Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ale art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 931/59/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.414D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Dan Cristea din Baroul Bucureşti cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.474D/2016 şi nr. 3.272D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, excepţie ridicată de Societatea Brantner Environment - S.R.L. din Sibiu şi Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 464/57/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Asocierea Impresa Pizzarotti&C.S.P.A. - Saipem S.P.A. - Pizzarotti - S.A., prin lider de asociere Impresa Pizzarotti&C.S.P.A. din localitatea Parma, Italia, în Dosarul nr. 6.555/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.474D/2016, răspunde, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Dan Cristea din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. 7. La apelul nominal, în Dosarul nr. 3.272D/2016, răspunde, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Mihaela Găvenea din Baroul Bucureşti, cu delegaţie de substituire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 8. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autoarelor excepţiei din dosarele nr. 1.414D/2017 şi nr. 1.474D/2016 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.474D/2016 şi nr. 3.272D/2016 la Dosarul nr. 1.414D/2016, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 1.414D/2016 şi nr. 1.474D/2016, care solicită admiterea acesteia, în măsura în care dispoziţiile de lege criticate nu permit accesul la calea de atac a contestaţiei în anulare specială, în materia achiziţiilor publice, deşi există motive grave de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti. În toate ipotezele, un particular are acces la calea de atac a contestaţiei în anulare specială, cu excepţia materiei achiziţiilor publice. Din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 reiese tendinţa Curţii Constituţionale de a-şi reconsidera jurisprudenţa cu privire la garanţiile din domeniul căilor extraordinare de atac. Acelaşi raţionament ca cel reţinut de Curte prin decizia menţionată se aplică şi în cauza de faţă, neexistând niciun criteriu obiectiv şi raţional pentru suprimarea accesului la calea de atac a contestaţiei în anulare specială. Precizează că, de altfel, în materia achiziţiilor publice, nu există niciun fel de control judecătoresc asupra hotărârii de primă instanţă. Or, prin Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, Curtea a statuat că lipsa oricărei căi de atac echivalează cu încălcarea accesului liber la justiţie, în acest sens fiind şi jurisprudenţa ulterioară. Depune note scrise. 10. Reprezentantul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 3.272D/2016 solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că este de acord cu cele anterior menţionate, amintind, încă odată, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. 11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 296 din 22 mai 2014 şi nr. 483 din 23 iunie 2015 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia accesul liber la justiţie nu echivalează cu accesul la toate căile de atac. Consideră că deciziile Curţii Constituţionale invocate de autorii excepţiei nu se pot reţine în speţă, deoarece se referă la alte aspecte. 12. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 1.414D/2016 şi nr. 1.474D/2016 susţine că deciziile invocate de reprezentantul Ministerul Public se referă la recurs şi nu privesc suprimarea accesului la contestaţia în anulare specială, astfel încât nu sunt aplicabile. 13. În replică, reprezentantul Ministerului Public arată că şi recursul este o cale extraordinară de atac, astfel încât deciziile invocate au relevanţă în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 14. Prin Decizia civilă nr. 2.503 din 21 iulie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 931/59/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ale art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, împotriva Deciziei nr. 1.034 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara prin care au fost respinse plângerile formulate de Societăţile Retim Ecologic Service Bucureşti, Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. şi R.E.R. Ecologic Service Bucureşti Rebu - S.A. împotriva unei decizii pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Prin decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost admisă contestaţia formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi s-a anulat, în parte, raportul procedurii de atribuire nr. 8 din 6 ianuarie 2016. 15. Prin Încheierea din 17 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 464/57/2016, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, excepţie ridicată de contestatoarele Societatea Brantner Environment - S.R.L. din Sibiu şi Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii a Curţii de Apel Alba Iulia. 16. Prin Decizia civilă nr. 5.105 din 31 octombrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 6.555/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Asocierea Impresa Pizzarotti&C.S.P.A. - Saipem S.P.A. - Pizzarotti - S.A., prin lider de asociere Impresa Pizzarotti&C.S.P.A. din localitatea Parma, Italia, într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, împotriva unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti. 17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă încalcă, în primul rând, dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, dacă partea poate uza de calea extraordinară a contestaţiei în anulare generale împotriva oricărei „hotărâri definitive“, calea de atac a contestaţiei în anulare speciale este incidentă doar în cazul „hotărârilor instanţei de recurs“, respectiv al „hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs“. Aşa fiind, în cazul unei plângeri soluţionate de o instanţă învestită potrivit art. 