Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 628/64/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.552D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o solicitare de judecare a cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, evidenţiază cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv autorul excepţiei a formulat o contestaţie în anulare depusă la instanţa competentă, pe care, ulterior, după expirarea termenului de apel, a precizat-o ca fiind cerere de apel. Instanţa de apel, în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare, a invocat excepţia nulităţii apelului, având în vedere că cererea nu a fost depusă la instanţa indicată de dispoziţiile legale criticate. Astfel, pentru a se apăra în faţa instanţei de apel, autorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. 5. În continuare, reprezentantul Ministerului Public arată că noul Cod de procedură civilă prevede că, în afară de elementele de identificare ale părţilor şi soluţia pronunţată, dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să indice exact instanţa unde se depune cererea de apel, acesta reprezentând o măsură de bună administrare a justiţiei. Or, contrar susţinerii autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia prin dispoziţiile legale criticate îi este încălcat accesul la o instanţă, apreciază că tocmai prin indicarea instanţei unde se depune cererea de apel se garantează accesul liber la justiţie. De altfel, au fost modificate şi alte prevederi ale Codului de procedură civilă care sunt în strânsă legătură cu dispoziţiile legale criticate, tocmai pentru a fi respectate exigenţele jurisprudenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Decizia civilă nr. 701/A din 15 noiembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 628/64/2015, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, judeţul Covasna, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de apel. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul părţii de a se adresa instanţei şi că sancţiunea prevăzută de acest text de lege este de un formalism inacceptabil de rigid, de natură să îi afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac. Se mai arată că aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze. 8. De asemenea, se invocă considerentele şi soluţia Deciziei nr. 303 din 3 martie 2009, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, „sub sancţiunea nulităţii“ din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale. Astfel, se apreciază că argumentele care au fundamentat adoptarea deciziei menţionate sunt aplicabile, prin analogie, şi în speţa de faţă. 9. Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată, în esenţă, că, în reglementarea exercitării accesului la justiţie, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, dar fără, însă, ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Or, dispoziţia cuprinsă în art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin care legiuitorul sancţionează cu nulitatea absolută depunerea cererii de apel la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă, este de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie al părţii. În fine, mai arată că, de cele mai multe ori din eroare, din ignoranţă sau din alte motive, neimputabile apelantului, textul legal criticat lipseşte partea, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a i se examina, pe calea apelului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual nelegal, prin care i s-a soluţionat cererea de chemare în judecată, prin hotărârea atacată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere garanţiile procedurale instituite de noul Cod de procedură civilă. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, menţionând soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, înfrâng prevederile art. 21, art. 24, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 126 alin. (2) potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă sub aspectul sancţionării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă. 18. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XIV-XVII se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevăd că: „(1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă“. Aşadar, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013, text legal care nu este identic, din punct de vedere al conţinutului, cu cel al art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neprevăzând sancţiunea nulităţii apelului în cazul nedepunerii la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 19. Prin urmare, sub aspectul criticat, textul art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Aşadar, Curtea constată că textul criticat, nefiind în vigoare, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, din moment ce textul legal care prevede depunerea apelului, în ipoteza autorului excepţiei de neconstituţionalitate, este art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013. Astfel, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 628/64/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
