agricole, iar ulterior 50% din aceste drepturi au fost recesionate, context în care organele fiscale şi instanţele de judecată care s-au pronunţat asupra cauzei au calificat aceste cesiuni ca fiind cesiuni de creanţe, deşi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014 sa stabilit că respectivele drepturi nu sunt creanţe. Faţă de această împrejurare, se susţine că o persoană ce desfăşoară activitate independentă, comercială, adică încheie acte cu caracter de continuitate în scopul cumpărării şi recesionării ulterioare, este supusă unei impozitări mai puţin împovărătoare, întrucât achită impozitul la venituri nete, iar o persoană care nu desfăşoară activitate comercială, astfel cum este cazul autoarei, nu poate avea obligaţii fiscale mai mari decât celelalte categorii de persoane care încheie acelaşi tip de acte, dar cu scop comercial. Astfel, textele art. 79 alin. (1), raportat la art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, care iniţial nu prevedeau expres impozitarea cesiunilor de creanţe, coroborate cu art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013, prin care a fost introdusă şi stabilită expres impozitarea cesiunilor de creanţă, nu întrunesc niciuna dintre condiţiile prevăzute de Legea fundamentală în ceea ce priveşte restrângerea drepturilor fundamentale. Ca atare, pentru ca impozitarea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, se consideră că baza impozabilă trebuie să fie venitul net, diferenţa dintre veniturile din cesiunea de creanţe şi cheltuiala cu preluarea cesiunii, neexistând nicio raţiune logică constituţională ca taxarea să se facă pe operaţiuni, şi nu pe venitul net obţinut. Prin urmare, orice altă interpretare a dispoziţiilor criticate cu privire la cesiunea de creanţe este neconstituţională, deoarece, în ipoteza în care s-ar aplica impozit la preţul cesiunii şi fără a se ţine cont de cheltuiala cu preluarea creanţei, ar însemna ca acel contribuabil să fie supus unei impozitări excesive, nerezonabile, cu încălcarea drepturilor fundamentale. De asemenea, sunt prezentate unele aspecte cu privire la interpretarea şi aplicarea normelor criticate în mod diferit de către instituţiile publice şi de către instanţele de judecată. 7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece veniturile obţinute de autoarea acesteia sunt ocazionale, aceasta nedesfăşurând activitate în baza unui document de autorizare, iar aceste venituri sunt supuse impozitării, fără a se ţine cont de cheltuielile aferente realizării respectivelor venituri, nefiindu-i încălcat dreptul de proprietate. În acest context, se arată că autoarea excepţiei nu a probat că a fost discriminată în raport cu alţi cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie de fapt şi de drept. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dreptul de proprietate şi la dreptul legiuitorului de a stabili impozite; în ceea ce priveşte critica adusă unor dispoziţii din cuprinsul hotărârilor Guvernului, aceasta este inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile cuprinse în Codul fiscal sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte critica adusă unor dispoziţii din cuprinsul hotărârilor Guvernului, aceasta este inadmisibilă, în raport cu art. 146 lit. d) din Constituţie şi cu art. 29 din Legea nr. 47/1992. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 78 alin. (2): „(2) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.“; – Art. 79 alin. (1): „(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.“; – Art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013: "ART. I Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: B. Titlul III «Impozitul pe venit»[...] 16. La punctul 152, după liniuţa a 11-a se introduce o nouă liniuţă, liniuţa a 12-a, cu următorul cuprins: - veniturile obţinute de cedent ca urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanţa respectivă, inclusiv în cazul drepturilor de creanţe salariale obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, din patrimoniul personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h) şi art. 42 din Codul fiscal." 14. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost incidente în cauză. 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 56 referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, este menţionat art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia este nemulţumită atât de conţinutul, cât şi de interpretarea şi aplicarea de către autorităţile abilitate a prevederilor art. 79 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, în măsura în care se aplică şi veniturilor realizate din cesiuni de creanţă, respectiv în situaţia particulară a speţei în care au avut loc cesiuni de creanţă şi „recesionări“ ale unei părţi din astfel de drepturi, context în care susţine că, în acest caz, impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferenţa dintre venituri (sumele încasate din cesiune) şi pierderea realizată sau cheltuielile efectuate în scopul preluării creanţei, respectiv pentru dobândirea veniturilor respective. 17. Curtea constată că prevederile criticate fac parte din titlul III: Impozitul pe venit, capitolul IX: Venituri din alte surse, iar art. 78 - Definirea veniturilor din alte surse - stabileşte cu caracter enumerativ veniturile care fac parte din această categorie, iar potrivit art. 79 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. 18. Curtea constată că prin critica formulată în prezenta cauză se urmăreşte ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o anumită interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, în funcţie de contextul particular al speţei, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a normelor legale în discuţie. Astfel, se doreşte ca normele criticate să se interpreteze în sensul ca impozitul pe venit, în cazul veniturilor din alte surse identificate ca fiind impozabile (sunt în discuţie veniturile obţinute de cedent ca urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanţa respectivă), să se calculeze prin aplicarea unei cote de 16% asupra unei baze impozabile ce provine din diferenţa dintre veniturile din cesiunea de creanţe şi cheltuiala cu preluarea cesiunii, iar impozitarea să se facă pe operaţiuni şi asupra venitului net, nu asupra venitului brut, astfel cum prevede textul legal criticat. 19. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional. Pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituţie. Pe de altă parte, astfel cum a reţinut constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, paragraful 38, interpretarea şi aplicarea legii în concret la o cauză anume ţin de instituţiile îndrituite cu ducerea la îndeplinire a prevederilor legale, precum şi de instanţele de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională sa pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 20. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 21. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, Curtea constată că, astfel cum s-a precizat şi mai sus, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, iar hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 25 iulie 2005, Curtea a arătat că instanţa judecătorească trebuie să respingă o astfel de excepţie printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. 23. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepţie ridicată de Nicoleta Sora în Dosarul nr. 2.396/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
