Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 848 din 13 decembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII şi art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 848 din 13 decembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII şi art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 147 din 25 februarie 2019

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII şi art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Fondul Proprietatea - S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Naţională a Sării - S.A. în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.019D/2017.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Mihaela Vrabie, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, reiterând argumentele expuse în notele scrise prin care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia. În esenţă, susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la previzibilitatea şi claritatea legii, fiind în contradicţie cu o serie de reglementări cuprinse în Legea minelor nr. 85/2003. Arată că în condiţiile în care prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 nu sunt corelate cu celelalte dispoziţii din legea minelor este practic imposibil de determinat ce conduită trebuie să adopte destinatarii acestor acte normative. Susţine, totodată, că reglementarea criticată aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 45, prin instituirea în sarcina părţilor licenţelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare a obligaţiei de încheiere a unor acte adiţionale de reactualizare a redevenţei, în detrimentul intereselor economice ale titularilor licenţelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că reglementarea criticată este redactată într-o manieră clară şi previzibilă, iar în ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind libertatea economică, învederează faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară în condiţiile legii, aşa încât libertatea economică nu este un drept absolut, ci trebuie exercitată în condiţiile legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 4 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII şi art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Excepţia a fost invocată de Fondul Proprietatea - S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Naţională a Sării - S.A., cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal formulate de Societatea Naţională a Sării - S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi - Departamentul IV, având ca obiect „litigii Curtea de Conturi“.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că taxele şi redevenţele instituite prin acest act normativ se aplică de la data intrării sale în vigoare nu numai licenţelor încheiate după intrarea sa în vigoare, ci şi licenţelor încheiate anterior acestui moment. De asemenea, apreciază că şi prevederile art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu numai părţile licenţelor încheiate după intrarea sa în vigoare, ci şi părţile licenţelor încheiate anterior acestui moment au obligaţia ca, în maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013, să încheie acte adiţionale de stabilire a redevenţelor, astfel cum sunt stabilite prin acest act normativ.
    7. Autorul excepţiei susţine faptul că examinarea constituţionalităţii prevederilor de lege mai sus menţionate trebuie realizată din perspectiva interpretării date acestora prin Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016. În concret, arată că la pct. 7 din considerentele acestei decizii, auditorii Curţii de Conturi au interpretat prevederile art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 în sensul că acestea s-ar aplica nu numai licenţelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, ci şi licenţelor în curs de executare la această dată. În acest context, autorul excepţiei susţine că textele criticate, în interpretarea dată prin decizia Curţii de Conturi, contravin principiului securităţii juridice, în componenta referitoare la previzibilitatea şi claritatea legii, fiind în vădită contradicţie cu o serie de dispoziţii din Legea minelor nr. 85/2003, aşa încât este imposibil de determinat ce conduită trebuie să adopte destinatarii acestor acte normative. Arată, de asemenea, că art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 stabilesc, în sensul dat prin interpretarea Curţii de Conturi, că noile taxe şi redevenţe se aplică şi licenţelor/permiselor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă. Modalitatea concretă prin care statul pune în aplicare noile redevenţe este instituirea, în sarcina părţilor aceloraşi redevenţe, a obligaţiei de încheiere a unor acte adiţionale de actualizare a redevenţei. Or, aceste dispoziţii criticate în speţă sunt neclare şi imprevizibile şi contrazic, în mod vădit, o serie de dispoziţii în vigoare din Legea minelor nr. 85/2003, şi anume art. 60 alin. (1), art. 21 alin. (2) şi art. 45 alin. (1).
    8. În opinia autorului excepţiei, reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 contravine şi dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, apreciind că libertatea contractuală îşi găseşte fundamentul juridic şi în această normă constituţională, care instituie principiul inviolabilităţii şi garantării libertăţii individuale. Apreciază că prevederile art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013, în interpretarea dată prin decizia precitată a Curţii de Conturi, contravin principiului libertăţii contractuale, întrucât obligă părţile să modifice, contrar voinţei lor, unul dintre termenii esenţiali ai licenţelor încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, şi anume preţul.
    9. Concluzionând, autorul excepţiei consideră că reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 45, prin instituirea de către legiuitor în sarcina părţilor licenţelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare a obligaţiei de încheiere a unor acte adiţionale de reactualizare a redevenţei, în detrimentul intereselor economice ale titularilor licenţelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare.
    10. Referitor la opinia instanţei de judecată, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că aceasta este obligatorie, raportat la prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de sesizare, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. Aşa fiind, în cauza de faţă, pe fondul expunerii detaliate de către părţi a argumentelor în favoarea şi în defavoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se limitează la a se pronunţa doar în sensul admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că nu poate fi primită critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a normei, având în vedere faptul că textele criticate prevăd în mod expres atât faptul că redevenţele se aplică de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, cât şi faptul că în termen de 90 de zile titularii licenţelor/permiselor şi autoritatea competentă încheie acte adiţionale de stabilire a redevenţelor la noul nivel. Prin urmare, în mod evident, norma se aplică şi contractelor în curs, în caz contrar neputându-se vorbi despre încheierea unor acte adiţionale.
    13. De asemenea, Guvernul apreciază că este neîntemeiată şi critica potrivit căreia modificarea nivelului redevenţei ar putea fi considerată de natură a încălca libertatea economică a persoanei, întrucât aceasta trebuie exercitată cu respectarea cadrului normativ incident, iar cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie, acesta se referă la anumite garanţii ce privesc libertatea individuală şi siguranţa persoanei, garanţii aplicabile în materie penală, astfel încât acestea nu sunt incidente în cauza de faţă.
