Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 raportat la art. 386 din Codul penal, excepţie ridicată de Bogdan Cristian Măgurean în Dosarul nr. 10.816/211/2013/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.296D/2016. 2. Dosarul a fost repus pe rol în data de 19 septembrie 2017, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, după dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 11 iulie 2017. La această dată, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 5 octombrie 2017, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării la data de 17 octombrie 2017. Ulterior, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei, în mod succesiv, pentru datele de 28 noiembrie 2017 şi 14 decembrie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 7 decembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 10.816/211/2013/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 raportat la art. 386 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Cristian Măgurean în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, şi de autorul excepţiei împotriva Sentinţei penale nr. 175 din 4 februarie 2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Inculpatul, autor al excepţiei, a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 943/P/2012 din 4 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului, în forma complicităţii prevăzute de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969. În cauză, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, apreciindu-se că actualul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, prin Sentinţa penală nr. 175 din 4 februarie 2016 a Judecătoriei ClujNapoca fiind condamnat inculpatul, autor al excepţiei, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 din Codul penal raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 392 din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal şi, respectiv, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi alin. (5) referitoare la statul de drept, în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţenilor şi care consacră, totodată, principiul legalităţii. Apreciază că doar prin analogie în defavoarea inculpatului s-ar putea interpreta că scopul urmărit prin incriminarea reglementată de art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 din Codul penal ar fi determinarea alegătorului să voteze într-o anumită manieră sau să nu voteze. Or, consideră că o astfel de interpretare este imprevizibilă pentru cetăţenii cărora li se adresează norma. Susţine că prevederile art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 din Codul penal sunt neconstituţionale prin faptul că sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, deoarece nu se poate determina ce a dorit legiuitorul să incrimineze - determinarea unei persoane să voteze în cadrul referendumului într-un anumit fel, determinarea alegătorului să voteze în cadrul referendumului conform propriei păreri ori ambele variante menţionate. Art. 386 din Codul penal prevede că alegătorul trebuie să fie determinat să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat, or, în cazul referendumului nu se poate susţine acest lucru. Aşa încât lipsa de previzibilitate, claritate şi precizie a normelor criticate oferă posibilitatea interpretării acestora prin analogie în defavoarea inculpatului, prin adăugare la lege, în cauză, atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa atacată reţinându-se că nu a avut importanţă modul în care votau alegătorii, faptele fiind comise cu scopul de a atrage o prezenţă masivă la vot. Invocă atât jurisprudenţa instanţei de control constituţional cu referire la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii penale, respectiv deciziile nr. 363 din 7 mai 2015, nr. 553 din 16 iulie 2015 şi nr. 603 din 6 octombrie 2015, cât şi jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg cu privire la cerinţele de calitate a legii (Beyeler împotriva Italiei, Rotaru împotriva României, Sissanis împotriva României, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României). 5. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori opinează că prevederile criticate nu respectă cerinţele constituţionale referitoare la calitatea legii, fiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. Invocă Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, în care, la paragraful 145, instanţa de la Strasbourg a statuat că, potrivit art. 7 din Convenţie care consacră principiul „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, legea penală nu trebuie să fie interpretată exclusiv în detrimentul acuzatului. În acelaşi sens, reţine Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, paragraful 29, în care s-a statuat că infracţiunile şi pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerinţă care este îndeplinită numai în cazul în care individul îşi poate da seama din conţinutul dispoziţiei penale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală. Reţine că, din punct de vedere al tehnicii legislative, astfel cum rezultă din art. 50 din Legea nr. 24/2000, o normă de trimitere are ca scop evitarea repetării în text a acelui articol la care se face referire şi presupune preluarea în întregime a textului, iar nu adaptarea corespunzătoare a acesteia la situaţia de fapt. Având în vedere modul în care sunt redactate textele de lege invocate în excepţia de neconstituţionalitate formulată, apreciază că acestea nu întrunesc condiţiile de previzibilitate şi claritate, astfel cum sunt acestea definite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. În temeiul art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, Curtea a solicitat catedrelor de drept penal ale facultăţilor de Drept din cadrul universităţilor Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi, opinia ştiinţifică cu privire la următoarele aspecte: 1. Tipul normei juridice cuprinse în art. 392 din Codul penal, având în vedere criteriul structurii logice. 