Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 86 din 27 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 86 din 27 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 484 din 12 iunie 2018

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Elit - S.R.L. din Cugir în Dosarul nr. 4.036/107/2014/a6 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.509D/2076.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere conţinutul normelor criticate, precum şi interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arată că această interpretare este obligatorie pentru instanţele de judecată de la data publicării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest context menţionează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de interpretarea dată normelor criticate prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a dispoziţiilor Legii fundamentale, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate pot fi exclusiv dispoziţiile cuprinse într-o lege sau ordonanţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 124 din 1 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.036/107/2014/a6, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Elit - S.R.L. din Cugir, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt neconstituţionale în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a lămuri dacă administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, şi care sunt limitele acestei verificări, având în vedere şi faptul că aceste creanţe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică. Astfel, în măsura în care dispoziţiile criticate se interpretează în sensul că „administratorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate“, acestea contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 61 alin. (1) teza a doua şi art. 124 alin. (3), precum şi celor ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    6. În acest sens se susţine că, din analiza prevederilor criticate, reiese că legiuitorul a instituit regula verificării tuturor creanţelor pentru care s-a formulat cerere de admitere la masa credală, stabilind ca acestea să fie supuse procedurii de verificare prevăzute de legea specială, exceptând hotărârile judecătoreşti executorii şi hotărârile arbitrale executorii, pentru care nu se aplică procedura de verificare. Totodată, a exceptat de la regula verificării şi o altă categorie de creanţe, respectiv creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu care nu a fost contestat în termenele prevăzute în legile speciale, şi anume actele administrativ-fiscale emise în mod unilateral şi în regim de putere publică, de către instituţiile bugetare abilitate să perceapă impozite şi taxe sau alte venituri la bugetul de stat, cu respectarea a două condiţii: acele acte să poată constitui titlu executoriu, conform legilor speciale, şi să nu fie contestate în termenele prevăzute de legile speciale.
    7. Ca atare, având în vedere scopul legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei în insolvenţă, precum şi principiile care stau la baza acestei proceduri, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu a instituit şi alte excepţii de la procedura de verificare reglementată la art. 106 din aceeaşi lege.
    8. Aşadar, prin lege nu s-au exceptat de la regula verificării de către administratorul judiciar creanţele bugetare din titluri executorii, contestate în termenul legal, ci numai cele din titluri executorii necontestate. Or, interpretarea legii, dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 18 aprilie 2016, este, în fapt, o adăugare la lege.
    9. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, precum şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    10. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Această opinie este în concordanţă cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, deoarece o interpretară contrară ar fi în contradicţie cu principiul constituţional privind unicitatea căilor de atac. Mai mult, nu se realizează o reglementare pozitivă, ci, dimpotrivă, o atare interpretare este impusă de considerente ce ţin de nevoia de a se respecta exigenţele art. 126 alin. (6) din Constituţie.
    11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul arată că hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are scopul de crea un mecanism pentru unificarea practicii judiciare, care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la crearea unei jurisprudenţe naţionale predictibile, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, să conducă la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor căilor de atac, astfel cum se precizează chiar în expunerea de motive a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Prin urmare, prin scopul său de a preîntâmpina o practică neunitară, hotărârea prealabilă nu poate aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în raport cu art. 146 din Constituţie şi cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere competenţele instanţei de contencios constituţionale, care sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere conţinutul încheierii de sesizare, precum şi motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, urmează a se reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a lămuri dacă administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, şi care sunt limitele acestei verificări, având în vedere şi faptul că aceste creanţe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
    - Art. 105 alin. (1) şi (2):
    "(1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5).
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.;"

    – Art. 106:
    "(1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
(2) În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.
(3) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare."

