Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Eduard Manole în Dosarul nr. 11.517/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.224D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 11.517/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Eduard Manole cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.115 din 27 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 11.517/3/2017, în contradictoriu cu Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 46/2003 relevă regula confidenţialităţii datelor cu caracter medical, iar excepţia de la această regulă este circumscrisă situaţiei în care pacientul şi-a dat consimţământul explicit. Legea nu se referă însă şi la ipoteza în care pacientul s-a aflat în imposibilitate fizică şi psihică de a-şi exprima consimţământul, astfel că, în acest caz, posibilitatea furnizării informaţiilor către succesorii persoanei decedate nu apare ca fiind interzisă. O interpretare contrară ar încălca prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care se referă la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi ale art. 2 din aceeaşi convenţie, care consacră dreptul la viaţă. 6. De asemenea, autorul excepţiei consideră că lipsa furnizării datelor medicale solicitate are drept consecinţă încălcarea principiului dreptăţii consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, succesorii neavând posibilitatea de a afla în ce măsură i-a fost respectat persoanei decedate dreptul la viaţă. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 46/2003 sunt în concordanţă cu normele constituţionale. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, potrivit cărora: - Art. 21: „Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.“; – Art. 22: „Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.“ 12. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie în care se arată că „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate“. De asemenea, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 2 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la viaţă şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 124 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 5 iulie 2018, a respins aceste critici ca neîntemeiate. Astfel, prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a arătat că informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale intră în noţiunea de viaţă privată, iar asigurarea confidenţialităţii acestor date reprezintă un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, a amintit Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei în care s-a arătat că „protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [... ] în lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragrafului 1 al Convenţiei“. 14. Curtea a mai reţinut că extinderea obligaţiei de a păstra confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar şi în cazul persoanelor decedate, apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale mai sus menţionate, dacă se are în vedere faptul că, deşi capacitatea de folosinţă a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate şi opţiunile făcute în timpul vieţii trebuie ocrotite şi ulterior decesului. Dreptul de opţiune al pacientului privind păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opţiunea exprimată până la momentul morţii titularului dreptului. 15. Curtea a constatat şi că, alături de existenţa consimţământului titularului dreptului, art. 22 din Legea nr. 46/2003 prevede şi alte cazuri când se poate face excepţie de la obligaţia păstrării confidenţialităţii datelor privind sănătatea persoanelor. În acest sens, au fost amintite dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, potrivit cărora „Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: a) există o dispoziţie legală în acest sens; b) există acordul persoanei în cauză; c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz; d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.“ 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Eduard Manole în Dosarul nr. 11.517/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