2. Dacă norma juridică cuprinsă în art. 392 din Codul penal poate împrumuta/se poate completa cu scopul special ce califică latura subiectivă a infracţiunii de corupere a alegătorilor (art. 386 din Codul penal), având în vedere dispoziţiile art. 5 şi 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, referitoare la condiţiile de valabilitate, respectiv de validare a referendumului. Instituţiile de învăţământ precizate anterior nu au comunicat opinia cu privire la aspectele menţionate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale autorului excepţiei, concluziile orale ale apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 392 raportat la art. 386 din Codul penal. Examinând notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 392 raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal, care au următorul conţinut: - Art. 392 din Codul penal - „Fapte săvârşite în legătură cu un referendum“: „Dispoziţiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.“; – Art. 386 alin. (1) din Codul penal - „Coruperea alegătorilor“: „Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.“ 11. Autorul susţine că normele penale criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme în statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cât şi prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că titlul IX al părţii speciale a Codului penal în vigoare, având denumirea „Infracţiuni electorale“, incriminează o serie de fapte săvârşite în legătură cu procesul electoral, respectiv împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 385), coruperea alegătorilor (art. 386), frauda la vot (art. 387), frauda la votul electronic (art. 388), violarea confidenţialităţii votului (art. 389), nerespectarea regimului urnei de vot (art. 390), falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale (art. 391), respectiv fapte săvârşite în legătură cu un referendum (art. 392). Potrivit Expunerii de motive la Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, „Titlul IX a fost consacrat infracţiunilor electorale, fapte regăsite în prezent în mai multe legi speciale. Astfel, la ora actuală infracţiuni electorale se regăsesc în Legea nr. 3/2000 privind organizarea referendumului, în Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor publice locale şi în Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. La rândul său, art. 27 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României face trimitere la textele de incriminare din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. În aceste condiţii, s-a considerat preferabilă regruparea infracţiunilor electorale într-un titlu distinct al Codului penal, pentru a asigura o mai mare stabilitate acestor texte, dar şi pentru a elimina paralelismele existente în prezent în reglementare. Textele propuse de proiect aduc şi o mai bună sistematizare a incriminărilor în această materie, având în vedere obiectul juridic al acestora. În acelaşi timp, au fost restructurate unele dintre incriminări, în scopul unei mai corecte individualizări legale. [...] De asemenea, au fost înlăturate câteva erori de reglementare strecurate în textele din legislaţia specială.“ Din punct de vedere istoric, Curtea reţine că legea penală din 1936 reglementa în titlul II - „Delicte în contra exerciţiului drepturilor politice şi cetăţeneşti“ (art. 232-235), Codul penal din 1969 nu cuprindea infracţiuni electorale, acestea fiind reglementate în diferite legi speciale, iar Codul penal din 2004 (care nu a intrat niciodată în vigoare) incrimina în titlul V al părţii speciale - „Delicte contra exercitării drepturilor politice şi cetăţeneşti“, în art. 301-304, respectiv împiedicarea exercitării drepturilor electorale, divulgarea secretului votului şi falsificarea votului, coruperea alegătorilor, atacul prin orice mijloace asupra secţiei de votare. 13. Curtea reţine că, de lege lata, fapta de corupere a alegătorilor este incriminată în art. 386 din titlul IX al părţii speciale a Codului penal în vigoare. Infracţiunea de corupere a alegătorilor nu are corespondent în Codul penal din 1969, fiind preluată, cu mici modificări, din legislaţia specială, regăsinduse anterior în acte normative ce reglementau diferitele procese electorale, respectiv art. 109 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 58 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, art. 58 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi art. 55 din Legea nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. În raport de reglementările anterioare, art. 388 din Codul penal are o reglementare similară cu cea din art. 58 din Legea nr. 370/2004, pe care o completează, în sensul că se referă şi la votarea unei liste de candidaţi, şi nu doar a unui anumit candidat. De asemenea, legiuitorul a renunţat să mai sancţioneze şi „promiterea“ de avantaje, ca modalitate de comitere a faptei, iar limitele pedepsei închisorii au fost reduse faţă de unele dispoziţii anterioare. 