    14. Totodată, Guvernul apreciază ca fiind relevante în speţă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, conform cărora, „potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia)“.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, care au următorul cuprins:
    - Art. VII: „Redevenţele instituite de prezenta ordonanţă de urgenţă a Guvernului se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului tuturor licenţelor/permiselor.“;
    – Art. VIII:
    "(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, titularii licenţelor/permiselor şi autoritatea competentă încheie acte adiţionale de stabilire a redevenţelor, astfel cum sunt reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
(2) Actele adiţionale încheiate potrivit prevederilor alin. (1) fac parte integrantă din licenţă/permis şi intră în vigoare prin semnarea lor de către conducătorul autorităţii competente."

    18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră principiul securităţii juridice, art. 23 alin. (1) potrivit căruia libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 45 care consacră libertatea economică şi celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;“.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, din perspectiva aceloraşi critici şi raportat la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra prevederilor art. II şi III din Legea nr. 262/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003 şi a Legii petrolului nr. 238/2004, prevederi de lege care au un conţinut normativ similar celor criticate în prezenta cauză. Şi în această cauză excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II şi III din Legea nr. 262/2009 a fost ridicată de Fondul Proprietatea - S.A. din Bucureşti, în calitate de intervenient accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Naţională a Sării „Salrom“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.789/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar excepţia de neconstituţionalitate a constituit obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.567D/2016. Cu ocazia examinării criticilor formulate în acea speţă, din perspectiva interpretării conferite reglementării criticate prin Decizia Curţii de Conturi nr. 18 din 31 mai 2013, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 578 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 23 ianuarie 2018, şi a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Curtea reţine că şi în prezenta cauză criticile autorului excepţiei sunt formulate tot din perspectiva interpretării date prevederilor art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 prin Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, învederându-se, în concret, că la pct. 7 din considerentele acestei decizii auditorii Curţii de Conturi au interpretat în sensul că prevederile criticate s-ar aplica nu numai licenţelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, ci şi licenţelor în curs de executare la această dată. Aşa fiind, prevederile art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 s-ar aplica, în opinia auditorilor Curţii de Conturi, inclusiv celor 15 licenţe de exploatare minieră încheiate în anii 1999-2002 între Societatea Naţională a Sării „Salrom“ - S.A. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de modul în care Curtea de Conturi a înţeles să interpreteze textele de lege criticate sub aspectul subiecţilor cărora acestea li se aplică. Astfel, prin Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, a cărei anulare se solicită, de altfel, prin acţiunea formulată în contencios administrativ şi în cursul soluţionării căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea de Conturi a conchis că textele de lege criticate se aplică nu doar licenţelor încheiate după intrarea în vigoare a noii legi, ci şi celor în curs de executare la acea dată.
    21. Prin urmare, din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că este competentă să se pronunţe asupra conformităţii cu prevederile Legii fundamentale a textelor de lege, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii şi prin hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Justificarea unui asemenea control rezidă în rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, consacrat prin art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, care ar fi nesocotit în ipoteza în care interpretările obligatorii pentru celelalte instanţe judecătoreşti pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le dă anumitor prevederi legale prin deciziile mai sus menţionate ar produce efecte juridice fără să poată fi verificate sub aspectul constituţionalităţii. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011: „Constituţia reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii.“
    22. Urmând acelaşi raţionament, Curtea a considerat că intră în competenţele sale şi verificarea constituţionalităţii textelor de lege în interpretarea dată de instanţa supremă prin deciziile pronunţate cu privire la cererile de dezlegare a unor chestiuni de drept (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016).
    23. Curtea învederează că deosebirile dintre deciziile cu forţă general obligatorie pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a cărora textele de lege vor fi aplicate de toate celelalte instanţe doar astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă, pe de o parte, şi cele ale Curţii de Conturi, pe de altă parte, derivă din natura juridică diferită a celor două instituţii, actele Curţii de Conturi putând fi supuse controlului instanţelor de contencios administrativ, iar litigiile rezultate din activitatea acesteia fiind soluţionate de instanţele judecătoreşti specializate, astfel cum prevede art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. De aceea, controlul constituţionalităţii unor prevederi de lege în interpretarea dată de Curtea de Conturi nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, verificarea legalităţii şi constituţionalităţii actelor administrative emise de aceasta revenind instanţelor judecătoreşti obişnuite. Mai mult decât atât, în speţa de faţă, verificarea, pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, a concordanţei textelor de lege criticate, în interpretarea dată de Curtea de Conturi, cu dispoziţii şi principii cuprinse în Legea fundamentală s-ar constitui într-o intruziune a instanţei de contencios constituţional în funcţia jurisdicţională specifică instanţelor judecătoreşti, având în vedere că, în cauză, Curtea de Conturi are calitatea de parte în litigiul în cursul soluţionării căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    24. În condiţiile în care obiectul litigiului aflat pe rolul instanţei care a sesizat Curtea Constituţională îl reprezintă chiar acţiunea în contencios administrativ introdusă în vederea anulării Deciziei Curţii de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, prin care aceasta a interpretat într-o anumită manieră textele de lege criticate, Curtea Constituţională constată că în cauză nu se pune o problemă de constituţionalitate, ci de stabilire a legii aplicabile litigiului, care revine competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti. Şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât are, de fapt, ca finalitate determinarea legii incidente în soluţionarea procesului, prin intermediul unui control de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor din Legea fundamentală care delimitează competenţa instanţei de contencios constituţional.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII şi art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Fondul Proprietatea - S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Naţională a Sării - S.A. în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 848 din 13 decembrie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"