Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.718 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Mirela Maria Ungur şi Lucian Adrian Ungur în Dosarul nr. 1.061/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.253D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 ianuarie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru 21 februarie 2024, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.061/112/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.718 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Mirela Maria Ungur şi Lucian Adrian Ungur într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile de lege criticate, referitoare la dreptul de gaj general, instituit de art. 1.718 din Codul civil din 1864, sunt neconstituţionale, şi încalcă dreptul de proprietate privată şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Se critică, în esenţă, faptul că, de vreme ce Codul civil din 1864 nu conţine vreo dispoziţie care să oblige creditorii la urmărirea cu prioritate a bunurilor ipotecate, instanţa de executare a constatat că urmărirea silită a bunurilor neipotecate ale contestatorilor-debitori este legală, intimata-creditoare (Banca Comercială Română) având dreptul, în temeiul dreptului de gaj general, să urmărească oricare dintre bunurile contestatorilor. Ca atare, contractul de credit bancar dă dreptul la executarea silită a oricăror bunuri din patrimoniul debitorilor, astfel că încuviinţarea executării silite în temeiul textului de lege criticat presupune încuviinţarea ca executarea silită să fie efectuată asupra oricăror bunuri, prin orice modalitate, indiferent dacă sunt ipotecate sau nu. Ca urmare, întreg patrimoniul recurenţilor-debitori, acumulat în mulţi ani de muncă înainte de accesarea respectivului credit, poate fi astfel risipit de creditoarea ipotecară, fără o limitare, în condiţiile art. 1.718 din Codul civil din 1864, fără ca intimata-creditoare să fie obligată să respecte o anumită ordine a executării, chiar dacă pentru realizarea creanţei sale are la îndemână imobilele acceptate în garanţie la acordarea creditului. 5. Autorii excepţiei au precizat, în acest sens, că toate bunurile aduse în garanţie la accesarea creditului sunt încă nevalorificate, astfel că este disproporţionată urmărirea silită a celor 28 de imobile neipotecate ce formează obiectul somaţiei atacate în faţa instanţei de executare. Se susţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 1.718 din Codul civil din 1864, debitorii sunt puşi în situaţia ca din întreg patrimoniul acumulat cu mulţi ani înainte de accesarea creditului să nu mai deţină niciun bun, nici măcar o singură locuinţă, în situaţia risipirii întregului patrimoniu de către creditor, şi acela ipotecar, care, sub acoperirea dispoziţiilor de lege criticate, execută silit toate bunurile neipotecate în favoarea sa, însă nu şi bunurile ipotecate. 6. Se critică faptul că sunt încălcate drepturile creditorilor chirografari, care sunt puşi în imposibilitate de recuperare a creanţelor prin executarea silită a tuturor bunurilor debitorilor de către creditorul ipotecar. Se susţine că, pentru a nu fi neconstituţionale, dispoziţiile privind dreptul de gaj general ar trebui aplicate doar în cazul creditorilor chirografari, care nu deţin un drept de ipotecă asupra unor bunuri ale debitorilor şi nici garanţii destinate realizării creanţei lor. 7. De asemenea, faptul că creditorul nu s-a rezumat la a executa silit doar bunuri imobile ce nu constituie locuinţă, în care familia recurenţilor împreună cu copiii minori îşi au domiciliul, demonstrează că creditorul încalcă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 1.718 din Codul civil din 1864, dispoziţiile art. 26 din Constituţie, favorizând astfel evacuarea familiei din singurul imobil cu destinaţie de locuinţă de familie, măsură abuzivă şi disproporţionată. 8. Autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la protecţia dreptului la locuinţă a debitorului, prin prisma căruia arată că instanţa a ignorat dispoziţiile de principiu cuprinse în art. 258 alin. (2) şi (3) din Codul civil privitoare la dreptul familiei la ocrotire din partea societăţii şi a statului şi în art. 321 şi 322 referitoare la locuinţa familiei. În opinia autorilor excepţiei, faptul că prima instanţă nu a analizat proporţionalitatea măsurii de executare silită a locuinţei, ci a aplicat dispoziţiile art. 1.718 din Codul civil din 1864 în considerentele hotărârii date în cadrul contestaţiei la executare silită, aduce atingere drepturilor protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene şi de Constituţia României. 9. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.718 din Codul civil din 1864, care aveau următorul cuprins: „Oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare“. 