Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Moga în Dosarul nr. 5.186/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.631D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că dreptul la pensie se exercită în condiţiile legii, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a stabili aceste condiţii, precum şi unele limite pentru exerciţiul dreptului la muncă. Mai precizează că beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în temeiul textului de lege criticat, se acordă la cererea angajatului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.186/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Moga cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect constatarea nulităţii absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate sau pensiei pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, sunt neconstituţionale. Astfel, arată că aceste dispoziţii de lege încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) din Constituţie, permit discriminarea persoanelor vârstnice, încalcă dreptul la muncă şi condiţionează restrângerea dreptului la pensie de restrângerea dreptului la muncă, încălcând art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Legea fundamentală. 6. De asemenea arată că norma juridică nu este clară pentru că nu stabileşte cine, când şi cum face comunicarea deciziei de pensionare către angajator, pentru a declanşa raportul juridic de încetare de drept a contractului individual de muncă. Totodată, nu stabileşte dacă angajatul, ca titular al deciziei de pensionare, are obligaţia de a o comunica sau nu angajatorului. Acest fapt ce duce la imposibilitatea înfăptuirii corecte a actului de justiţie, încălcându-se art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 7. Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate intervin într-un contract de muncă, dispunând încetarea acestuia, fără a ţine cont de actul de voinţă al părţilor contractante. Acest fapt constituie o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 1.169 şi art. 1.170 din Legea nr. 287/2009. 8. În sfârşit, arată că angajatorul are la dispoziţie alte norme juridice, prevăzute de Codul muncii, prin care să dispună încetarea contractului individual de muncă a unui angajat care nu dă randamentul necesar în muncă. Vârsta nu poate fi o cauză în acest sens, dacă angajatul este apt din punct de vedere medical şi psihologic, corespunde din punctul de vedere al competenţei profesionale şi îşi realizează corespunzător sarcinile de serviciu, prevăzute în fişa postului. 9. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că reducerea vârstei de pensionare constituie un drept justificat de condiţiile grele de muncă în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea. Aşadar, în situaţia în care starea de sănătate îi permite unui persoane pensionate pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, să lucreze în continuare, dreptul acesteia la muncă nu ar trebui îngrădit prin încetarea de drept a contractului individual de muncă. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că aspectele legate de modalitatea efectivă în care se realizează comunicarea unei decizii de pensionare şi momentul la care se întreprinde acest lucru nu sunt de natură a pune în discuţie principiul stabilităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea arată că prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie nu interzic stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă, atât timp cât orice persoană care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiţii legale. Cât priveşte prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie arată că dreptul cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se exercită în condiţiile legii. Ca atare, legiuitorul are libertatea de opţiune în reglementarea condiţiilor şi criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul şi de plată a acesteia, precum şi a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei şi de exercitare a contestaţiilor. Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 din Constituţie arată că intră în puterea Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a ţării“, dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum şi dispoziţiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcţie de situaţia juridică în care se află. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Aceste dispoziţii de lege au următoarea redactare: - Art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua: "(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: […] c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II." Din examinarea situaţiei de fapt în care se află autorul excepţiei, Curtea constată că acesta se încadrează în ultima ipoteză a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a, respectiv cea referitoare la persoanele care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea va examina doar constituţionalitatea dispoziţiilor de lege în a cărei ipoteză se încadrează autorul excepţiei, respectiv doar a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003. 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia se află în situaţia persoanelor care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale standard de pensionare. Astfel, dacă dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 prevăd, ca normă generală, că „vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei“, dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a)-c) din aceeaşi lege dispun, ca excepţie, că persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite, în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în condiţii speciale de muncă ori care au fost private de libertate, deportate în străinătate, după data de 23 august 1944, şi/ori s-au aflat în prizonierat, în situaţia în care le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) şi la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale de pensionare. Dispoziţiile art. 56 alin. (1), art. 57 alin. (2), art. 58 şi art. 59 din Legea nr. 263/2010 se referă, de asemenea, la situaţii în care pensia pentru limită de vârstă se acordă cu reducerea vârstei de pensionare, prevăzute de art. 53 alin. (1) teza întâi din acelaşi act normativ. 17. Analizând aceste reglementări, Curtea reţine că acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor care au lucrat în condiţii solicitante sau periculoase, ce au avut drept efect o deteriorare mai accentuată a sănătăţii şi capacităţii de muncă, ori care au lucrat în condiţii defavorizante, ceea ce a presupus un efort sporit, aşa cum sunt cei care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap sau nevăzătorii. Prin urmare, reducerea vârstei de pensionare are valoarea unei reglementări cu caracter compensatoriu. 18. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 263/2010 reglementează doar condiţiile în care asiguraţii pot obţine dreptul la pensie şi nu instituie o obligaţie a persoanelor de a se pensiona la împlinirea condiţiilor legale de pensionare. Încetarea de drept a contractului de muncă la împlinirea condiţiilor legale de pensionare este prevăzută însă în art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Reglementarea prevede însă trei teze distincte: prima teză se referă la încetarea contractului de muncă „la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare“, în timp ce a doua şi a treia teză stabilesc încetarea raportului de muncă „la data comunicării deciziei de pensie“, respectiv „la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II“. Curtea apreciază că doar în prima teză încetarea contractului de muncă are loc ope legis, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de stagiu şi vârstă legale de pensionare, în timp ce, în a doua teză, încetarea are loc ca urmare a exprimării opţiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condiţiile permise de lege. În aceste condiţii este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinţei exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificaţia încălcării dreptului la muncă al salariatului. 19. Cât priveşte critica vizând caracterul neclar şi lipsit de previzibilitate al dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003, întrucât nu detaliază procedura de comunicare a deciziei de pensionare, Curtea observă că reglementările referitoare la condiţiile pentru acordarea dreptului la pensie şi procedura de pensionare nu constituie obiectul Codului muncii, ci al unor acte normative distincte, aşa cum este Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, sau alte acte normative cu caracter special, vizând doar anumite categorii profesionale, aşa cum este, spre exemplu, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Prin urmare, pretinsa omisiune a reglementării, criticată de autorul excepţiei, nu priveşte cadrul reglementării supuse controlului de constituţionalitate. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Moga în Dosarul nr. 5.186/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
