Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 14.466/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 98D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că sunt invocate aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, de competenţa instanţei de judecată, precum şi eventuale omisiuni legislative. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 14.466/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect „despăgubire revizuire“ în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti şi Monica Daniela Pop. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că sintagma „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor“ este neconstituţională, fiind limitativă atunci când revizuirea se face în baza unor acte/documente care au fost descoperite după pronunţarea sentinţei. În acest sens, învederează faptul că instanţele de judecată nu iau în calcul situaţiile în care partea potrivnică sau autorităţile statului român împiedică emiterea unui document, tolerând, în mod intenţionat, situaţii ilegale şi refuzând să emită documentele prevăzute de lege în astfel de cazuri. Arată, astfel, că autorităţile publice pot întârzia emiterea unui document în mod intenţionat, cu scopul de a tolera o situaţie ilegală, faţă de care nu vor să ia măsurile impuse de lege, iar în astfel de situaţii instanţele nu consideră că întârzierea emiterii unui document s-ar încadra la documente/„înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor“. Aşadar, susţine autoarea excepţiei, pentru ca sintagma menţionată mai sus să fie constituţională, prin aceasta ar trebui să se înţeleagă şi documentele emise cu întârziere din culpa autorităţilor, în cazul în care întârzierea a avut ca scop ascunderea unor situaţii ilegale. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 275 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 august 2017. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: [...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 498 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 24 martie 2020, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi reprezintă reguli de procedură ce reglementează revizuirea ca o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătoreşti şi au fost edictate în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Curtea a subliniat faptul că autoritatea de lucru judecat ce se ataşează hotărârii judecătoreşti impune obligaţia tuturor subiecţilor de drept ca actele emise ulterior acesteia să se raporteze la realitatea de drept stabilită prin hotărârea judecătorească. Altminteri, ori de câte ori s-ar emite un nou act ce nu ţine cont de hotărârea judecătorească pronunţată, aceasta din urmă ar fi susceptibilă să fie revizuită. Prin urmare, Curtea a reţinut că ar fi contrar, pe de o parte, autorităţii de lucru judecat ce caracterizează hotărârea judecătorească şi, pe de altă parte, raţiunii căilor extraordinare de atac ca un înscris generat ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti să se constituie într-un înscris doveditor apt să determine revizuirea hotărârii astfel pronunţate. De aceea, textul legal criticat, atunci când stabileşte că înscrisul doveditor trebuie să fi fost descoperit ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti, are în vedere preexistenţa în timp a înscrisului doveditor din moment ce numai un astfel de înscris ar fi putut determina reţinerea unei alte situaţii de fapt şi/sau de drept în cauza respectivă de către instanţa judecătorească ce a pronunţat hotărârea supusă revizuirii. 13. Din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sintagma „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor“ din cuprinsul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât termenii folosiţi sunt extrem de vagi şi nu sunt definiţi în mod explicit în legislaţie, interpretarea lor rămânând la latitudinea instanţelor de judecată. În acest sens, susţine că magistraţii au ajuns să interpreteze legea atât de restrictiv, încât, în practică, nu mai există situaţii în care se poate face revizuire pe baza descoperirii unui nou document, mai ales când una dintre părţile dosarului este o instituţie publică, context în care consideră că, pentru ca reglementarea criticată să fie constituţională, prin sintagmele mai sus menţionate ar trebui să se înţeleagă şi documentele emise cu întârziere din culpa autorităţilor, în cazul în care întârzierea a avut ca scop ascunderea unor situaţii ilegale. 14. Reţinând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată că prin Decizia nr. 505 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2019, şi Decizia nr. 896 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 23 februarie 2021, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, ridicată de aceeaşi autoare, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional a subliniat că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, atribuţiile sale de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate nu constau în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal. Aşa fiind, referitor la modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă a textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, precum şi la necesitatea realizării unei jurisprudenţe unitare a instanţelor de judecată, Curtea a constatat că aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional. 15. De asemenea, Curtea a constatat că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în fapt, şi o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative, a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55, prin care Curtea a statuat că „omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“). 16. Faţă de cele expuse, Curtea a precizat că nici aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii, respectiv verificarea condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, şi nici cele privind o eventuală omisiune de reglementare, în sensul că norma criticată nu prevede în mod expres şi alte motive de admitere a acestei căi extraordinare de atac, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 14.466/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
