Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 35.984/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 78D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Monica Livescu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia sub forma unei decizii de interpretare. Se arată că soluţia legislativă criticată este neconstituţională în măsura în care chiar competenţa instanţei a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. 4. Se arată că în celelalte cauze în care instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat cu privire la aceleaşi dispoziţii legale, perspectiva a fost una diferită faţă de prezenta cauză. 5. Atât timp cât art. 147 alin. (4) din Constituţie stabileşte obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale care prevăd o soluţie de admitere, nu se poate permite ca dispoziţii legale să aibă efecte contrare unei decizii a Curţii Constituţionale. Există o disproporţionalitate a ingerinţei privind calea de atac a revizuirii şi există şi o problemă de inegalitate în drepturi. Tocmai de aceea este necesară efectuarea unui test de proporţionalitate de către instanţa de contencios constituţional. Se mai menţionează jurisprudenţa considerată relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 şi Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015. 6. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată că, faţă de jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, situaţia este diferită. După pronunţarea hotărârii de declinare a competenţei, dispoziţiile legale pe care s-a întemeiat soluţia instanţei au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 în urma invocării unei excepţii de neconstituţionalitate de către acelaşi autor din dosarul de faţă. Este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate pe care partea l-a declanşat, fapt care contravine art. 147 alin. (4) din Constituţie. Se ajunge la situaţia în care justiţiabilul să nu poată beneficia de un instrument eficient pentru protejarea drepturilor sale, fiind afectat principiul liberului acces la justiţie. 7. Se menţionează jurisprudenţa considerată relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr. 866 din 10 decembrie 2015, nr. 338 din 24 septembrie 2013 şi nr. 766 din 15 iunie 2011. Se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea că prevederile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care hotărârea de declinare a competenţei este exclusă de la calea de atac a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Sentinţa civilă nr. 5.177 din 16 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 35.984/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Baroul Vâlcea într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin eliminarea oricărei căi de atac împotriva hotărârii prin care se admite excepţia de necompetenţă a instanţei se ajunge la o vătămare disproporţionată a drepturilor fundamentale ale părţii prejudiciate de o astfel de hotărâre, respectiv dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale de atac efectivă, dreptul la nediscriminare şi egalitate în faţa legii procesuale. 10. Prin aplicarea prevederilor legale criticate se ajunge la atingerea, în substanţa sa, a dreptului de acces liber la justiţie al revizuentului, în condiţiile în care dispoziţia legală care a stat la baza hotărârii de declinare de competenţă a fost declarată neconstituţională. Practic, o astfel de hotărâre, deşi nelegală, îşi păstrează efectele contra deciziei Curţii Constituţionale care ar trebui să aibă întâietate, în raport cu rangul său constituţional. 11. Raţiunea legiuitorului, aceea de a asigura celeritatea desfăşurării procesului, nu poate fi apreciată ca având un scop legitim, circumscris efectivităţii accesului liber la justiţie, a cărui importanţă este subliniată deopotrivă de Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015. 12. Se mai arată că principiul egalităţii în faţa legii este încălcat în ipoteza excluderii unor categorii de hotărâri, cum este cea de declinare a competenţei ca efect al admiterii excepţiei de necompetenţă, de la exercitarea căilor de atac consacrate de legiuitor. Pentru a se evidenţia această inegalitate în drepturi procesuale se face trimitere la situaţiile analoage în care sunt permise căi de atac: a) ipoteza normativă prevăzută de dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit cărora încheierea de stabilire a competenţei este supusă căii de atac odată cu hotărârea asupra fondului; b) motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă care permite formularea revizuirii în orice situaţie în care hotărârea atacată a devenit definitivă, atunci când Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Dreptul de a fi judecat de o instanţă independentă şi imparţială poate fi valorificat de partea vătămată prin utilizarea mijloacelor procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă şi pe care tribunalul le apreciază ca fiind remedii efective de corectare a vătămării drepturilor invocate, sens în care menţionează şi că, atât conflictele de competenţă soluţionate prin trimiterea dosarului primei instanţe sesizate, cât şi soluţiile de trimitere a cauzei spre rejudecare în primă instanţă unei alte instanţe ca urmare a constatării necompetenţei instanţei care a pronunţat hotărârea nu sunt nicidecum practici izolate ale instanţelor naţionale, context în care remediile procesuale indicate au caracter concret şi efectiv. 15. În acelaşi timp, instanţa reţine că art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţi a căilor de atac prevăzute de lege. Încălcarea dreptului constituţional de a fi judecat de o instanţă independentă şi imparţială (mai larg, dreptul la un proces echitabil), invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu pare să fie intrinsec legată de norma juridică criticată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, ci mai cu seamă justa soluţionare a solicitărilor vizează doar o chestiune de aplicare a legii. 