Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Santai în Dosarul nr. 146/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.476D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa Judeţeană de Pensii Sibiu. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 146/85/2014, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Ioan Santai, cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc o plafonare a contribuţiei individuale lunare, aduc atingere dreptului la muncă şi dreptului la pensie. Astfel, consideră că se realizează o limitare parţială şi indirectă a libertăţii muncii, ce are un efect demobilizator prin evitarea cumulării simultane a mai multor activităţi retribuite din acelaşi loc de muncă sau din diferite locuri de muncă, impozitate şi taxate în acelaşi mod unitar. Arată că dispoziţiile de lege criticate au determinat renunţarea efectivă a deţinerii concomitente a mai multor funcţii plătite şi impozitate sau taxate integral şi distinct pe aceeaşi persoană titulară a postului. Această împrejurare a afectat numeroase categorii socio-profesionale, aşa cum sunt cei care îndeplineau, pe lângă funcţia de bază, şi funcţii didactice în învăţământul superior. Potrivit susţinerilor sale, cuantumul pensiei determinat potrivit principiului contributivităţii reprezintă un drept câştigat. Or, statul român a încasat în cazul oricărui angajat în mai multe locuri de muncă şi de la toţi angajatorii contribuţia integrală de asigurări sociale pentru pensie, nerefuzând sau nerestituind sumele încasate ce depăşeau, după caz, limita maximă a plafonului de 3 sau 5 ori nivelul salariului mediu brut pe economie, necesar stabilirii pensiei. Mai mult, chiar şi cei supuşi unei asemenea „plăţi“ de suprataxare nelegală nu cunoşteau această îmbogăţire fără justă cauză şi fără titlu legal a sistemului de asigurări sociale, şi cu atât mai puţin cuantumul ei ca să poată cere restituirea sumelor virate necuvenit, angajatorii preferând suportarea şi executarea unei obligaţii supraevaluate nelegal, în locul unui eventual risc de neplată sau nevărsământ, urmat de probabilitatea imputabilităţii fiscale ulterioare şi recuperatoare, inclusiv de penalităţi împovărătoare. 6. Autorul excepţiei arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 ridică probleme şi din punctul de vedere al acţiunii în timp a normei de lege. Astfel, „un aspect vizează incidenţa legii privind preluarea contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale pentru persoanele care s-au pensionat după încetarea efectelor perioadei în care au acţionat (1.04.2011-1.08.2007), dispoziţiile restrictive privind plafonarea asupra persoanelor care s-au pensionat ulterior acestui interval de timp, dar a căror vechime în muncă se suprapune şi cu această perioadă a acţiunii temporare de limitare a nivelului şi a contribuţiei. O primă ipoteză ar fi acceptarea caracterului temporar a prevederilor limitative, ceea ce le-ar permite să acţioneze şi asupra celor care, pensionându-se ulterior încetării efectelor temporare au activat şi în perioada acţiunii prevederilor speciale, chiar dacă nu s-au pensionat decât ulterior acţiunii normelor restrictive, ceea ce le-ar impune şi acestor «beneficiari», în mod ultraactiv, vechea reglementare nefavorabilă, ieşită la termen din vigoare, dar care supravieţuieşte în calculul vechimii şi a cuantumului pensiei, contrar principiilor constituţional-legislative. Noua lege a generalizat contribuţia mărită pentru bugetul asigurărilor sociale de la plafonarea iniţială, vizând de maximum 3 ori venitul mediu brut pe economie, la maximum de 5 ori, ceea ce ar conduce la o recalculare a pensiei majorate, fie în măsura unor plăţi, cu caracter retroactiv, din partea celui vizat sau a angajatorului de la locul de muncă pentru acea perioadă, fie pentru cei care au achitat contribuţii integrale, stabile şi neplafonate, prin majorarea pensiei.“ O a doua ipoteză vizează „stabilirea de către Legea nr. 263/2010 a unui nou mod de determinare, inclusiv cu valoare retroactivă, mai favorabilă, a modului de calcul a punctelor lunare până la limita maximă de 5 ori venitul lunar mediu brut pe economie - pentru perioada cuprinsă între 1.04.2001 până la intrarea în vigoare a noii legii - 1.01.2011 - eliminându-se orice altă plafonare a punctajului, noua lege retroactivând ca o lege mai favorabilă.“ 7. În concluzie, autorul excepţiei consideră că se impune „recunoaşterea unor drepturi câştigate anterior noii legi, consolidată de aceasta din urmă prin creşterea plafonului de la 3 la 5, inclusiv pentru perioada 1.08.2007-1.01.2011, când suprapunerea de perioadă a noii reglementări cu cea veche nu poate diminua nici măcar temporar astfel de drepturi. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei a rezultat un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit normelor anterioare în vigoare, dacă este mai avantajos şi, cu atât mai mult, când noile norme ar conferi asemenea avantaje, inclusiv retroactiv, ceea ce ar impune, în acest ultim caz, o recalculare majorată a cuantumului pensiei deja acordate, inclusiv plata diferenţelor rezultate.“ 8. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă consideră că nu se poate pronunţa asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a arătat că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. În sensul celor arătate, invocă deciziile nr. 725/2015 şi nr. 409/2012. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că plafonarea punctajului de pensie, precum şi a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetăţeni înscrişi în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. Determinarea punctajului pentru pensiile anterior stabilite s-a prevăzut ca o măsură în vederea recalculării şi recorelării, în viitor, a tuturor pensiilor, urmărindu-se prin aceasta înlăturarea discrepanţelor inerente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru motive de echitate şi de protecţie socială. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 263/2010 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. XVIII pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 atât în redactarea iniţială, cât şi în redactarea rezultată prin modificările aduse de art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: „(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.“ – Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, modificat prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003: „Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.“ – Art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010: "(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie: a) câştigul salarial brut/solda brută, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II; b) suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională; c) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a); d) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. b).(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este câştigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară." – Art. 166 din Legea nr. 263/2010: „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială.“ 15. Curtea constată că atât dispoziţiile Legii nr. 19/2000, cât şi cele ale art. 33 din Legea nr. 263/2010, în redactarea criticată de autorul excepţiei, nu mai erau în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Având în vedere însă cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, urmează să analizeze şi constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege. 16. Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă şi art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. 17. Examinând textele de lege criticate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au stabilit o plafonare a bazei de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, iniţial la valoarea egală cu de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie şi apoi la cea egală cu de 5 ori salariul mediu brut. 18. Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, criticate de autorul excepţiei, stabilesc, de asemenea, care este baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, prevăzând, totodată, că aceasta nu poate fi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câştigul salarial mediu brut. 19. În sfârşit, art. 166 din Legea nr. 263/2010 se referă la venitul luat în calcul la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a acestei legi, stabilind că acesta este venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială. 20. Autorul excepţiei, al cărui drept la pensie s-a deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010, consideră că dispoziţiile de lege, care stabilesc plafonarea bazei de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, limitează exerciţiul dreptului la muncă, având un caracter demobilizator prin încercarea de evitare a cumulării simultane a mai multor activităţi retribuite din acelaşi loc de muncă sau din diferite locuri de muncă. De asemenea, invocă mai multe aspecte referitoare la aplicarea în timp a legii, propunând moduri de reglementare a calculului cuantumului pensiei, care ar îndepărta pretinsele consecinţe neconstituţionale ale textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate. 21. Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea apreciază ca fiind relevante cele statuate, cu caracter general, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, potrivit cărora atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului acestui drept, revine în exclusivitate legiuitorului. În ceea ce priveşte stabilirea unui plafon al bazei lunare de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, Curtea apreciază că aceasta trebuie analizată în corelaţie cu necesitatea stabilirii unei plafonări a punctajului mediu anual acordat şi a cuantumului pensiei, care, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 301 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 26 august 2004, este impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. Întrucât resursele financiare care asigură plata drepturilor de asigurări sociale variază în timp, legiuitorul poate modifica limitele plafoanelor impuse şi chiar decide eliminarea acestor plafoane. Aceste modificări legislative se circumscriu competenţelor constituţionale ale legiuitorului care, aşa cum Curtea a reţinut prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, „în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor“. 22. Aşa fiind, Curtea constată că stabilirea unui plafon al bazei de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, precum şi modificarea acestuia în timp nu reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului la pensie. 23. De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici încălcarea dreptului la muncă, întrucât modul în care legiuitorul înţelege să reglementeze contribuţia de asigurări sociale nu afectează libertatea persoanei de a-şi alege şi exercita o profesie ori de a ocupa un anumit loc de muncă. 24. Cât priveşte dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că, prin trimiterea pe care acestea o fac la „venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială“, confirmă principiul contributivităţii, pe care se întemeiază stabilirea cuantumului pensiei, în perfect acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie. De altfel, Curtea apreciază că aspectele pe care autorul excepţiei le invocă în legătură cu această reglementare relevă, în realitate, intenţia sa de a modifica soluţia legislativă a art. 166 din Legea nr. 263/2010, fapt ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional care, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Santai în Dosarul nr. 146/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
