Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Caravelea în Dosarul nr. 2.343/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 609D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 635D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.859/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 635D/2019 la Dosarul nr. 609D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că dispoziţiile din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevăd dreptul magistraţilor la locuinţă de serviciu, iar dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 reglementează condiţiile de exercitare a acestui drept, fără a fi neconstituţionale. Cât priveşte invocarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, arată că dispoziţiile criticate nu afectează regimul unor instituţii fundamentale ale statului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea nr. 54/CC/F din 13 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.343/107/2018, şi Încheierea din 15 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.859/107/2018, Tribunalul Alba - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ştefan Dorin Caravelea în cadrul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Timiş la decontarea chiriei aferente lunii septembrie 2018, respectiv în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ, formulată în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a judeţului Timiş, având ca obiect acţiunea în anularea Deciziei nr. 28 din 10 septembrie 2018 a Camerei de Conturi a judeţului Timiş. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie. În acest sens se arată că art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 prevede în mod clar, fără nicio discriminare, dreptul judecătorilor de a beneficia de o locuinţă de serviciu. Or, prin art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se introduce o condiţionare a acestui drept, ceea ce afectează regimul unei instituţii fundamentale a statului. Cu privire la aspectele care vizează regimul unei instituţii fundamentale a statului se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, nr. 230 din 9 mai 2013 sau nr. 1.105 din 21 septembrie 2010. 9. În concluzie, se susţine că Legea nr. 303/2004 „reglementează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, deşi prevede în preambulul ei, ca scop al reglementării, acela de înlăturare a unor discriminări, în concret modifică art. 79 din Legea nr. 303/2004, condiţionând acordarea dreptului la o locuinţă de serviciu în funcţie de averea judecătorului, a soţiei acestuia sau a copilului aflat în întreţinere“. Astfel, dispoziţiile criticate instituie o diferenţă de tratament juridic „strict raportându-se la averea judecătorului, a soţiei acestuia sau a copilului aflat în întreţinere“, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii în faţa legii şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, dacă discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţi discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. 10. Tribunalul Alba - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile criticate nu modifică art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, deoarece dreptul la închirierea locuinţei de serviciu nu este afectat prin faptul stabilirii condiţiilor de atribuire a unei astfel de locuinţe. Această condiţie a fost menţinută şi prin Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Aşadar, dispoziţiile criticate nu încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu vizează structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, statutul ori salarizarea personalului, ci stabilesc condiţiile exercitării dreptului la atribuirea unei locuinţe de serviciu, aplicabile şi dreptului la compensarea diferenţei dintre chiria care s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie se arată că dreptul de compensare a diferenţei de chirie nu instituie un tratament juridic diferit pe criteriul averii, întrucât este conferit tuturor judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi cărora, deşi îndeplineau condiţiile legale, nu li s-a acordat locuinţă de serviciu. În acest sens se invocă argumentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 241 din 16 martie 2010. 11. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi la cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenţă, se arată că art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 modifică art. 79 din Legea nr. 303/2004 care reglementează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, condiţionând acordarea dreptului la o locuinţă de serviciu judecătorilor şi procurorilor în funcţie de averea acestora, a soţiei/soţului sau a copilului aflat în întreţinere, aspect care încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 635D/2019, apreciind, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora, precum şi magistraţii-asistenţi au dreptul la atribuirea unei locuinţe de serviciu dacă, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, aceştia, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale“. 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 115 alin. (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează, în titlul III, drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor. Un astfel de drept este cel prevăzut de art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia „Judecătorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate, precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii“. