Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 857 din 17 decembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 857 din 17 decembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 329 din 23 aprilie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raluca Marinela Negru în Dosarul nr. 119.833/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.941D/2017.
    2. La apelul nominal răspund, personal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna Raluca Marinela Negru, precum şi partea Nicolae Cosmin Negru. De asemenea, pentru partea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti, răspunde doamna avocat Alexandra Chircu, în calitate de apărător ales, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine că prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi principiului accesibilităţii şi previzibilităţii, în măsura în care prin sintagma „poate cere“, cuprinsă în textul de lege criticat, se ajunge la o interpretare care să nu permită părţii să aibă posibilitatea concretă de a exercita o acţiune în realizarea dreptului. Precizează că, în cauza în care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, instanţa a lăsat să se înţeleagă că nu există o posibilitate reală, efectivă de acţiune în realizarea dreptului, însă acţiunea în constatare a fost respinsă fără a se face o recalificare a acesteia. Aşadar, deşi nu a existat o posibilitate concretă a unei acţiuni în realizare, acţiunea în constatare a fost respinsă ca inadmisibilă.
    5. Având cuvântul, partea Nicolae Cosmin Negru arată că achiesează la cele susţinute de autoarea excepţiei.
    6. Apărătorul ales al părţii Kruk România - S.R.L. din Bucureşti consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 35 din Codul de procedură civilă instituie principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare faţă de cea în realizarea dreptului, cu toate consecinţele ce decurg din regimul celor două acţiuni. Precizează că, în prezenta cauză, petenta a avut posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului, mai exact contestaţia la executare, dar aceasta a fost tardiv introdusă, petenta încercând pe calea unei cereri modificatoare remedierea acestui viciu produs din culpa sa exclusivă. Arată că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, putând comporta unele condiţionări sau limitări care intră în marja de apreciere recunoscută statelor. Legiuitorul a dat prioritate tranşării definitive a fondului dreptului litigios pe calea acţiunii în realizare, înlăturându-se astfel incertitudinea din raporturile juridice civile, şi numai cu caracter subsidiar a recunoscut posibilitatea unei acţiuni în constatare în ipoteza în care nu este posibilă o acţiune în realizare.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt norme de procedură pe care legiuitorul are competenţa de a le adopta, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. În opinia sa, nu se încalcă art. 21 din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, se generează o mai bună administrare a justiţiei, pentru că nu se permite să se promoveze simultan pentru acelaşi drept pretins două feluri de acţiuni, una în constatare şi una în realizare. Arată că există şi jurisprudenţă a Curţii Constituţionale cu privire la reglementarea similară cuprinsă în Codul de procedură civilă din 1865, respectiv deciziile nr. 609 din 15 noiembrie 2005 sau nr. 275 din 22 martie 2007.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 29 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 119.833/299/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raluca Marinela Negru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a împlinirii termenului de prescripţie a executării silite.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat îngrădeşte accesul liber la justiţie, ţinând cont de interpretarea instanţei de fond care a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare pe motiv că legea a prevăzut o cale prin care partea putea cere realizarea dreptului. Se susţine că prevederile de lege supuse controlului sunt neconstituţionale în cazul în care o cerere de chemare în judecată trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă pentru simplul motiv că legea prevedea la un moment de timp diferit de momentul formulării cererii o cale pentru realizarea dreptului, dar care nu este posibilă în mod efectiv. Se precizează că, în cauză, prin acţiunea formulată, s-a solicitat instanţei de fond constatarea împlinirii termenului de prescripţie în ceea ce priveşte un contract de credit, dar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, în abstract, legea prevede o altă cale pentru realizarea dreptului, şi anume contestaţia la executare, dar care nu este posibilă la momentul formulării cererii, nefiind vizată legalitatea unui act de executare, ci încetarea puterii executorii a titlului executoriu. Astfel, în mod concret, nu există nicio cale legală prin care instanţa de judecată să poată verifica dacă într-adevăr, în ceea ce priveşte titlul executoriu constând în contractul de credit, dreptul de a obţine executarea silită este prescris. Ca atare, se susţine că dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care, prin aplicarea lor, poate fi respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, fără a exista şi fără a fi indicată calea legală pe care justiţiabilul o poate parcurge în concret pentru realizarea dreptului.
    10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Arată, în esenţă, că dreptul de acces liber la justiţie este asigurat, dar în mod diferenţiat, cei interesaţi având la dispoziţie fie o acţiune în realizare, fie, în absenţa unei asemenea căi, acţiunea în constatare.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa dezvoltată de Curtea Constituţională cu privire la prevederile corespondente din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 111.