16. În privinţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa reţine că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, astfel încât excluderea unei categorii specifice de hotărâri de la exercitarea căilor de atac nu încalcă principiul nediscriminării. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.“ 21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a introdus la Tribunalul Bucureşti o acţiune împotriva Tribunalului Vâlcea şi a preşedintelui acestei instanţe în anul 2014 (Dosarul nr. 30.098/3/2014). La data de 9 octombrie 2015, ridicând totodată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Ca urmare a declinării de competenţă dispuse de Tribunalul Bucureşti în favoarea Tribunalului Vâlcea, Baroul Vâlcea a formulat cerere de strămutare ce a fost admisă de Curtea de Apel Piteşti, cauza fiind trimisă spre soluţionare Tribunalului Argeş. 23. Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 30.098/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti şi a constatat că prevederile art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. 24. Dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă aveau la acea dată următorul cuprins: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii." 25. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, Baroul Vâlcea a formulat cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu privire la sentinţa Tribunalului Bucureşti prin care s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Vâlcea cu privire la încheierea finală de dezînvestire a Tribunalului Vâlcea şi cu privire la sentinţa Curţii de Apel Piteşti prin care s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Vâlcea la Tribunalul Argeş. 26. În fapt, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit pentru că nu poate ataca o hotărâre de declinare de competenţă. Este adevărat că prezenta cauză prezintă o anumită specificitate ce rezultă din aceea că revizuirea are drept temei tocmai o decizie obligatorie a instanţei de contencios constituţional prin care s-a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în interpretarea avută în vedere la pronunţarea hotărârii de declinare a competenţei a cărei revizuire se solicită, este neconstituţional. 27. Deşi, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care instanţa învestită de titularul acţiunii îşi declină competenţa în favoarea altei instanţe nu este supusă vreunei căi de atac, din arhitectura Codului de procedură civilă rezultă că soluţia de declinare a competenţei astfel pronunţată poate fi supusă cenzurii altei instanţe judecătoreşti la solicitarea părţii interesate. În acest sens, regula stabilită de art. 135 din Codul de procedură civilă este aceea că hotărârea de declinare a competenţei nu leagă instanţa căreia dosarul îi este trimis pe calea declinării şi, astfel, partea nemulţumită de soluţia de declinare poate invoca în faţa acestei de-a doua instanţe excepţia necompetenţei teritoriale/materiale. 28. Or, în cazul în care excepţia este admisă la cea de-a doua instanţă, hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de prima instanţă învestită este supusă verificării altei instanţe pe calea regulatorului de competenţă. În situaţia în care excepţia este respinsă de instanţa învestită prin declinare, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a excepţiei odată cu fondul, pe calea apelului sau a recursului, instanţele de control judiciar având căderea de a dispune potrivit art. 480 alin. (4) sau art. 497 şi art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe învestite de titularul acţiunii, stabilind, aşadar, competenţa acestei instanţe de soluţionare a cauzei, în pofida hotărârii ei de declinare a competenţei. 29. Altfel spus, deşi legea procesual civilă nu permite atacarea directă a hotărârilor de declinare a competenţei în favoarea altor instanţe, celui interesat i se pun la dispoziţie, potrivit legii, alte mijloace procesuale spre a supune cenzurii unei instanţe de judecată greşita stabilire a competenţei. 30. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri, prin raportare la critici similare. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014, Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 594 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 31. Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. Asupra excepţiei de necompetenţă instanţa se pronunţă înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă sau printr-o hotărâre, dacă instanţa se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţă şi, implicit, declinarea competenţei instanţei de judecată, situaţie în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac. 32. Intenţia legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei. Raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii. 33. Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială, drept pentru care Curtea nu a putut reţine contrarietatea normei legale criticate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 34. Curtea a mai statuat că hotărârea instanţei de declinare a competenţei este rezultatul unui act de administrare a justiţiei prin care se urmăreşte desfăşurarea în condiţii de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanţa necompetentă sunt nule. 35. Prin Decizia nr. 578 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 16 noiembrie 2015, paragraful 16, Curtea a statuat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege. 36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 37. Aşadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi cele convenţionale invocate. 38. Cu privire la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că nu s-a constatat restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză. 39. Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că aplicarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018 în cauză reprezintă o chestiune care ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu are legătură cu cauza supusă controlului de constituţionalitate. 40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 35.984/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
