Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) coroborat cu art. 64 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Liviu Cotora în calitate de administrator special al Societăţii Integrator - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.595/3/2012 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.126D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care, mai întâi, prezintă situaţia de fapt a societăţii al cărei administrator special este, respectiv: domeniul de activitate în hi-tech software, litigiile în care se află pentru stabilirea şi recuperarea prejudiciului ca urmare a piratajului masiv de licenţe software (o sumă mai mare de 20 milioane euro), fiind vorba despre licenţe mixte (române şi germane), urmată de starea de faliment solicitată de partea/societatea cu care se află în conflict, context în care s-a urmărit împiedicarea accesului la justiţie pe plan naţional, formulându-se acţiuni în justiţie în celălalt stat, respectiv la instanţele de la Karlsruhe; pe plan naţional, au avut loc cercetări dispuse de către Direcţia Naţională Anticorupţie, context în care s-a contestat creanţa stabilită în sarcina administratorului societăţii cu care se află în divergenţă. Astfel, în ceea ce priveşte textul criticat, arată că există deja jurisprudenţă în materie, problemele fiind rezolvate, însă prevederile criticate din legislaţia naţională, spre deosebire de legislaţia franceză (în acest context precizează că societatea parteneră este franceză), nu conţin aspecte legate de activul imaterial în momentul insolvenţei, respectiv proceduri colective, astfel cum este cu privire la corporal - brevete, invenţii, drepturi de autor. Aşadar, legislaţia este deficitară din acest punct de vedere, iar judecătorul-sindic şi administratorul judiciar nu au baza legală şi competenţa de a verifica unele aspecte în legătură cu societatea care deţine drepturi de autor, respectiv cu societatea care deţine creanţele în număr majoritar, acesta având în fapt puterea de a decide şi doar în favoarea sa, având un interes direct. Prin urmare, textul de lege nu prevede explicit care este situaţia juridică privind dreptul de autor/coautor în situaţia în care au fost piratate licenţe software, fiind un vid legislativ pe plan naţional, faţă de alte state unde este obligatoriu ca judecătorul-sindic să poată decide. 4. Având cuvântul, cu încuviinţarea preşedintelui Curţii Constituţionale şi în temeiul art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă, domnul judecător Petre Lăzăroiu adresează o întrebare autorului excepţiei de neconstituţionalitate pornind de la faptul că în discuţie a fost adusă o problemă legată de structura capitalului social, respectiv active materiale şi imateriale, atât potrivit legislaţiei naţionale, cât şi internaţionale. În acest context, întrebarea este dacă au fost introduse în capitalul social şi aceste active imateriale, aceste drepturi de creanţe dematerializate, întrucât, dacă nu au fost introduse în capitalul social, nici nu s-ar putea solicita judecătorului-sindic o asemenea operaţiune. 5. Având cuvântul şi răspunzând întrebării adresate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că, potrivit legilor internaţionale (IAS - Standardele internaţionale de contabilitate - art. 36 şi 38), pentru activul imaterial există obligaţia de evaluare la valoarea pieţei o dată pe an. În cazul în care o societate se află în insolvenţă de mai mulţi ani (6-7 ani), chiar dacă valoarea de piaţă sau valoarea prejudiciului din brevetele piratate este foarte mare, este interzisă punerea activelor imateriale la valoarea reală, ci numai la valoarea de piaţă. Or, în aceste condiţii, dacă nu se poate proba valoarea netă, este evident că acestea sunt trecute la o valoare devalorizată, neputând fi ţinute la valoarea lor reală de la data intrării în insolvenţă, mai ales că legislaţia în materia dreptului de autor şi a contabilităţii pe active imateriale este paralelă cu legislaţia privind procedurile colective. În final, subliniază că doreşte un tratament juridic precum cel din legislaţia franceză. 6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public precizează că, în fapt, criticile de neconstituţionalitate vizează faptul că în legislaţia insolvenţei nu se arată practic cum trebuie tratat un creditor împotriva căruia s-a început urmărirea penală. Astfel, un atare creditor nu ar avea o creanţă certă lichidă şi exigibilă, iar dacă această creanţă ar exista, aceasta ar trebui să servească pentru recuperarea prejudiciului într-o cauză penală. Prin urmare, nu ar putea fi înscris în tabelul creanţe şi astfel să controleze o societate precum cea pe care o are autorul excepţiei în procedură de insolvenţă. 7. Faţă de această împrejurare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în raport cu criticile formulate, întrucât se critică o tăcere a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Or, în aceste condiţii, competenţa de a reglementa revine fie legiuitorului, în contextul în care situaţia este neclară, fie instanţelor judecătoreşti ca, pe cale de interpretare, să accepte sau nu ca un astfel de creditor să fie trecut pe tabelul creditorilor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.595/3/2012, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) coroborat cu art. 64 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Liviu Cotora în calitate de administrator special al Societăţii Integrator - S.A. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul criticat defineşte noţiunile de creditor provizoriu şi de creditor în condiţie suspensivă, însă nu prevede aspecte legate de tratamentul unui creditor împotriva căruia s-a dispus urmărirea penală, cu constituire de parte civilă şi prejudiciu, care poate vota în cadrul adunării creditorilor şi care are interese contrare principiilor ce guvernează legea insolvenţei, respectiv maximizarea averii debitorului, încălcându-se astfel dreptul de proprietate privată. Totodată, menţionează că textele sunt interpretabile, iar aplicarea acestora, în speţa de faţă, a condus la încălcarea principiului egalităţii armelor, acceptându-se că se poate vota „cu creanţa solicitată şi nu cu creanţa admisă“. 10. Tribunalul Covasna - Secţia civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, deşi indică textele constituţionale pretins a fi încălcate şi face o trimitere generică la încălcarea dreptului său de proprietate (potenţial) prin acordarea dreptului de participare la adunările creditorilor şi la vot în adunarea generală a creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe, expune situaţia de fapt a speţei deduse judecăţii, modul în care a fost aplicată în concret legea, neexistând nicio legătură între textele criticate şi prevederile constituţionale menţionate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (4) şi (5) şi ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 64 alin. (4) şi (5): "(4) Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.(5) Titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective." – Art. 72 alin. (3): „Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului. După afişare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.“ 16. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. De asemenea, textul constituţional menţionat prevede faptul că dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. 19. De altfel, şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control a folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 martie 2003, Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). În acest context, Curtea Constituţională a reţinut că, în virtutea prevederilor convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general (a se vedea Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018). 20. În ceea ce priveşte critica formulată în prezenta cauză şi aspectele menţionate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea sunt, pe de o parte, chestiuni care ţin de completarea textului criticat, ceea ce este atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind, în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituţie, unica autoritate legiuitoare a ţării. Pe de altă parte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de interpretarea şi aplicarea legii la speţa deduse judecăţii, care este atributul celor ce sunt îndrituiţi cu asemenea operaţiuni la cazuri concrete şi care trebuie să acţioneze cu respectarea principiului bunei-credinţe, fiind totodată aspecte ce ţin de competenţa instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, neintrând în sfera contenciosului constituţional. 21. Ca atare, o asemenea critică nu intră însă în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, şi judecă numai în drept, astfel încât conduita celor care aplică legea nu poate constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (4) şi (5) şi ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Liviu Cotora în calitate de administrator special al Societăţii Integrator - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.595/3/2012 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