    13. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie garantat de art. 21 din Legea fundamentală.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepţiei rezultă că autoarea acesteia critică doar teza a doua a prevederilor menţionate, acestea urmând să constituie obiect al excepţiei. Textul de lege suspus controlului de constituţionalitate are următorul cuprins: „[Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept]. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“. Din motivarea excepţiei rezultă că autoarea acesteia critică doar teza a doua a prevederilor citate, acestea urmând să constituie obiect al excepţiei.
    17. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a analizat soluţia legislativă similară cuprinsă în art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 662 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, şi Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, Curtea a observat că acţiunea în constatare, numită şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, reprezintă o acţiune prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu urmărească contestarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Curtea a arătat că o particularitate importantă a acţiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Legiuitorul a instituit principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Caracterul subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acţiuni paralele: una în constatare şi una în realizarea dreptului.
    19. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul prezentului dosar susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie în măsura în care, prin aplicarea acestora, poate fi respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, fără a exista şi fără a fi indicată calea legală pe care justiţiabilul o poate parcurge în concret pentru realizarea dreptului.
    20. Faţă de această critică, Curtea reţine că, stabilind că acţiunea în constatarea existenţei dreptului sau a inexistenţei unui drept potrivnic este inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă nu face altceva decât să confirme posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, dând expresie dreptului de acces liber la justiţie.
    21. Textul de lege criticat dă prevalenţă realizării efective a dreptului, fie prin intermediul justiţiei, fie pe cale administrativă sau prin „orice altă cale prevăzută de lege“. Reglementarea criticată este de natură să confere astfel eficienţă actului jurisdicţional, soluţia legislativă în discuţie având ca finalitate evitarea declanşării unui eventual nou proces în care, după constatarea existenţei dreptului, să se solicite ulterior, pe cale separată, şi realizarea acestuia. Având în vedere că, la nivel legal, există mecanisme procedurale prin care persoanele care pretind că sunt titulari ai unui drept au posibilitatea să şi-l realizeze în mod efectiv, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate încurajează justiţiabilii să uzeze de acestea şi să urmărească însăşi realizarea dreptului, nu doar constatarea existenţei acestuia. Aceasta, deoarece simpla constatare a existenţei unui drept permite perpetuarea unor situaţii conflictuale, de natură să necesite intervenţia instanţelor judecătoreşti. Or, o astfel de atitudine procesuală ar conduce la încărcarea inutilă a rolului instanţelor şi la trenarea clarificării situaţiilor potenţial litigioase.
    22. În cauza de faţă, aflată în etapa procesuală a apelului, prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, apreciind că reclamanta putea cere însăşi realizarea dreptului, legea prevăzând o altă cale ce putea fi utilizată pentru verificarea împlinirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, respectiv contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor de creanţă izvorâte dintr-un contract de credit bancar.
    23. Faţă de cele arătate, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să îşi valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituţional. Aprecierea cu privire la existenţa căii legale de realizare a dreptului aparţine exclusiv instanţelor sesizate cu soluţionarea acţiunilor în constatare, urmând să fie analizată de la caz la caz, în funcţie de împrejurările specifice cauzei. Este adevărat că, uneori, în practică, ridică dificultăţi problema de a stabili dacă partea are sau nu la îndemână calea unei cereri în realizarea dreptului. Astfel, dacă o acţiune în constatare ar fi admisibilă atunci când debitorul solicită, înainte de declanşarea executării silite, să se constate că a intervenit prescripţia dreptului creditorului de a cere şi obţine executarea silită, o eventuală contestaţie la executare ar urma să fie respinsă ca prematură, deci debitorul nu are la îndemână o cerere în realizare decât după ce s-a declanşat executarea silită. Or, în cauza de faţă, aşa cum rezultă din dosarul cauzei, împotriva debitoarei s-a pornit executarea silită, în cursul căreia putea formula contestaţie la executare, în soluţionarea căreia ar fi putut să invoce excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. Instanţele judecătoreşti rămân însă suverane în ceea ce priveşte aprecierea referitoare la existenţa, în fiecare caz în parte, a unei căi procesuale de realizare a dreptului, care să prevaleze asupra acţiunii în constatarea acestuia.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raluca Marinela Negru în Dosarul nr. 119.833/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că prevederile art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016