Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.468D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Lenuţa Nicolae şi alţii în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Maria Sîrbu şi alţii în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Andrei Gabriel şi alţii în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.468D/2016, 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017 la Dosarul nr. 2.468D/2016, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 15 septembrie, pronunţată în Dosarul nr. 2.686/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentat al membrilor săi, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. 8. Prin Încheierea din 25 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 20.254/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. 9. Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.134/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Lenuţa Niculae şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 4.013 din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 46.925/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. 11. Prin Sentinţa civilă nr. 6.824 din 25 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 31.042/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Andrei Gabriel Ionica şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare a prevăzut o majorare salarială pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Motivele care au condus la aprobarea de către Guvernul României a art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 ţin de activităţile complexe ale Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum şi de imperativul asigurării unei stabilităţi a personalului specializat şi evitarea migrării personalului, odată format profesional, către instituţii cu un nivel de salarizare superior şi de acordarea unui tratament unitar din punct de vedere al salarizării între instituţii publice centrale ce au în esenţă atribuţii şi activităţi de o deosebită importanţă pentru funcţionarea întregului sistem organizaţional al statului. În pofida motivării temeinice ce a stat la baza adoptării măsurii de creştere salarială, a studiilor de impact realizate din care rezultă că această creştere salarială nu are impact semnificativ asupra bugetului de stat şi/sau asupra deficitului bugetar, la numai câteva zile de la data adoptării acestei măsuri, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, în cadrul căreia, prin art. 10, dispune măsura abrogării deciziei luate anterior privind creşterea salarială. Motivarea emiterii acestei din urmă ordonanţe de urgenţă nu este doar insuficientă, dar nici nu corespunde realităţii, fiind în totală contradicţie cu considerentele care au stat la baza adoptării art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. 13. Autorii excepţiei arată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, având în vedere că prin acest act normativ s-a realizat o suprimare a unor drepturi deja dobândite de funcţionarii publici şi în acelaşi timp a fost afectat regimul acestor instituţii publice fundamentale ale statului prin modul de tratare a salarizării funcţionarilor publici din cadrul acestora. 14. De asemenea, susţin că, prin luarea acestei măsuri, nu a fost îndeplinită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. 15. Totodată, arată că sunt încălcate prevederile art. 53 şi 41 din Constituţie, având în vedere faptul că dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu, iar restrângerea exerciţiului acestui drept nu este justificată de niciuna dintre situaţiile menţionate în art. 53 din Constituţie şi nici nu reprezintă o măsură proporţională cu situaţia care a determinat restrângerea. 16. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor omului şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi prevederilor art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile. Pentru aceleaşi motive, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 148 din Constituţie, prin raportare la art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 17. Totodată, autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi principiile fundamentale de drept conturate pe cale jurisprudenţială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin raportare la prevederile art. 1, 11 şi 20 din Constituţie. În acest sens, arată că principiul securităţii juridice sau al stabilităţii raporturilor juridice, consolidat în sfera dreptului european prin jurisprudenţa constantă a Curţii de la Luxemburg şi a celei de la Strasbourg, ar putea fi definit ca fiind posibilitatea recunoscută oricărui cetăţean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea şi schimbările inopinate care afectează normele juridice. În cauza de faţă, principiul securităţii juridice a fost înfrânt, în condiţiile în care la data de 29 octombrie 2015 au fost acordate anumite drepturi funcţionarilor publici din cadrul a 4 instituţii publice şi la o diferenţă de numai 4 zile, norma de drept care instituia un drept câştigat în favoarea acestor funcţionari publici a fost abrogată, cu atât mai mult în situaţia în care o astfel de soluţie este nejustificată în raport cu motivarea şi cauzele care au condus la acordarea acestor drepturi salariale. Principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul Uniunii Europene, şi anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Astfel, principiul încrederii legitime are prioritate asupra interesului instituţiilor publice de a reveni asupra propriilor decizii, recomandând statelor membre să nu revoce actele administrative legale care au conferit drepturi subiective persoanelor interesate tocmai pentru a ocroti încrederea acestora în stabilitatea drepturilor dobândite. Mai mult, Curtea de la Luxemburg a statuat că şi actele administrative emise sau adoptate cu violarea încrederii legitime a destinatarilor acestora sunt nule, cei interesaţi având dreptul să formuleze acţiuni în despăgubiri pentru prejudiciile suferite. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 20. Guvernul arată că instanţa de contencios constituţional ar putea considera că dispoziţiile de lege criticate afectează în sens negativ un drept fundamental, respectiv dreptul la muncă, prin componenta sa, dreptul la salariu. 21. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: „Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“ 25. Art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a avut următorul conţinut: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.(2) Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.(4) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(5) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare.“" 26. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii de lege aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în raport cu prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat art. 148 din Constituţie privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestor critici, reţinând, în esenţă, că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 a fost justificată de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referea la un eventual deficit bugetar, pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar fi generat, iar cel de-al doilea a avut în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea a apreciat că aceste aspecte au evidenţiat atât oportunitatea şi utilitatea reglementării, dar şi caracterul obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, fiind conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituţie. 28. În acest sens, Curtea a arătat că majorarea salarială prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminatoriu între diferitele categorii sociale. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care le-a atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus, în mod obiectiv şi justificat, intervenţia promptă a Guvernului. 29. Totodată, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată. 30. De asemenea, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41, 44 şi 53 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic. 31. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate vizând respectarea principiului securităţii juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea a reţinut că textul de lege analizat este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectelor pe care le produce. În acest context, a arătat că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare. 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sîrbu Maria şi alţii în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Lenuţa Nicolae şi alţii în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Maria Sîrbu şi alţii în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Andrei Gabriel şi alţii în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