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, partea nu are la dispoziţie calea de atac a contestaţiei în anulare, indiferent dacă: (1) hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut ori într-o componenţă nelegală, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia, deşi se invocase excepţia corespunzătoare; (2) dezlegarea dată plângerii este rezultatul unei erori materiale; (3) instanţa nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 15 februarie 2011, prin care s-a arătat că reglementarea unor condiţii care împiedică în mod absolut un particular de la a beneficia de o cale de atac, în baza unei distincţii arbitrare, reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie. Or, în speţă, o parte într-un proces judecat în materia achiziţiilor publice nu poate accede la retractarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului la un proces echitabil, în timp ce, pentru orice altă materie a dreptului pozitiv, acest drept este garantat ca o componentă a accesului liber la justiţie. 18. De asemenea, autoarele excepţiei consideră că prevederile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (2) teza finală, art. 129 şi art. 1 alin. (3) şi (5), fiind neconstituţionale „în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul contestaţiei în anulare speciale hotărârile pronunţate de o instanţă în soluţionarea plângerii prevăzute la art. 283 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006“. 19. Cu privire la dispoziţiile art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 şi ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, autoarele excepţiei consideră că aceste texte de lege, abrogând prevederile art. 283 alin. (6), respectiv art. 283 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care calificau în mod expres calea de atac a plângerii din achiziţiile publice drept recurs, sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a permis, astfel, ca hotărârea pronunţată în primă instanţă în materia achiziţiilor publice să nu fie supusă nici măcar exerciţiului căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare speciale. În consecinţă, prin edictarea acestor norme de abrogare, hotărârile pronunţate în materia achiziţiilor publice, spre deosebire de orice altă materie de drept, nu pot fi retractate prin intermediul contestaţiei în anulare, indiferent de existenţa unei încălcări grave a dreptului la un proces echitabil. 20. Astfel, impunitatea de care se bucură aceste hotărâri încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (2) teza finală, art. 129 şi art. 1 alin. (3) şi (5), fiind neconstituţionale „în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul contestaţiei în anulare speciale hotărârile pronunţate de o instanţă în soluţionarea plângerii prevăzute la art. 283 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006“. 21. Referitor la dispoziţiile art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, autoarele excepţiei susţin că, potrivit art. 281 alin. (1), plângerea reprezintă o acţiune formulată pe cale judecătorească împotriva unei decizii administrativ-jurisdicţionale luate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Aşa fiind, instanţa învestită cu soluţionarea unei plângeri formulate potrivit acestui text de lege judecă în primă instanţă disputa survenită, decizia sa fiind totodată, definitivă. În consecinţă, părţile nu au la dispoziţie nicio cale de atac ordinară pentru corectarea erorilor primei instanţe, după cum nu au la dispoziţie nici calea contestaţiei în anulare speciale, ceea ce este neconstituţional, în acest sens fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012. 22. De altfel, există numeroase domenii de drept în care plângerea împotriva unui act administrativ-jurisdicţional este întotdeauna soluţionată printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de recurs, cum ar fi, spre exemplu, acţiunile îndreptate împotriva hotărârilor Comisiei Naţionale de Disciplină Sportivă sau acţiunile îndreptate împotriva hotărârilor Consiliului Concurenţei. 23. În final, autoarele excepţiei susţin că dispoziţiile art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care nu permit existenţa vreunei căi de control judecătoresc asupra unei hotărâri pronunţate în primă instanţă, sunt neconstituţionale, încălcând art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (2) teza finală şi art. 129 din Constituţie. 24. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că accesul liber la justiţie nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, astfel încât reglementarea doar a unor căi de atac într-o anumită materie nu aduce atingere principiilor constituţionale invocate. 25. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 296 din 22 mai 2014. 26. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu Legea fundamentală. 27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 28. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise depuse, susţinerile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, ale art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, ale art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. 32. Având în vedere că art. II pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 modifică art. 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi că art. 61 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 modifică art. 283 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi ţinând cont de prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă şi ale art. 283 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 33. De asemenea, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al plângerilor formulate. 34. În concluzie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă şi ale art. 283 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care au următorul cuprins: - Art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.;" – art. 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: "(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliu este curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante. Cu excepţia cazurilor în care plângerea are ca obiect contestarea amenzii, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu are calitatea de parte în proces. [...](2) Plângerea va fi soluţionată în complet format din 3 judecători.