14. Curtea observă că obiectul juridic special al infracţiunii de corupere a alegătorilor este complex, fiind format, în principal, din relaţiile sociale referitoare, pe de o parte, la libertatea exercitării dreptului de vot al cetăţeanului, care presupune posibilitatea votantului de a-şi manifesta opţiunea electorală, fără influenţarea sau constrângerea libertăţii sale psihice, iar, pe de altă parte, la respectarea egalităţii de şanse a persoanei/formaţiunii politice/alianţei politice sau electorale în exercitarea dreptului de a fi ales. În subsidiar, cuprinde şi relaţiile sociale privitoare la procesul democratic de alegere a autorităţilor publice, care trebuie să se desfăşoare în deplină corectitudine, pentru a conferi legitimitate rezultatelor votului corpului electoral. Subiectul activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de corupere a alegătorilor poate fi orice persoană, iar participaţia penală este posibilă sub toate formele - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv principal este statul, titular al valorilor sociale în legătură cu desfăşurarea în bune condiţii a procesului electoral. 15. Curtea reţine că în structura infracţiunii de corupere a alegătorilor se regăsesc situaţia premisă - desfăşurarea unor alegeri - şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, respectiv latura obiectivă şi latura subiectivă. Latura obiectivă presupune existenţa, ca la orice infracţiune, a elementului material, a urmării imediate şi a legăturii de cauzalitate. Elementul material al infracţiunii de corupere a alegătorilor constă în activitatea de oferire sau dare de bani, bunuri sau alte foloase. Coruperea alegătorilor are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru libera exercitare a dreptului de vot al cetăţeanului, dar şi pentru egalitatea de şanse în exercitarea dreptului de a fi ales, iar legătura de cauzalitate între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii de corupere a alegătorilor şi urmarea imediată rezultă din realizarea efectivă a activităţii corespunzătoare elementului material. 16. Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii, Curtea reţine că forma de vinovăţie care caracterizează săvârşirea acestei infracţiuni este intenţia directă calificată prin scop, autorul urmărind influenţarea voinţei alegătorului, în sensul de a-l determina, prin diverse mijloace caracteristice unei infracţiuni de corupţie, să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat. Scopul reprezintă un element care condiţionează existenţa acestei infracţiuni, aşadar, întreaga activitate infracţională a inculpatului trebuie să se circumscrie finalităţii urmărite de acesta. Prin urmare, Curtea reţine că oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase trebuie să se producă doar în scopul special de a determina exercitarea/neexercitarea dreptului de vot în favoarea/ defavoarea unui candidat sau a unei liste de candidaţi. 17. Cât priveşte dispoziţiile art. 392 din Codul penal, Curtea observă că acestea incriminează faptele săvârşite în legătură cu un referendum, stabilind că „Dispoziţiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum“. Aşadar, potrivit normei penale precitate, toate infracţiunile care se regăseau anterior atât în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (art. 52-57), cât şi în celelalte legi electorale, reformulate şi resistematizate, sunt aplicabile în materia referendumului, şi nu doar în ipoteza votului unui candidat sau a unei liste de candidaţi. 18. Curtea reţine că incriminarea faptelor de corupere a electorilor săvârşite cu ocazia desfăşurării unui referendum se regăsea, anterior legii penale în vigoare, în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, potrivit căruia „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani“. Faţă de vechea reglementare, noul Cod penal nu menţine modalitatea „promisiunii“, reduce maximul special al pedepsei principale a închisorii de la 5 ani la 3 ani şi introduce aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. 19. Examinând conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate prin raportare la susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că trimiterea din conţinutul art. 392 din Codul penal la dispoziţia şi pedeapsa din normele prevăzute în art. 385-391 din acelaşi act normativ constituie un procedeu de tehnică legislativă, având ca scop evitarea paralelismelor în reglementare, în condiţiile în care, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative, astfel că pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, art. 50 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilind că, în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Ca şi la infracţiunea de corupere a alegătorilor săvârşită în procesul electoral de alegere a unui candidat/a unei liste de candidaţi, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul unui referendum constă într-o acţiune, şi anume oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase. Coruperea electorilor are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege, respectiv libera exercitare a dreptului de vot al cetăţeanului, iar legătura de cauzalitate între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul unui referendum şi urmarea imediată rezultă din realizarea efectivă a activităţii corespunzătoare elementului material. 