Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 2.319/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 588D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 640 din 17 octombrie 2017 şi nr. 131 din 20 martie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea penală din 19 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.319/211/2018, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal într-o cauză aflată în faza de urmărire penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia, persoană juridică, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală - care instituie termenul pentru formularea contestaţiei privind durata procesului penal în cauzele aflate în faza de urmărire penală - încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât condiţionează curgerea termenului de un an de momentul la care procurorul dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Astfel, arată că textul de lege criticat instituie un „termen de succesiune dilatoriu [...] prin raportare la momentul iniţial (a quo)“. Consideră că dispoziţiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale invocate, deoarece condiţionează introducerea contestaţiei privind durata procesului penal de începerea urmăririi penale, adică de un act al procurorului pentru care nu se prevede un termen legal în care să fie realizat. Apreciază că momentul iniţial de la care se impune calculul termenului de un an pentru introducerea plângerii trebuie să fie momentul înregistrării actului de sesizare a organelor de urmărire penală, analog cu situaţia contestaţiei formulate în cursul judecăţii în primă instanţă, respectiv în căile de atac ordinare sau extraordinare. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a calculat durata procedurilor de la momentul depunerii plângerii penale ce cuprindea şi constituirea de parte civilă (Hotărârea din 27 august 1992, pronunţată în Cauza Tomasi împotriva Franţei, paragraful 121, Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunţată în Cauza A\'eft-Mouhoub împotriva Franţei, paragraful 45, Hotărârea din 26 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Maini împotriva Franţei, paragraful 32, Hotărârea din 20 iulie 2000, pronunţată în Cauza Caloc împotriva Franţei, paragrafele 117-118, şi Hotărârea din 27 iulie 2004, pronunţată în Cauza Pfleger împotriva Cehiei, paragraful 46). 6. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală apreciază că „argumentele invocate sunt pertinente, din moment ce legiuitorul a stabilit ca moment de debut pentru calculul termenului de un an un moment procesual ce ţine efectiv de conduita organului judiciar“. Astfel, arată că procurorul poate să înceapă urmărirea penală chiar în ziua depunerii actului de sesizare sau în perioada imediat următoare, dar la fel de bine poate să înceapă urmărirea penală şi după o perioadă mai lungă de timp - şase luni sau un an -, împiedicând părţile să formuleze contestaţie privind durata procesului penal, pentru simplul motiv că nu a trecut termenul de un an, care constituie o condiţie prevăzută de legiuitor pentru admisibilitatea contestaţiei. Spre exemplificare, arată că, în Dosarul nr. 9.662/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, actul de sesizare îl constituie plângerea depusă la data de 28 decembrie 2016, în baza căreia, la data de 6 ianuarie 2017, a fost începută urmărirea penală faţă de faptă, moment din care a început că curgă termenul de un an, după împlinirea căruia a fost formulată contestaţia privind durata procesului penal. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. Dispoziţiile capitolului I^1 (art. 488^1-488^6) al titlului IV din Partea specială a Codului au fost introduse prin prevederile art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(3) Contestaţia poate fi formulată după cum urmează: a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;“. 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarea excepţiei, persoană juridică, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 5 iulie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. 13. Prin decizia menţionată, paragraful 17, Curtea a constatat că procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală - referitoare la contestaţia privind durata procesului penal - reprezintă o garanţie a soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil şi, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind reglementat, totodată, ca principiu al aplicării legii procesual penale în cuprinsul art. 8 din Codul de procedură penală, dispoziţie legală ce constituie o aplicare a normei constituţionale anterior menţionate. În acest sens, a fost instituit, pentru fiecare etapă a procesului penal, un termen după a cărui împlinire poate fi promovată contestaţia analizată. Astfel, contestaţia reglementată în dispoziţiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală poate fi introdusă după trecerea a cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în etapa procesuală anterior menţionată, sau a unui an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă, şi, respectiv, după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile ordinare sau extraordinare de atac. 14. Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, mai sus citată, paragrafele 18 şi 19, că, astfel reglementată, contestaţia privind durata procesului penal presupune, aşa cum rezultă şi din denumirea instituţiei analizate, existenţa unui proces penal început, prima fază a procesului penal fiind cea a urmăririi penale, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează ca etapă distinctă a procesului penal, anterioară urmăririi penale, realizarea actelor de cercetare penală premergătoare începerii urmăririi penale. În continuare, Curtea a reţinut că titularii contestaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală sunt suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar în cursul judecăţii, contestaţia privind durata procesului penal poate fi formulată şi de către procuror. Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana faţă de care sunt realizate acte de cercetare penală, în cursul urmăririi penale începute in rem - sau chiar în cursul urmăririi penale începute in personam, dar în cadrul căreia persoana în cauză nu are vreuna din calităţile anterior enumerate -, nu are dreptul de a promova contestaţia privind durata procesului penal. Prin urmare, în situaţia în care, deşi sesizat cu o plângere, procurorul nu dispune nicio măsură şi nu efectuează niciun act, pasivitatea organelor judiciare nu poate fi sancţionată prin utilizarea procedurii speciale analizate. Curtea a conchis că această soluţie juridică este rezonabilă, fiind justificată prin lipsa formulării - cu privire la o persoană în legătură cu care sunt efectuate doar acte de cercetare penală, dar care nu are calitatea de suspect sau de inculpat - a unei suspiciuni referitoare la săvârşirea de către aceasta a unei infracţiuni. 15. În acest sens, prin Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, anterior citată, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că aceeaşi soluţie juridică rezultă şi din raţiunea reglementării instituţiei prescripţiei răspunderii penale. Aceasta, pe de o parte, limitează în timp starea de incertitudine a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală şi care nu mai pot fi trase la răspundere după împlinirea termenelor de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele comise, termene ce sunt calculate conform dispoziţiilor art. 154 din Codul penal şi, respectiv, ale art. 155 alin. (4) din acelaşi cod, iar, pe de altă parte, asigură dreptul organelor judiciare ca, până la împlinirea termenelor anterior menţionate sau chiar în scopul întreruperii curgerii acestora, să efectueze toate actele de urmărire penală pe care le consideră necesare, în vederea aflării adevărului. Astfel, în interiorul termenelor de prescripţie a răspunderii penale, organele judiciare au dreptul de a efectua toate actele procedurale pe care le consideră necesare, în vederea soluţionării cauzelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. Curtea a arătat, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie este asigurat atunci când persoana interesată are dreptul de a se adresa cel puţin unei instanţe naţionale independente, în vederea valorificării drepturilor sau intereselor sale legitime (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragraful 78), iar dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor garanţii precum egalitatea armelor între acuzare şi apărare, dreptul de a formula apărările necesare şi dreptul de a beneficia de soluţionarea cauzelor în cadrul unor proceduri caracterizate prin contradictorialitate (Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010). Or, persoanelor aflate în ipoteza invocată de autorul excepţiei le sunt asigurate aceste garanţii procesuale, în forme corespunzătoare fazei procesuale în care se află. 16. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 2.319/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
