Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Iulia Mălina Ciobanu în Dosarul nr. 20.817/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.832D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 16 septembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 20.817/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Iulia Mălina Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reîncadrare şi recalculare a indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente pentru perioada 5 iulie 2016-7 martie 2017. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 4, 16, 41, 124, 125 şi 132 din Constituţie, precum şi celor ale Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arată că aplicarea acestor dispoziţii de lege privind limitarea sporurilor aplicabile magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora conduce, în primul rând, la încălcarea prevederilor art. 4, 16 şi 41 din Constituţie, întrucât creează diferenţe de salarizare între magistraţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie. Astfel, atingerea pragului de 30% din suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, se realizează diferit în cadrul instituţiilor de acelaşi nivel, iar nivelurile de plafonare a sporurilor aferente magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt, de asemenea, diferite, deşi sunt în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite. Se încalcă astfel principiile de echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale magistraţilor statuate de legea unică de salarizare şi de Constituţie. Aplicarea pragului de 30% conduce la diferenţieri salariale între judecătorii şi procurorii din diferite instanţe sau parchete indiferent dacă plafonul este aplicat la suma sporurilor acordate cumulat pe totalul bugetului pentru fiecare ordonator de credite sau la suma sporurilor acordate individual, limitare suplimentară care se regăsea în art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010. 6. Se susţine şi că dispoziţiile de lege criticate sunt în contradicţie cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv. Sunt amintite Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, precum şi Hotărârea din 28 mai 1995 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Incze împotriva Austriei. 7. De asemenea, sunt amintite dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care definesc discriminarea. Totodată, se arată că unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalităţii de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituţie şi de art. 5 şi art. 6 alin. (3) din Codul muncii, în concordanţă cu normele Uniunii Europene. 8. Se mai susţine că, de vreme ce judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora au un statut special, nimic nu îndreptăţeşte autoritatea care interpretează şi aplică legea să creeze o diferenţă de tratament juridic între destinatarii normei sub aspectul recunoaşterii dreptului consacrat (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate prevedea anumite limitări cu privire la cumulul de sporuri şi prime într-un anumit procent tocmai din raţiuni economice în ceea ce priveşte bugetul de stat şi mai ales pentru respectarea bugetului acordat fiecărui ordonator de credite, iar aceasta se aplică pentru tot personalul bugetar care primeşte astfel de sume, neexistând discriminare.- 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Guvernul, raportat la susţinerile autoarei excepţiei referitoare la egalitatea între cetăţeni şi egalitatea în drepturi prevăzute la art. 4 şi 16 din Constituţie, apreciază că aspectele expuse în susţinerea criticii nu sunt motive veritabile de neconstituţionalitate, în sensul definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ci deducţii personale referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a textelor de lege de către ordonatorii de credite, astfel că această critică este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 prin raportare la art. 41 din Constituţia României, arată că aceasta este neîntemeiată şi invocă, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 41 din Constituţie de către dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că motivările şi soluţia din cuprinsul paragrafelor 36 şi 37 ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 310 din 7 mai 2019 sunt direct aplicabile şi în situaţia de faţă. Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 în raport cu art. 124, 125 şi 132 din Constituţie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, dată fiind nerespectarea exigenţelor de motivare pe care Curtea Constituţională le-a impus, în mod constant, în jurisprudenţa sa. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea constată că, la data sesizării sale, dispoziţiile art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze şi constituţionalitatea acestor prevederi de lege. Curtea mai constată că, ulterior sesizării, dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost supuse modificării şi completării, soluţiile legislative criticate menţinându-se însă. Dispoziţiile de lege criticate de autoarea excepţiei au următoarea redactare: - Art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010: "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.(2) Suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare.(3) Prin hotărâri ale Guvernului se pot aproba depăşiri ale limitei prevăzute la alin. (2) pentru anumite categorii de personal şi pentru condiţii temporare de muncă care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare, cu respectarea limitei prevăzute la alin. (1).(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate." – Art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.(3) Începând cu luna mai 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ drepturile prevăzute la anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1).(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate.(5) Prevederile alin. (2) şi (3), pentru instituţiile din sistemul sanitar, se aplică începând cu data de 1 martie 2018.(6) Pentru ordonatorii principali de credite prevăzuţi la alin. (2) se depăşeşte, după caz, plafonul prevăzut la respectivul alineat, astfel încât, pentru unităţile sanitare de monospecialitate, serviciile judeţene de ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti-Ilfov, să se asigure limita minimă a sporurilor stabilită conform prevederilor art. 23. Unităţile sanitare de monospecialitate includ unităţi sanitare cu şi fără paturi care acordă servicii medicale într-o specialitate, în conexiune, după caz, cu alte specialităţi complementare." 15. Autoarea excepţiei susţine că normele de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind instanţele judecătoreşti şi art. 132 referitor la statutul procurorilor. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate (spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 325 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1303 din 29 decembrie 2020, Decizia nr. 705 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 21 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 759 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 27 ianuarie 2021). 17. Prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a reţinut, în esenţă, că limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. 18. Referitor la critica vizând existenţa unor diferenţe de venit lunar între angajaţii care prestează aceeaşi activitate şi au aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, dar care îşi desfăşoară activitatea în instituţii publice diferite, Curtea a reţinut că aceasta nu este contrară principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileşte diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii identice sau asemănătoare, dar la autorităţi sau instituţii publice diferite. 19. De asemenea, cu privire la critica axată pe unele probleme rezultate din aplicarea dispoziţiilor legale criticate, prin evidenţierea unor situaţii particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul şi categoriile de angajaţi în cadrul unei instituţii/autorităţi publice, Curtea a făcut referire la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator de credite, şi ale art. 3 alin. (4) din aceeaşi lege-cadru, potrivit cărora ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/ indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. Ca atare, stabilirea în concret a sporurilor şi a venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, precitată). 20. Totodată, Curtea a reţinut că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte că limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în aceeaşi lege-cadru şi în anexele nr. I-VIII la aceasta. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. 21. În acest context, Curtea a precizat că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări. 22. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, Curtea Constituţională a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, iar art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile. 23. În consecinţă, Curtea a constatat că, interpretate în ansamblul dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile legale criticate nu încalcă art. 4, 16 şi 41 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. Pentru considerentele expuse, Curtea reţine că sunt neîntemeiate şi criticile formulate în privinţa art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010. 26. În ceea ce priveşte criticile formulate în raport cu prevederile art. 124, 125 şi 132 din Constituţie, Curtea apreciază că aceste texte constituţionale, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, referitoare la înfăptuirea justiţiei şi statutul judecătorilor şi procurorilor, nu au relevanţă în cauză. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulia Mălina Ciobanu în Dosarul nr. 20.817/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