20. Cât priveşte latura subiectivă, Curtea reţine că forma de vinovăţie care caracterizează infracţiunea de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul referendumului este intenţia directă calificată printr-un scop special. Astfel cum s-a arătat în paragraful 15 al prezentei decizii, scopul reprezintă un element care condiţionează existenţa infracţiunii de corupere a alegătorilor. Curtea reaminteşte că, în cazul infracţiunii reglementate de art. 386 din Codul penal, autorul urmăreşte influenţarea voinţei alegătorului, în sensul de a-l determina să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat. Curtea reţine însă că faptele interzise de legea penală, prin dispoziţiile art. 386 şi art. 392 din Codul penal, sunt similare, fie că se comit în legătură cu alegerea unui candidat sau a altuia, fie cu exprimarea opiniei legat de aspectul pus în discuţie în cadrul referendumului, deşi, în ipoteza art. 392 din Codul penal, scopul nu poate fi acela de a vota sau nu în favoarea unui anume candidat sau a unei anume liste de candidaţi. Art. 392 din Codul penal stabileşte însă că dispoziţiile art. 386 „se aplică în mod corespunzător“ şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum, aşadar prin preluarea mutatis mutandis a elementelor împrumutate. În aceste condiţii, Curtea constată că norma penală criticată - art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal - respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, nefiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin aceasta neaducând atingere nici dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale privind liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil. 21. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia lipsa de previzibilitate, claritate şi precizie a normelor criticate oferă posibilitatea interpretării acestora prin analogie în defavoarea inculpatului, Curtea reţine că analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă, elemente care nu se regăsesc în cauza de faţă, atât timp cât nu suntem în prezenţa unei lacune de reglementare neintenţionate ce constituie principala condiţie de incidenţă a analogiei. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Cristian Măgurean în Dosarul nr. 10.816/211/2013/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi constată că dispoziţiile art. 392 raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 392 raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal trebuia admisă şi trebuia constatat că dispoziţiile menţionate sunt neconstituţionale, în raport cu criticile formulate, pentru următoarele motive: De principiu, incriminând un act de conduită, legiuitorul elaborează conceptul faptei, care reprezintă dispoziţia din norma de incriminare şi prevede sancţiunea, respectiv pedeapsa aplicabilă faptului incriminat. Cu alte cuvinte, ca regulă, o normă penală completă se compune dintr-o dispoziţie care descrie faptul incriminat (interzicerea sau impunerea unei anumite acţiuni sau inacţiuni) şi o sancţiune care caracterizează ilicitul ca fiind de natură penală prin prevederea unei pedepse ce urmează a se aplica în cazul nerespectării dispoziţiei. Norma cuprinsă în art. 386 alin. (1) din Codul penal - care incriminează infracţiunea de corupere a alegătorilor - este o normă completă, în structura sa regăsindu-se atât dispoziţia (oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat), cât şi sancţiunea (închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi). De asemenea, art. 386 din Codul penal reprezintă norma de incriminare a variantei-tip a faptei de corupere a alegătorilor, conţinând condiţiile obiective şi subiective care se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru ca fapta să constituie infracţiune. Norma penală cuprinsă în art. 392, însă, nu are structura dihotomică obişnuită, nu este o normă penală completă/unitară, ci preia conţinutul constitutiv - latura obiectivă şi latura subiectivă - al infracţiunilor reglementate în art. 385-391 din Codul penal. Aşadar, în ceea ce priveşte art. 392 din Codul penal, legiuitorul a folosit tehnica legislativă a normei incomplete, iar, pentru a-i întregi conţinutul, a făcut trimitere la normele de incriminare cuprinse în art. 385-391 din Codul penal, extinzând incidenţa acestora din urmă la faptele descrise în cuprinsul lor, săvârşite însă cu prilejul unui referendum. Prin modalitatea de reglementare, dispoziţiile art. 392 din Codul penal nu definesc o infracţiune-tip, de sine stătătoare, întrucât în structura normei nu este descrisă o faptă distinctă, cu o configuraţie proprie, ci se face trimitere la dispoziţiile şi pedepsele cuprinse în alte norme de incriminare, printre care şi cele prevăzute în art. 386 din Codul penal, referitoare la coruperea alegătorilor. În aceste condiţii, norma juridică cuprinsă în art. 392 din Codul penal nu are aptitudinea de a funcţiona independent, ca infracţiune-tip, ci doar în strânsă legătură cu normele de incriminare pe care le enumeră. În cazul de faţă, art. 386 din Codul penal îndeplineşte o funcţie complinitoare, de vreme ce întregeşte conţinutul normei de trimitere, în care nu s-a dorit a se repeta situaţii anterior reglementate. Similar infracţiunii de corupere a alegătorilor săvârşite în procesul electoral de alegere a unui candidat/a unei liste de candidaţi, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de corupere a electorilor săvârşite cu prilejul unui referendum constă într-o acţiune - oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase. Coruperea electorilor