Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în anexa nr. VIII capitolul I subcapitolul A pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) în raport cu cele cuprinse în subcapitolul A pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Gabriela Brici în Dosarul nr. 625/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.421D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus, la dosar, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.422D/2018, nr. 1.479D/2018 şi nr. 1.541D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) în raport cu cele cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) din subcapitolul A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Mihaela Florea în Dosarul nr. 657/91/2018 şi de Ana Dinica în Dosarul nr. 617/91/2018, dosare ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi de Vasilichia Sinescu în Dosarul nr. 2.395/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi învederează Curţii că, în dosarele nr. 1.422D/2018 şi nr. 1.479D/2018, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă, iar în Dosarul nr. 1.541D/2018, autoarea excepţiei a depus o cerere precizatoare a obiectului excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.422D/2018, nr. 1.479D/2018 şi nr. 1.541D/2018 la Dosarul nr. 1.421D/2018, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului în materia salarizării personalului din administraţia publică centrală şi teritorială, plătit din fonduri publice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierile din 26 septembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 625/91/2018, nr. 657/91/2018 şi nr. 617/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din anexa nr. VIII capitolul I subcapitolul A pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) în raport cu prevederile din subcapitolul A pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţiile au fost ridicate de Gabriela Brici, Mihaela Florea şi Ana Dinica în cauze având ca obiect litigii privind funcţionarii publici - drepturi salariale. 10. Prin Încheierea din 8 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.395/109/2018, Tribunalul Argeş - Secţia civilă - Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din anexa nr. VIII capitolul I litera A pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală în raport cu prevederile din anexa nr. VIII capitolul I litera A pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale. Excepţia a fost ridicată de Vasilichia Sinescu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de salarizare şi stabilirea drepturilor salariale în plată la nivel similar cu cele din Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - aparatul central. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că salarizarea diferită a funcţionarilor publici din cadrul aparatului central al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, pe de o parte, faţă de funcţionarii publici din cadrul centrelor judeţene ale aceleiaşi instituţii, pe de altă parte, este discriminatorie şi neconstituţională. În materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidenţă în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora. Două fişe de post identice din punctul de vedere al atribuţiilor, respectiv al condiţiilor de încadrare nu justifică salariul diferenţiat. În aceste condiţii, diferenţa de tratament juridic este discriminatorie, dacă nu se bazează pe o discriminare rezonabilă şi obiectivă, adică nu urmăreşte un scop legitim, sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Invocând prevederile cuprinse în anexa nr. VIII, capitolul I, litera A punctul I şi punctul II din Legea-cadru nr. 153/2017, nota de subsol*), prin care se precizează înţelesul noţiunilor de „funcţii publice de stat“ şi „funcţii publice teritoriale“, autoarele excepţiei consideră că se încalcă principiul remunerării egale şi al egalităţii de tratament, astfel cum a fost conturat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. 12. Autoarele excepţiei susţin, de asemenea, că, potrivit legii, salariaţii Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură din centrele judeţene au funcţii publice de stat (şi nu teritoriale) şi, în consecinţă, trebuie să se aplice grila de salarizare prevăzută de punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. 13. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, iar opţiunea legiuitorului cu privire la edictarea unor norme de drept material este conformă cu prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât posturile din administraţia publică centrală prezintă specificităţile lor faţă de cele din administraţia teritorială. 14. Tribunalul Argeş - Secţia civilă - Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile lit. c) şi d) cuprinse în pct. I „Salarii pentru administraţia publică centrală“ şi ale lit. a) şi b) cuprinse în pct. II „Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale“, litera A. „Salarizarea funcţionarilor publici“, capitolul I, anexa nr. VIII „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. 19. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate vizează, pe de o parte, încălcarea principiului egalităţii în drepturi prin stabilirea unor reguli diferite de salarizare pentru funcţionarii publici din administraţia publică centrală (funcţii publice de stat) faţă cei din unităţile teritoriale (funcţii publice teritoriale) şi, pe de altă parte, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii-cadru în ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici din cadrul centrelor judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură. 21. Referitor la susţinerea privind pretinsele discriminări sub aspect salarial, existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul unei autorităţi publice la nivel central faţă de personalul din unităţile teritoriale, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 22. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 23. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001). 24. De asemenea, potrivit jurisprudenţei constituţionale şi de contencios al drepturilor omului, principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (a se vedea, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 şi 40). 25. În raport cu aceste considerente, Curtea reţine că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. 26. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie. 27. În fine, Curtea reţine că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici, care îşi exercită raporturile de serviciu în centrele judeţene ale Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate, exercitat de Curtea Constituţională. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Brici, Mihaela Florea şi Ana Dinica în dosarele nr. 625/91/2018, nr. 657/91/2018 şi nr. 617/91/2018 ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Vasilichia Sinescu în Dosarul nr. 2.395/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I: Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II: Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