(3) Prevederile secţiunii a 9-a se aplică în mod corespunzător. [...];" – art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: „(5) Hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă.“ 35. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (2) teza finală potrivit căreia „Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii“, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. 36. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 raportate la art. 21 din Constituţie şi criticate pentru lipsa căii de atac împotriva hotărârii prin care se soluţionează plângerea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, constatând constituţionalitatea acestora. Curtea a amintit jurisprudenţa sa, prin care a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004. Totodată, a reţinut că prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ şi „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac (Decizia nr. 831 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012). În ceea ce priveşte invocarea dreptului la dublu grad de jurisdicţie, Curtea a observat că acest drept, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este recunoscut doar în materie penală, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă controlului de constituţionalitate. 37. Curtea a reţinut că procedura cuprinsă în Secţiunea 8 - Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (art. 283-285^1), din care fac parte şi prevederile criticate, este una subsecventă utilizării procedurii administrativ-jurisdicţionale. Or, astfel cum s-a reţinut în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege. De altfel, în această materie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate avea la îndemână două posibilităţi de contestare a actului autorităţii contractante, atât pe calea contenciosului administrativ, direct la instanţele de judecată competente, cât şi pe calea administrativ-jurisdicţională, la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Ca atare, prevederile criticate sunt tocmai o transpunere a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi ale art. 124 alin. (2), întrucât decizia organului administrativ de jurisdicţie, respectiv a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, poate fi contestată în instanţă, iar, în cursul procesului, părţile îşi pot face apărările pe care le socotesc necesare, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, justiţia fiind unică, imparţială şi egală pentru toţi. 38. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, constatând constituţionalitatea acestora. Curtea a reţinut, referitor la contestaţia în anulare, că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. În Codul de procedură civilă din 1865, contestaţia în anulare era reglementată de art. 317-321, iar doctrina a distins între două categorii de contestaţii în anulare, calificate în funcţie de tipul hotărârilor judecătoreşti şi de motivele exercitării acestora, respectiv contestaţia în anulare obişnuită, de drept comun, şi contestaţia în anulare specială, distincţia păstrându-şi valabilitatea şi în ceea ce priveşte noua reglementare. 39. Referitor la contestaţia în anulare specială, Curtea a observat că, în prezent, aceasta este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că „hotărârile instanţelor de recurs“ mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume, atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Curtea a mai reţinut că art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs şi prevede, astfel, că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. 40. Astfel, Curtea a reţinut că motivul contestaţiei în anulare speciale - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Codul de procedură penală. 41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 42. În plus, Curtea constată că, prin art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare speciale numai pentru hotărârile instanţei de recurs şi, în condiţiile prevăzute la art. 503 alin. (3), şi pentru hotărârile instanţei de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare obişnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive. Astfel, a creat o protecţie suplimentară oferită justiţiabililor, în sensul că motivele de la contestaţia în anulare specială se adaugă la cele generale pentru apel şi recurs. Curtea constată că această reglementare nu contravine dispoziţiilor invocate de autoarele excepţiei din Constituţie, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul stabileşte condiţiile de exercitare a căilor de atac. 43. Referitor la posibilitatea exercitării unei căi de atac, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. 44. În ceea ce priveşte asigurarea egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea a reţinut că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. De asemenea, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 45. Cu privire la art. 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că acestea prevăd competenţa şi procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor şi sunt criticate de autoarele excepţiei din aceeaşi perspectivă, a lipsei căii de atac împotriva acestor hotărâri. Ca atare, considerentele mai sus reţinute sunt valabile şi cu privire la aceste dispoziţii. 46. În final, pe de-o parte, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, iar, pe de altă parte, prevederile de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie referitoare la statul de drept. 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 931/59/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Brantner Environment - S.R.L. din Sibiu şi Societatea Brantner Servicii Ecologice - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 464/57/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Asocierea Impresa Pizzarotti&C.S.P.A. - Saipem S.P.A. - Pizzarotti - S.A., prin lider de asociere Impresa Pizzarotti&C.S.P.A., din localitatea Parma, Italia, în Dosarul nr. 6.555/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă şi ale art. 283 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