are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege, respectiv libera exercitare a dreptului de vot al cetăţeanului, iar legătura de cauzalitate între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii de corupere a electorilor săvârşite cu prilejul unui referendum şi urmarea imediată rezultă din realizarea efectivă a activităţii corespunzătoare elementului material. Cât priveşte latura subiectivă, reţinem că forma de vinovăţie care caracterizează infracţiunea de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul referendumului este intenţia directă calificată printr-un scop special. Scopul reprezintă un element care condiţionează existenţa infracţiunii de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul unui referendum şi, întrucât norma penală cuprinsă în art. 392 este o normă incompletă, pe cale de consecinţă aceasta ar trebui să se completeze, în ceea ce priveşte scopul special cu dispoziţiile cuprinse în art. 386 din Codul penal. De lege lata, în cazul infracţiunii reglementate de art. 386 din Codul penal, autorul urmăreşte influenţarea voinţei alegătorului, în sensul de a-l determina să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat. Reţinem însă că infracţiunea de corupere a electorilor, ce face obiect al cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a fost săvârşită cu ocazia organizării referendumului pentru demiterea Preşedintelui României. Aşa încât, considerăm că, în ceea ce priveşte infracţiunea de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, scopul special nu poate fi cel prevăzut pentru incriminarea din art. 386 din Codul penal, având în vedere că „demiterea prin referendum a Preşedintelui României nu are semnificaţia unei competiţii electorale“, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012. Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor reprezintă un act de responsabilitate civică prin care corpul electoral se exprimă în probleme fundamentale ale statului - revizuirea Constituţiei, demiterea Preşedintelui, probleme de interes naţional (Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012, precitată). În cazul coruperii electorilor, în cadrul referendumului, scopul nu poate fi acela de a vota sau nu în favoarea unui anume candidat sau a unei anume liste de candidaţi şi, totodată, considerăm că elementul subiectiv al infracţiunii de corupere a alegătorilor nu poate fi adaptat în acord cu specificul procedurii referendumului, deşi în acest sens pare a fi voinţa legiuitorului care, în redactarea art. 392 din Codul penal, prevede că dispoziţiile art. 386 „se aplică în mod corespunzător“ şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum. Aşadar, considerăm că scopul infracţiunii de corupere a electorilor săvârşite cu prilejul referendumului nu poate fi stabilit prin completarea şi nici prin adaptarea scopului special, reglementat în art. 386 din Codul penal, la specificul infracţiunii reglementate în art. 392 din Codul penal, pentru a se putea susţine că ar putea fi acela „de a vota sau nu în favoarea sau în contra aspectului ce face obiectul referendumului“. Aceasta întrucât art. 392 din Codul penal este o normă penală divizată, o normă de trimitere care, ca regulă, funcţionează pe structura normei de incriminare, a normei complement, reglementate - printre alte articole - de art. 386 din Codul penal. Aşadar, atât timp cât norma penală din art. 392 este o normă de trimitere, conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupere a alegătorilor, reglementat în art. 382 din Codul penal, cât şi sancţiunea corespunzătoare ar trebui să poată fi preluate în întregime, iar nu adaptate la situaţia de fapt. Prin tehnica legislativă a trimiterii, între cele două norme juridice - norma complement/norma de trimitere - se creează o legătură în plan normativ, una devenind suportul juridic al celeilalte, norma de trimitere completându-se cu elemente ale normei complement. Aşadar, norma incompletă din art. 392 din Codul penal ar trebui să dobândească toate caracteristicile unei norme de incriminare tip numai ca urmare a completării sale cu dispoziţia şi pedeapsa cuprinse în norma de incriminare din art. 386 din Codul penal, iar nu prin adaptarea - în procesul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată - vreunuia dintre elementele conţinutului constitutiv (latura obiectivă/latura subiectivă) ale normei complement. De altfel, referitor la tehnica trimiterilor legislative, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a reţinut că „efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text.“ Or, astfel cum am arătat, scopul special care califică latura subiectivă a infracţiunii de corupere a electorilor săvârşită în cadrul referendumului nu coincide cu scopul special ce califică latura subiectivă a infracţiunii de corupere a alegătorilor, pentru ca norma complement (art. 386 din Codul penal), prin tehnica legislativă a trimiterii, să completeze, în mod clar, precis şi previzibil, norma de trimitere (art. 392 din Codul penal). În aceste condiţii, judecătorul este „constrâns să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială, în afara legii, adică substituindu-se legiuitorului“ (Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006), scopul care califică elementul subiectiv al infracţiunii de corupere a electorilor săvârşite în cadrul referendumului, în acest fel norma penală criticată fiind contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, coroborat