14. Codul civil din 1864 a fost abrogat expres prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională poate analiza dispoziţiile de lege criticate, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, întrucât continuă să producă efecte juridice în litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 136 - Proprietatea. Se invocă şi art. 1 paragraful 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Demnitatea umană, art. 17 - Dreptul de proprietate şi art. 54 - Interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 1.718 din Codul civil din 1864 consacră dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, care poartă asupra întregului patrimoniu al debitorului, înţeles ca universalitate a drepturilor şi obligaţiilor acestuia. Este un gaj comun al tuturor creditorilor unei persoane, ce conferă fiecăruia dintre aceştia posibilitatea de a-şi realiza creanţa prin urmărirea fiecărui element al activului patrimonial. 17. Instituirea acestui drept de gaj general are ca scop garantarea creanţelor asumate de debitor şi, implicit, asigurarea condiţiilor pentru ca toţi creditorii să îşi realizeze integral creanţele. Creditorii chirografari au la dispoziţie diverse mecanisme juridice prin utilizarea cărora pot acţiona în vederea conservării patrimoniului debitorului, astfel încât să se evite starea de insolvabilitate a acestuia, care ar putea surveni până la scadenţă, şi anume acţiunea oblică, pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său (art. 974 din Codul civil din 1864), şi acţiunea pauliană, prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice încheiate de către debitor în frauda drepturilor sale (art. 975 din Codul civil din 1864). 18. Totuşi, spre deosebire de creditorii privilegiaţi, ca, de exemplu, creditorii ipotecari, care, în temeiul art. 492 din Codul de procedură civilă din 1865, pot urmări în acelaşi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului, dreptul de gaj al creditorilor chirografari nu are în vedere un anumit bun individual determinat, ci vizează totalitatea elementelor active ale patrimoniului debitorului lor. 19. În jurisprudenţa sa, Curtea a analizat prevederile art. 1.718 din Codul civil din 1864 prin raportare la dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, reţinând că finalitatea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (Decizia nr. 246 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005). 20. Prin aceeaşi decizie, instanţa constituţională a statuat că, în condiţiile în care participarea la circuitul civil, componentă esenţială a vieţii sociale, cu corolarul său - dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii -, constituie însăşi raţiunea de a fi a oricărui subiect de drept, ar fi fost un nonsens ca din acest circuit să fie exclus dreptul de proprietate. A accepta un atare punct de vedere ar însemna a institui o clauză de nerăspundere pentru titularul obligaţiei asumate (debitor), pus astfel la adăpost împotriva valorificării silite a creanţei de către creditorul său. Realizarea dreptului acestuia din urmă ar deveni dependentă exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esenţial securitatea circuitului civil. Aşa fiind, examinate în contextul acestor consideraţii principiale, reglementările legale deduse controlului îşi relevă utilitatea şi perenitatea, ele constituindu-se în limitări necesare ale dreptului de proprietate, impuse de raţiuni sociale majore şi instituite de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale. 21. În cauza de faţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate formulează o serie de critici care constau în nemulţumiri referitoare la modul în care un creditor ipotecar a purces la valorificarea creanţei sale garantate cu ipotecă, prin urmărirea altor bunuri imobile decât acelea care au făcut obiectul garanţiei imobiliare ipotecare. Se susţine, în esenţă, că, prin maniera inadecvată aleasă de creditorul ipotecar pentru îndestularea creanţei, încadrată de instanţa judecătorească în cadrul normativ al art. 1.718 din Codul civil din 1864, ar fi prejudiciaţi atât autorii excepţiei, debitori în raportul obligaţional, cât şi creditorii chirografari ai acestora. 22. Curtea constată că aceste susţineri nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează modalitatea de interpretare la speţă şi aplicare concretă a dispoziţiilor de lege supuse controlului, care ţin de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei la executarea silită pornită împotriva acestora, în calitate de debitori. Analiza coroborată a prevederilor de lege incidente în litigiul aflat pe rolul instanţei şi evaluarea ordinii de executare în vederea realizării constituie atributul instanţei judecătoreşti, excedând competenţei Curţii Constituţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.718 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Mirela Maria Ungur şi Lucian Adrian Ungur în Dosarul nr. 1.061/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 februarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
