Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4,art. 5,art. 7,art. 8,art. 10,art. 16-art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Emil Ioan Nedelea în Dosarul nr. 274/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.978D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 657 din 11 mai 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 274/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4,art. 5,art. 7,art. 8,art. 10,art. 16-art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost invocată de Emil Ioan Nedelea cu ocazia soluţionării unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (2) potrivit cărora „În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu“. În acest context apreciază că norma constituţională nu este limitativă, în sensul că nu impune vreo condiţie pentru desemnarea unui apărător din oficiu, părţile având acest drept în mod necondiţionat. Însă, contrar Legii fundamentale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 impune diverse restricţii prin art. 4,art. 5,art. 7,art. 8,art. 10 şi art. 16, instituind verificări şi condiţionări în ceea ce priveşte acordarea ajutorului public judiciar, ceea ce este de natură să aducă atingere dreptului la apărare prin posibilitatea respingerii cererii de acordare a unui avocat din oficiu. De asemenea „apreciază că prevederile art. 17,18 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 induc temerea petiţionarilor de a nu apela la cereri de acordare de apărători din oficiu, încălcând astfel acest drept fundamental“. 6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este întemeiată. Arată că, potrivit acestui articol, „Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare“. Astfel, atât timp cât cheltuielile necesare în mod real depăşesc suma de bani prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, iar persoana interesată nu poate să şi le permită, este evident că acesteia îi este încălcat dreptul de acces la justiţie, inclusiv dreptul de a fi asistată de un avocat. 7. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate, instanţa de judecată apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât articolele criticate reglementează condiţii rezonabile şi normale de exercitare a dreptului la apărare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, prin care s-a statuat că „stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie“. 10. Avocatul Poporului învederează faptul că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care şi-a exprimat punctul de vedere, pe care îl menţine şi în prezenta cauză, în sensul constituţionalităţii acestora. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4,art. 5,art. 7,art. 8,art. 10,art. 16-art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi prin care legiuitorul reglementează cu privire la persoana care poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, la formele şi condiţiile de acordare a acestuia, precum şi la competenţa şi procedura de acordare a ajutorului public judiciar. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (2) potrivit cărora „În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu“. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că potrivit prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 8 decembrie 2011, ajutorul public judiciar se acordă, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c) din ordonanţa de urgenţă. Art. 7 teza a doua se referă la acele forme de ajutor public judiciar care presupun avansarea sumelor din bugetul statului, respectiv plata onorariului avocatului, plata expertului, a traducătorului sau a interpretului şi plata executorului judecătoresc. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei vizează ipoteza prevăzută la art. 6 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 referitoare la „plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat“. 16. Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autorul excepţiei, întrucât, potrivit prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie. 17. Prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 4 aprilie 2016, reiterând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a constatat că prevederile art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege, fără nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale, astfel încât atât aceste prevederi legale, cât şi ordonanţa de urgenţă în întregul ei, constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie. 18. De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. 9 din ordonanţa de urgenţă, sunt stabilite categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, precum şi sumele datorate în mod periodic (cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere etc.). Curtea a constatat că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, care stabileşte astfel sfera persoanelor îndreptăţite să solicite sprijinul statului. 19. Prin Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, Curtea a reţinut că reglementările art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt conforme dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, având în vedere că atât accesul la justiţie, cât şi dreptul la apărare sunt asigurate tuturor persoanelor beneficiare ale ajutorului public acordat de stat. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, spre exemplu, Curtea a subliniat că scopul reglementării cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale“. 20. Curtea a statuat totodată că prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea anumitor condiţii, minime şi rezonabile. Or, raţiunea „stabilirii unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie“. 21. Referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora prin prevederile art. 17,18 şi 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 se „induce temerea petiţionarilor de a nu apela la cereri de acordare de apărători din oficiu, încălcând astfel acest drept fundamental“, Curtea consideră că şi acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, raportat la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie din prisma criticilor mai sus invocate, Curtea reţine că, potrivit art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, la primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa. Totodată, se învederează şi posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, şi anume în situaţia în care instanţa constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar va fi obligat la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea. 22. Curtea apreciază că toate aceste reglementări constituie expresia aplicării în domeniul ajutorului public judiciar a dispoziţiilor de drept comun reglementate de Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, şi nicidecum o descurajare a justiţiabilului de a solicita ajutor public judiciar. Astfel, temeiul juridic al obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală dedusă din împrejurarea că partea care a beneficiat de ajutorul public judiciar a pierdut procesul, căzând astfel în pretenţii. Cheltuielile de judecată care vor fi suportate se limitează la cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi, prevederile art. 19 alin. (1) din ordonanţă prevăzând expres că, în această situaţie, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. 23. De asemenea, referitor la prevederile art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Curtea a reţinut că „atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât şi caracterul abuziv al acţiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, se constituie în expresii ale aceleiaşi culpe procesuale a persoanei menţionate. Or, pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru părţile adverse ori pentru instanţă“. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că reglementarea criticată prevede doar obligaţia părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul exercitării lipsite de diligenţă sau cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. 24. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Ioan Nedelea în Dosarul nr. 274/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4,art. 5, art. 7,art. 8,art. 10,art. 16-art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
