Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Uniunea Columbofililor Profesionişti din România în Dosarul nr. 4.921/120/2018 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.126D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul Gheorghe Gheorghiu, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine că prin instituirea regulii referitoare la existenţa unei singure federaţii la nivel naţional pentru o ramură sportivă se încalcă dreptul fundamental de asociere. Arată că autoarea excepţiei a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii). De asemenea, susţine că, pentru desfăşurarea activităţii Uniunii Columbofililor Profesionişti din România, stabilită potrivit propriului statut, validat de instanţa de judecată, nu este necesară dobândirea calităţii de structură sportivă şi, implicit, a certificatului de identitate sportivă în sensul Legii nr. 69/2000, sens în care depune, în copie, Adresa înregistrată la Ministerul Tineretului şi Sportului cu nr. 5.027 din 6 mai 2019, comunicată autoarei excepţiei. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează modificarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece regula existenţei unei singure federaţii naţionale pentru o ramură sportivă nu contravine dispoziţiilor art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.921/120/2018, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Columbofililor Profesionişti din România într-o cauză având ca obiect dizolvarea unei persoane juridice. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin instituirea unei singure federaţii sportive naţionale pentru o ramură sportivă se încalcă libertatea de asociere, dispoziţiile legale criticate interzicând existenţa şi funcţionarea altor federaţii sportive naţionale deja existente în momentul apariţiei acestei legi decât federaţiile sportive naţionale de ramură sportivă ce urmau a se înfiinţa. Se susţine încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu recunosc drepturile federaţiilor deja existente la data apariţiei Legii nr. 69/2000 şi dispun în mod abuziv nulitatea actelor constitutive de înfiinţare sau modificare. Se mai susţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt clare, precise, previzibile şi accesibile. Se arată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, Uniunea Columbofililor Profesionişti din România, constituită cu 16 ani înainte de adoptarea Legii nr. 69/2000, membră a Federaţiei Columbofile Balcanice, nu mai poate funcţiona. Structurile Uniunii, în care activează peste 5.000 de membri, organizaţi în 132 de asociaţii (cluburi), reprezentând peste jumătate din numărul columbofililor din România, provenind din 20 de judeţe ale ţării, se află în afara legii, ceea ce este de neacceptat. 7. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate, respectiv art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 40 din Constituţie. Pentru desfăşurarea activităţilor sportive, legiuitorul a instituit un cadru legislativ aparte, care să asigure o organizare şi funcţionare unitară. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unui nivel înalt de performanţe sportive, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice aceste activităţi cu titlu profesional fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. 8. Deşi activităţile sportive pot fi îndeplinite atât cu titlu profesional, cât şi în scop recreativ, exercitarea lor trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceloraşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere. De altfel, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autoarei excepţiei, înscrisul depus la dosar de avocatul autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (2) şi (4) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, având următorul cuprins: "(2) Pentru o ramură de sport se poate constitui, în condiţiile legii, o singură federaţie sportivă naţională. [...](6) Înfiinţarea federaţiilor sportive naţionale sau modificarea statutelor şi a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (4), este nulă de drept." 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 40 privind dreptul de asociere. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 36 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 69/2000 stabilesc regula unicităţii unei federaţii sportive la nivel naţional pentru o ramură de sport şi instituie sancţiunea nulităţii de drept în cazul înfiinţării sau modificării statutelor şi actelor constitutive ale federaţiilor sportive naţionale fără respectarea dispoziţiilor legale referitoare la obţinerea avizului Ministerului Tineretului şi Sportului. 15. Totodată, Curtea reţine că, în concepţia legiuitorului, „educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat“ [a se vedea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 69/2000], iar statul recunoaşte şi stimulează acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale. În acelaşi timp, conform art. 35 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional şi persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea regulii unicităţii unei federaţii sportive la nivel naţional pentru o ramură sportivă este justificată prin prisma atribuţiilor principale pe care o asemenea structură sportivă le are, potrivit art. 37 din Legea nr. 69/2000, printre care: elaborarea strategiei naţionale de dezvoltare a ramurii de sport şi controlul aplicării acesteia de către membrii afiliaţi; organizarea, conducerea, controlul şi supravegherea activităţilor şi competiţiilor sportive oficiale la nivel naţional, în baza statutelor şi a regulamentelor adoptate; organizarea şi coordonarea întregii activităţi a arbitrilor pe ramuri de sport, privind formarea, perfecţionarea continuă, clasificarea şi promovarea acestora, pe baza unui regulament propriu de funcţionare; elaborarea şi realizarea planurilor de pregătire şi de participare a sportivilor de performanţă români din cadrul reprezentativelor naţionale la competiţiile internaţionale; exercitarea puterii disciplinare în termenii prevăzuţi de prezenta lege şi potrivit statutelor şi regulamentelor proprii; organizarea sau tutelarea competiţiilor oficiale cu caracter internaţional care au loc pe teritoriul României, cu avizul Ministerului Tineretului şi Sportului; colaborarea cu Ministerul Tineretului şi Sportului, cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi/sau cu instituţiile din structurile acestora pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor din domeniul sportului; asigurarea reprezentării României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale la care sunt afiliate. 16. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul de asociere cuprinde posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, nu numai în partide politice şi sindicate, ci şi în alte tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială, culturală, sportivă sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune (a se vedea în acest sens Decizia nr. 4 din 10 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 24 martie 1993). De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993). 17. În consecinţă, Curtea constată că stabilirea unor reguli specifice privind federaţiile sportive la nivel naţional pe care legea le prevede din necesităţi de organizare şi funcţionare unitară a activităţii sportive dintr-o anumită ramură nu afectează, prin conţinutul lor, dreptul fundamental de asociere. De altfel, Curtea observă că, în acord cu dispoziţiile art. 40 din Constituţie, prevederile art. 2 alin. (6) din Legea nr. 69/2000 stabilesc că statul recunoaşte şi garantează persoanei fizice şi juridice dreptul la libera asociere în scopul constituirii structurilor sportive, iar art. 21 alin. (2) din lege dispune că dreptul la libera asociere, în scopul constituirii unei structuri sportive, este un drept al persoanei fizice sau juridice. 18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 69/2000, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este de observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, şi Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996), principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi invocat de o persoană juridică numai în situaţia în care, datorită unui tratament juridic diferenţiat promovat faţă de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii sau a autorităţilor publice, sau în situaţia în care, prin intermediul persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, cum este dreptul de asociere. 19. În prezenta cauză, autoarea excepţiei susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi prin prisma unei pretinse discriminări între federaţiile sportive constituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 69/2000 (9 august 2000) şi cele constituite ulterior acestei date. Or, sub acest aspect, critica apare ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile finale şi tranzitorii ale actului normativ evocat, care, prin art. 94, au stabilit că „în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi structurile sportive existente se vor reorganiza potrivit prevederilor acesteia“. Prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 240/2000 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 94 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, termenul menţionat a fost prorogat la data de 31 decembrie 2001. 20. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că prevederile de lege criticate, interpretate în ansamblul cadrului normativ privind educaţia fizică şi sportul, stabilit prin Legea nr. 69/2000 şi Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 884/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 14 septembrie 2001, au un conţinut clar, precis şi previzibil, de natură să permită destinatarilor să îşi adapteze conduita, astfel încât să se conformeze regulilor stabilite. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie privind exigenţele de calitate a legilor nu au fost încălcate. 21. În fine, Curtea precizează că analiza validităţii statutului/actului constitutiv al unei asociaţii constituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 69/2000 implică aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Columbofililor Profesionişti din România în Dosarul nr. 4.921/120/2018 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