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 reglementează drepturile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi prevede, la art. 22, că judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora, precum şi magistraţii-asistenţi au dreptul la atribuirea unei locuinţe de serviciu „dacă, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, aceştia, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale“. Potrivit art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condiţiile art. 22, la compensarea diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii. Acest drept nu are caracter salarial şi nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situaţii excepţionale, determinate de inexistenţa unui fond locativ adecvat în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuinţă situată în altă localitate din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.“ 19. Din analiza conţinutului normativ al acestor două texte cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, Curtea observă că art. 22 instituie dreptul la locuinţă de serviciu al magistraţilor, iar art. 23 prevede dreptul la compensarea chiriei, în ipoteza în care magistraţilor nu li s-a acordat locuinţă de serviciu, situaţie în care se aplică aceeaşi condiţie sine qua non de acordare a dreptului, şi anume aceea ca, „în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, magistratul, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor să nu beneficieze de locuinţă proprietate personală ori să nu li se fi atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale“. Curtea constată că dreptul magistraţilor la locuinţă de serviciu sau, în cazul în care aceasta nu poate fi asigurată, la compensarea chiriei nu este un drept constituţional, ci este un drept stabilit de lege, un beneficiu acordat magistraţilor în virtutea statutului lor. Având în vedere natura juridică a acestui drept, legiuitorul este în măsură să stabilească şi condiţiile de acordare a acestuia, evident cu respectarea principiilor şi prevederilor constituţionale. Or, condiţia de a nu avea o locuinţă proprietate personală în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea - condiţie impusă pentru acordarea dreptului la locuinţă de serviciu - reprezintă o limită firească impusă de legiuitor, ţinând cont de scopul pentru care a fost instituit acest drept, şi anume asigurarea pentru magistrat a unei locuinţe în localitatea unde acesta îşi desfăşoară activitatea. Faptul că dispoziţiile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 prevăd această condiţie de acordare a dreptului magistraţilor la locuinţă de serviciu nu încalcă nicio prevedere constituţională. 20. Referindu-se la acest drept al magistraţilor, prin Decizia nr. 241 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a reţinut că „raţiunea legii este aceea de a veni în sprijinul persoanelor care ocupă funcţiile de judecători, procurori, personal asimilat acestora sau magistraţi-asistenţi cu acordarea unor facilităţi privind asigurarea unei locuinţe, în măsura în care acestea nu deţin personal, ori prin membrii familiei, o locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea. Întrucât [...] nu este vorba de un drept fundamental, legiuitorul a avut libertatea de a decide limitele şi condiţiile acordării acestui beneficiu. De aceea nici nu poate fi pusă în discuţie restrângerea vreunui drept“. De asemenea, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu prevede nicio diferenţiere sau discriminare, toate persoanele aflate în ipoteza normei fiind supuse aceloraşi condiţii legale. 21. În prezenta cauză, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ar institui discriminări între persoane, pe criteriul averii. Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece instituirea condiţiei ca, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, magistratul, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor să nu beneficieze de locuinţă proprietate personală ori să nu li se fi atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale, condiţie sine qua non pentru acordarea dreptului magistraţilor la decontarea chiriei, nu instituie discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie, pe criteriul averii, ci reprezintă o condiţie firească, fără de care nu ar fi îndeplinit scopul acordării dreptului în discuţie, şi anume acela de asigurare a unei locuinţe pentru un magistrat în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea. Astfel magistraţii care au o locuinţă proprietate personală şi cei care nu beneficiază de aceasta nu sunt în aceeaşi situaţie juridică din perspectiva scopului pentru care se acordă dreptul la compensarea chiriei. 22. În final, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin afectarea regimului unei instituţii fundamentale a statului, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor a condiţiilor de acordare a dreptului la locuinţă al magistraţilor nu ţine de reglementarea regimului unei instituţii fundamentale a statului. Astfel, deşi instanţele judecătoreşti sunt instituţii fundamentale ale statului, reglementarea unor condiţii de acordare a dreptului la compensarea chiriei magistraţilor nu reprezintă un aspect care să ţină de organizarea şi funcţionarea instanţelor. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Dorin Caravelea în Dosarul nr. 2.343/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 2.859/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că dispoziţiile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