cu art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală. În materie penală, principiul legalităţii incriminării, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte. În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei de control constituţional potrivit căreia ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrarului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege [înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului], neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 61). Cu privire la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii în materie penală, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 24 şi 25, şi Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragraful 23, Curtea a reţinut că, în ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii. S-a constatat că, dacă legiuitorul îşi respectă numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016). Am arătat că dispoziţiile art. 392 din Codul penal nu se pot completa cu scopul special al infracţiunii reglementate prin prevederile art. 386 din Codul penal, deşi primele sunt norme de trimitere, iar ultimele reprezintă norma complement, iar eventuala adaptare - realizată de interpret - a scopului infracţiunii de corupere a alegătorilor la specificul procedurii referendumului este afectată de vicii de neconstituţionalitate, întrucât nu se poate stabili care a fost voinţa legiuitorului atunci când a incriminat, în actuala lege penală, acţiunea de oferire sau darea de bani, bunuri sau alte foloase săvârşită cu prilejul referendumului. A intenţionat să sancţioneze oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase săvârşită cu prilejul referendumului în scopul participării sau nu la referendum sau în vederea votării cu DA sau NU la referendum ori ambele variante? Considerăm că stabilirea unuia sau altuia dintre scopurile enumerate nu o poate face interpretul, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili conţinutul normei penale, inclusiv scopul special ce califică latura subiectivă a infracţiunii de corupere a electorilor. Anterior abrogării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului stabilea, incriminând faptele de corupere a electorilor săvârşite cu ocazia referendumului, că promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase „în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze“ în cadrul referendumului se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Pe de altă parte, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa de fond a reţinut că „era necesar ca alegătorii să se prezinte la vot şi să voteze pentru demiterea Preşedintelui, însă şi mai importantă era atingerea pragului pentru validarea referendumului, situaţie ce impunea o prezenţă masivă la vot“. Aşadar, în interpretarea şi aplicarea normelor penale criticate, instanţa de fond a reţinut drept scop al acţiunilor ilicite săvârşite de inculpat atât prezentarea la vot a electorilor, cât şi exprimarea votului în sensul demiterii Preşedintelui României. Totodată, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, rezultatul referendumului depinde de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: una referitoare la numărul minim de cetăţeni care trebuie să participe la referendum pentru ca acesta să fie valabil şi una privitoare la numărul de voturi valabil exprimate, care determină rezultatul referendumului. Aceste condiţii sunt detaliate în art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 3/2000, potrivit căruia „(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. (3) Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente.“, respectiv, în art. 10, din acelaşi act normativ, care, în ceea ce priveşte referendumul privind demiterea Preşedintelui României, stabileşte că „Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.“ Aşadar, având în vedere specificul procedurii referendumului, s-ar putea reţine că acţiunea - ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de corupere a electorilor săvârşită cu prilejul referendumului, respectiv oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase - trebuie să fie susceptibilă de a determina atât participarea la referendum a electorilor, cât şi influenţarea deciziei celui care votează în cadrul referendumului. Cu alte cuvinte, s-ar putea interpreta că coruperea voinţei electorilor ar avea drept scop participarea/neparticiparea la referendum şi exprimarea, în mod valabil, a votului, într-un anumit fel. În aceste condiţii, având în vedere cele arătate anterior, considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudenţa instanţei de control constituţional referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, în materie penală, considerăm că norma penală criticată - art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal - nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, fiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. În concluzie, în dezacord cu opinia majoritară, considerăm că prevederile criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, prin faptul că permit configurarea scopului special al laturii subiective a infracţiunii de corupere a electorilor săvârşite cu prilejul unui referendum, prin activitatea altor organe, altele decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Judecători, Daniel Marius Morar Mona-Maria Pivniceru Mircea Ştefan Minea Varga Attila -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
