Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, excepţie ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess şi de Daniel Rothbart în Dosarul nr. 48.814/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.295D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Oxana Dumitrache Chironda din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că dispoziţiile legale criticate prevăd o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de majorare a capitalului social. În aceste condiţii, există discriminare faţă de prevederile Legii nr. 31/1990. 4. Se arată că, potrivit legii menţionate, bunurile rămase rămân în proprietatea asociaţilor, însă, potrivit legii criticate, bunurile rămase ajung în proprietatea statului. Or, lichidarea este, în principiu, un proces voluntar. O sancţiune normală este dizolvarea, dar sancţiunea criticată, aceea a preluării bunurilor de către stat, este neconstituţională. Astfel, există o dublă sancţiune: se pierde atât societatea, cât şi bunurile aparţinând acesteia. Or, este vorba de o preluare abuzivă din partea statului, în condiţiile în care nu este vorba de vreun patrimoniu vacant. 5. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, indicându-se Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 5 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 48.814/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, excepţie ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess şi de Daniel Rothbart, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât introduc sancţiunea exproprierii abuzive a bunurilor unei societăţi, pe lângă cea a dizolvării acesteia, în caz de nemajorare a capitalului social în termenul stabilit de lege. Astfel, bunurile societăţii, în loc să revină asociaţilor, aşa cum se prevede în art. 237 alin. (13) din Legea societăţilor nr. 31/1990, ele sunt considerate ca fiind bunuri fără stăpân şi trec în domeniul public. Prevederile legale criticate sunt profund discriminatorii prin raportare la regimul juridic al dizolvării societăţilor aplicabil în alte cazuri, regim prevăzut de Legea nr. 31/1990. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că art. 7 din Legea nr. 314/2001 prevede că, în cazul în care bunurile imobile şi mobile din patrimoniul societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, sunt aplicabile, după data radierii societăţilor, dispoziţiile art. 477 din Codul civil de la 1864. Conform acestui articol toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri sunt lepădate sunt ale domeniului public. Ca atare, bunurile societăţii, după data dizolvării în baza art. 1 din lege, sunt expropriate, fiind considerate bunuri fără stăpân. 9. Această dispoziţie încalcă, aşadar, prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Art. 7 din Legea nr. 314/2001 încalcă şi art. 44 alin. (4) din Constituţie, care prevede că sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Or, autorii excepţiei de neconstituţionalitate se află într-o situaţie discriminatorie în raport cu dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că, ulterior radierii, bunurile rămase în proprietatea persoanei juridice radiate din registrul comerţului revin asociaţilor/acţionarilor. 10. Prevederile legale criticate încalcă şi art. 16 din Constituţie, având în vedere că, pe lângă sancţiunea dizolvării şi radierii societăţii în temeiul legii menţionate, este prevăzută şi o modalitate de trecere a bunului în proprietatea statului, în condiţiile în care în cazul celorlalte cazuri de dizolvare şi lichidare a unei societăţi, pentru cauze şi ele imputabile asociaţilor, nu este reglementată o astfel de sancţiune. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantei părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, potrivit cărora: „În cazul în care bunurile imobile şi mobile din patrimoniul societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 6 nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, sunt aplicabile, după data radierii societăţilor comerciale, dispoziţiile art. 477 din Codul civil.“ 15. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în redactarea anterioară acestei modificări, întrucât acestea continuă să îşi producă efecte în cauză. 16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 44 alin. (3) şi (4) privind dreptul de proprietate privată. 17. Examinând criticile formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. 18. Astfel, prin Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, Curtea a reţinut că, potrivit textului de lege criticat, societăţile comerciale ce nu şi-au majorat capitalul social, în condiţiile legii, sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare, iar bunurile mobile şi imobile ce nu au intrat în proprietatea acţionarilor sau a altor persoane, până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, trec în proprietatea statului, în temeiul art. 477 din Codul civil de la 1864, potrivit căruia bunurile fără stăpân şi succesiunile vacante aparţin domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. 19. Legiuitorul a prevăzut dizolvarea de drept a societăţilor comerciale, ca măsură sancţionatorie pentru nerespectarea obligaţiei majorării capitalului social, la nivelul minim stabilit de Legea societăţilor nr. 31/1990, iar măsura trecerii în proprietatea statului a bunurilor societăţii ce nu au fost valorificate în cadrul procedurii lichidării este justificată de preocuparea legiuitorului de a evita situaţia existenţei unui bun fără stăpân, în exercitarea competenţei sale constituţionale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, stabilite prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală. 20. Prin urmare, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că această modalitate de trecere a unor bunuri în proprietatea statului echivalează cu o confiscare, dat fiind faptul că, la data trecerii în proprietatea statului, nu exista niciun titular al dreptului de proprietate, ele fiind asimilate bunurilor fără stăpân. 21. De altfel, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut în art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 314/2001 posibilitatea atacării cu recurs a încheierii judecătorului delegat de constatare a dizolvării societăţilor comerciale, precum şi posibilitatea acordării unui nou termen de 3 luni pentru completarea capitalului social, în situaţia admiterii recursului, astfel încât nu se poate susţine că măsura instituită prin textul de lege criticat este una abuzivă. 22. Întrucât în cauza de faţă nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie prin raportarea unui text legal la un alt text legal [a art. 7 din Legea nr. 314/2001 la art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990], Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. S-a reţinut că, procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Cu atât mai mult, examinarea constituţionalităţii unor texte de lege nu se poate realiza prin compararea normelor ce reglementează procedura de judecată în materie civilă şi procedura de judecată în materie penală, astfel cum se solicită în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 743 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005). 24. Aşadar, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 44 alin. (3) şi (4) privind dreptul de proprietate privată. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess şi de Daniel Rothbart în Dosarul nr. 48.814/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
