Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 214/33/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.419D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege este clar atât în ceea ce priveşte termenul în care pot fi atacate în instanţă hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cât şi asupra consecinţelor care decurg din nerespectarea acestui termen. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 214/33/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost invocată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind anularea unei hotărâri emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă regulile de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, având ca efect împiedicarea exercitării dreptului la apărare de către persoana interesată. Se susţine în acest sens că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, astfel încât dispoziţiile textului legal criticat trebuie să fie clare şi precise, cu atât mai mult cu cât statuează cu privire la termenul şi calea de atac. 6. Astfel, se susţine că prevederile legale criticate sunt echivoce, neclare şi imprecise, deoarece din cuprinsul lor nu reies cu claritate termenul şi calea de atac pentru hotărârile emise de către Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Se mai arată că din formularea echivocă a textului de lege criticat nu rezultă clar dacă termenul de 15 zile se referă la termenul în care trebuia introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sau acesta este doar termenul în care hotărârea neatacată, într-un termen neprecizat în ordonanţă, devine titlu executoriu. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, potrivit cărora „(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu“. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 24 - Dreptul la apărare. Deşi nu indică în mod expres, din motivarea excepţiei rezultă că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, privind principiul legalităţii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 278 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, analizând o critică de neconstituţionalitate similară, referitoare la faptul că nu este precis determinat momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul de lege ce formează şi obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor alin. (8) şi (9) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, hotărârile Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care acesta soluţionează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ, conform legii. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta având obligaţia ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituţional. Or, reglementările deduse controlului de constituţionalitate satisfac exigenţele impuse de normele constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentală şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că textul de lege criticat este plasat în corpul ordonanţei imediat după prevederea care stabileşte că „hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii“, cuprinsă în art. 20 alin. (9) din ordonanţă, ceea ce conduce, printr-o interpretare teleologică, la ideea că termenul de 15 zile la care se referă art. 20 alin. (10) este cel prevăzut de art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, în redactarea care prevedea că actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicţionale de atac. Ca atare, Curtea a reţinut că termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar necontestarea în acest termen a hotărârii menţionate conferă acesteia caracter de titlu executoriu. 15. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza prezentă, neexistând elemente noi, de natură a determina o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 214/33/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