    16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) cu privire la statul de drept şi la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 61 alin. (1) teza a doua, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, şi art. 124 alin. (3) care prevede că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea este menţionat art. 1 cu privire la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul II - Procedura insolvenţei, capitolul I - Dispoziţii comune, secţiunea a 4-a - Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile. Astfel, potrivit dispoziţiilor criticate, toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de acest capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
    18. În considerarea excepţiilor prevăzute de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin decizia mai sus menţionată, că, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate.
    19. Pentru a ajunge la această concluzie s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia.
    20. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac.
    21. Dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ca de altfel şi dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, stabilesc regula verificării tuturor creanţelor ce fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanţă, de către practicianul în insolvenţă, iar cele ale art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la fel ca şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, stabilesc excepţia de la procedura verificării pentru creanţele izvorâte din titlurile executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în speţă fiind vorba despre deciziile de impunere ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
    22. În ipoteza în care creanţa bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu a fost contestată în termenele speciale în faţa instanţei de contencios administrativ, aşadar debitoarea a ales calea contestaţiei administrative prevăzute de art. 205-218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (cum este cazul în speţă), administratorul judiciar/lichidatorul nu este competent să analizeze pe fond creanţa bugetară, întrucât actele administrative ce o stabilesc - decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală - au fost contestate în termen în faţa instanţei judecătoreşti competente. În caz contrar, ar fi încălcată competenţa unei instanţe judecătoreşti specializate, de către administratorul/lichidatorul judiciar, ceea ce ar afecta garanţia constituţională prevăzută la art. 126 alin. (6) din Constituţia României.
    23. Raţiunea excluderii creanţelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar şi, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală.
    24. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci poate doar analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total, dacă este prescrisă şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014.
    25. O creanţă bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condiţiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, dar această verificare este limitată, deoarece existenţa dreptului de creanţă va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal.
    26. Verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Prin urmare, controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/ lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, administratorul/ lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.
    27. În concluzie, s-a reţinut că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate mai sus.
    28. Curtea Constituţională observă că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză s-a regăsit şi în cuprinsul art. 66 şi 67 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. În cadrul controlului de constituţionalitate realizat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, spre exemplu, prin Decizia nr. 841 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, analizând dispoziţiile Legii nr. 85/2006 referitoare la primele măsuri adoptate în urma deschiderii, prin sentinţă judecătorească, a procedurii insolvenţei, Curtea a reţinut că, după notificarea formulată de administratorul judiciar, toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererile de admitere a creanţelor în termenul fixat. Cererile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Potrivit art. 67 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. Ulterior, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar sau lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului. În acest context, dispoziţiile de lege criticate exceptează de la procedura de verificare a cererilor creditorilor creanţele constatate prin titluri executorii, cu precizarea ca, în cazul creanţelor bugetare, titlul executoriu să nu fi fost contestat în termenele prevăzute de legi speciale. Prin urmare, administratorul judiciar sau lichidatorul este obligat să constate existenţa titlurilor executorii şi să înregistreze aceste creanţe în tabelul preliminar, fără a proceda la verificarea lor.
    29. Raţiunea legii o constituie faptul că, pe de o parte, aceste înscrisuri sunt prezumate a fi întocmite în conformitate cu dispoziţiile legii, în baza lor creditorii putând solicita valorificarea creanţelor acolo menţionate, iar, pe de altă parte, asupra valabilităţii titlurilor executorii, singura competentă a se pronunţa este instanţa judecătorească. Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze, în termenul prevăzut de lege, contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe. Mai mult, conform art. 75 alin. (1) din aceeaşi lege, chiar şi după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, dar până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute (a se vedea şi Decizia nr. 7 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2007).
    30. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar şi deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea raţiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creanţe sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce priveşte creanţele bugetare, legiuitorul a condiţionat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea ca titlul executoriu să nu fi fost contestat, în faţa organelor competente, în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această condiţie reprezintă o garanţie suplimentară pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, aşa cum pretinde autorul excepţiei, un privilegiu acordat autorităţilor publice (a se vedea Decizia nr. 7 din 9 ianuarie 2007, precitată, Decizia nr. 1.197 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 164 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012, şi Decizia nr. 841 din 11 octombrie 2012).
    31. Având în vedere că în Legea nr. 85/2006 erau exceptate de la verificarea efectuată de către administratorul judiciar toate creanţele constatate prin titluri executorii, aşadar orice titlu executoriu, iar prin Legea nr. 85/2014 sunt exceptate de la verificarea efectuată de către administratorul judiciar numai creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii şi hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute în legi speciale, considerentele reţinute în deciziile mai sus menţionate sunt valabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
    32. În acest context sunt de menţionat şi dispoziţiile art. 351 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală - Soluţionarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvenţă, care prevăd că „prin derogare de la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal.“ De asemenea, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor (...)“.
    33. Ca atare, în procedura insolvenţei, toate aspectele litigioase sunt supuse controlului judecătorului-sindic, rezolvarea lor unitară fiind esenţială pentru a se putea asigura egalitatea creditorilor. Excepţia o reprezintă contenciosul fiscal, astfel cum este prevăzut, spre exemplu, la art. 351 din Legea nr. 207/2015, respectiv toate litigiile circumscrise unor acte administrative fiscale care îl privesc pe debitor se vor judeca în continuare, potrivit regulilor obişnuite, de către instanţele de contencios fiscal.
    34. Faţă de acestea, Curtea observă că acestea sunt şi chestiuni ce ţin de coroborarea actelor normative de acelaşi rang, aspect esenţial în procedura de interpretare şi aplicare a legii, fără ca prin această operaţiune să se încalce prevederile invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că instanţa de contencios constituţional nu poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmând fi respinsă ca neîntemeiată.
    35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Elit - S.R.L. din Cugir în Dosarul nr. 4.036/107/2014/a6 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 86 din 27 februarie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"