Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 842 din 17 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, precum şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 842 din 17 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, precum şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 294 din 24 martie 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│                                      │
└──────────────────────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 743/1/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.441D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 324D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania, în Dosarul nr. 9.646/212/2018 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 1.723D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 324D/2019 şi nr. 1.723D/2019 la Dosarul nr. 1.441D/2018.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 324D/2019 şi nr. 1.723D/2019 la Dosarul nr. 1.441D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile legale criticate şi solicitând menţinerea acesteia. Astfel, se menţionează Decizia nr. 538 din 2 iulie 2020 a instanţei de contencios constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.229 din 16 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 743/1/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect anularea unor acte invocate ca fiind administrative.
    9. Prin Sentinţa civilă nr. 669 din 25 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.646/212/2018, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare a unei sentinţe civile.
    10. Prin Încheierea din 9 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs ce vizează obligarea unor instituţii la emiterea unor acte administrative.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 44 şi ale art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    12. Astfel, se arată că nu era justificată situaţia extraordinară şi nici urgenţa creşterii taxelor judiciare de timbru. Se mai susţine că, la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, întrucât Parlamentul era în activitate în luna iunie 2013, învederând, totodată, faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare şi nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la publicare şi a fost pusă în aplicare la nivel naţional, deşi aceasta putea fi publicată constituţional în Monitorul Oficial al României, Partea I, doar după aprobarea sa de către Parlament.
    13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea Constituţiei, respectiv a art. 61, art. 108 şi art. 115, şi abrogă nelegal şi neconstituţional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Se arată că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern. Aşa fiind, apreciază ca fiind abuzivă şi neconstituţională abrogarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
    14. Ordonanţa de urgenţă criticată instituie un tratament discriminatoriu privind taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac în materia contenciosului administrativ, faţă de taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac civilă, obligând justiţiabilul, potrivit art. 24 din acest act normativ, la plata unei taxe judiciare de timbru cel puţin dublă faţă de cea datorată la judecarea pe fond a cauzei în contencios administrativ potrivit art. 16 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    15. În ceea ce priveşte art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se arată că legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a refuza, în funcţie de conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, accesul la această cale de atac, atunci când hotărârea respectivă este nulă absolut prin încălcarea unei cerinţe procedurale. Legiuitorul nu asigură nici legalitatea circuitului civil, prin faptul că permite păstrarea unei hotărâri judecătoreşti nule absolut, nici egalitatea juridică în ceea ce priveşte accesul la remediul procesual pentru a înlătura o atare nulitate.
    16. În plus, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de o parte, că remediul procesual pentru neîndeplinirea procedurii de citare care se exercită ori de câte ori există o neregularitate în acest sens, iar, pe de altă parte, că se exercită în acest scop numai atunci când hotărârea atacată cuprinde un anume conţinut.
    17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.
    19. Prin adoptarea prevederilor de lege criticate, intenţia legiuitorului a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei. Astfel, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei judecătoreşti competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
    20. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    21. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa are în vedere că modificarea textului de lege a vizat dorinţa legiuitorului de a asigura celeritatea soluţionării cauzelor în care instanţele sau declarat necompetente, pentru a nu fi posibilă tergiversarea acestora prin exercitarea unor căi de atac abuzive. Referindu-se la incidente procedurale şi nu la fondul cauzei, nu se poate vorbi despre suprimarea vreunui drept fundamental.
    22. În ceea ce priveşte art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la timbrarea recursului, se reţine că, în mod constant, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Totodată, taxele judiciare de timbru aferente recursului în materia contenciosului administrativ sunt foarte mici, nefiind limitat accesul părţilor la calea de atac.
    23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul reunit al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul reunit al acesteia îl constituie dispoziţiile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi cele ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.
(3) Recursul incident şi recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) şi (2).;"

    – Art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.“

    27. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 108 privind actele Guvernului, ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, atât în integralitatea sa, cât şi pe articole. În acest sens, referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 402 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor acesteia.
    29. Raportat la criticile extrinseci privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora la momentul emiterii acesteia nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, precum şi faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare, prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragrafele 15-19, Curtea a reţinut că, potrivit art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba, însă, de ordonanţe simple, şi nu de ordonanţe de urgenţă. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe, iar dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional (a se vedea Decizia nr. 98 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000). Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanţă de urgenţă, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre necesitatea existenţei unei legi de abilitare, aşa încât critica formulată din această perspectivă este neîntemeiată.
    30. Curtea a observat, totodată, faptul că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost depus şi înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaţilor în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013 a fost primit aviz de la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Prin urmare, criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la Camera competentă să fie sesizată, în speţă, Camera Deputaţilor, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie.
    31. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată - drept condiţie necesară intrării în vigoare a actului normativ - nu reprezintă altceva decât o obligaţie ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.
    32. Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituţionale stabilesc cadrul şi limitele exercitării acestui drept, condiţionând legitimitatea şi deci constituţionalitatea ordonanţelor Guvernului de îndeplinirea unor cerinţe exprese, calificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept criterii de constituţionalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament - în cazul ordonanţelor simple, sau izvorăşte direct din Constituţie - în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanţelor de urgenţă.
    33. Prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragrafele 27-32, Curtea a reţinut că, în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă; în acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ. În aceeaşi ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuţie, legiuitorul delegat a susţinut că ar fi fost menţinute şi aspectele care impietează asupra transparenţei aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi al disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile. Întrucât aspectele menţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a reţinut că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, cu respectarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, astfel încât critica de neconstituţionalitate extrinsecă a fost respinsă ca neîntemeiată.
    34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    35. Curtea constată, în legătură cu dispoziţiile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, şi a cuantumului lor este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019).
    36. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014, Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 594 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
    37. Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în faţa instanţei judecătoreşti se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. Asupra excepţiei de necompetenţă instanţa se pronunţă înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o hotărâre, dacă instanţa se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţă şi, implicit, declinarea competenţei instanţei de judecată, situaţie în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac.
    38. Intenţia legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei. Raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei judecătoreşti competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
    39. Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială, drept pentru care Curtea nu a putut reţine contrarietatea normei legale criticate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    40. Curtea a mai statuat că hotărârea instanţei de declinare a competenţei este rezultatul unui act de administrare a justiţiei prin care se urmăreşte desfăşurarea în condiţii de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanţa necompetentă sunt nule.
    41. Prin Decizia nr. 578 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 16 noiembrie 2015, paragraful 16, Curtea a statuat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege.
    42. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    43. Aşadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24, ale art. 61, ale art. 108, ale art. 115, precum şi ale art. 129, precum şi cele convenţionale invocate.
    44. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 743/1/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania în Dosarul nr. 9.646/212/2018 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, precum şi de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, precum şi ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 842 din 17 noiembrie 2020

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"