Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ştefan Sukosd în Dosarul nr. 5.212/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.360D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Stan Olimpiu Horea, cu delegaţie depusă la dosar, iar pentru partea Janos Lukac răspunde domnul avocat Radu Chiriţă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.475D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Silviu Gheorghişor în Dosarul nr. 152/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Radu Chiriţă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocaţii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.475D/2016 la Dosarul nr. 1.360D/2016, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Stan Olimpiu Horea, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că ordonanţa de urgenţă criticată acreditează persoane din cadrul ANAF pentru a putea participa în mod activ în cadrul unui proces penal, acestea fiind asimilate organelor de cercetare penală. De asemenea, actele întocmite de aceştia constituie mijloace de probă, iar persoana care solicită repararea prejudiciului este în fapt autoritatea fiscală unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. Astfel, se ajunge la afectarea egalităţii armelor în procesul penal. Având în vedere atribuţiile reglementate de lege în sarcina acestor persoane, apreciază că ele dobândesc atribuţii investigative. Consideră că ordonanţa de urgenţă criticată afectează principiul egalităţii şi pe cel al echitabilităţii, cu efecte dezastruoase în practică. Susţine că însăşi nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă în care se arată premisele ce au stat la baza adoptării acesteia vine să susţină cele afirmate în precedent. Astfel, rezultă că s-a dorit ca aceşti inspectori să aibă atribuţii de cercetare penală şi să combine cercetarea administrativă cu cea penală, aducându-se astfel atingere legii procesual penale. Apreciază că este evidentă şi lipsa imparţialităţii acestor inspectori, fapt ce determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate. 6. Având cuvântul, domnul avocat Radu Chiriţă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Bonisch împotriva Austriei şi Mantovanelli împotriva Franţei. Susţine că prin infracţiuni economico-financiare se înţelege, în esenţă, acele infracţiuni în care partea vătămată este statul. Or, folosirea inspectorilor antifraudă în dosarele penale unde statul are calitatea de parte vătămată determină o inechitate a procedurilor. Mai mult, în aceste cazuri nu sunt emise decizii de impunere pentru a putea fi contestate în faţa instanţei civile. În final, face referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Ispas împotriva României. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, susţine că statutul şi atribuţiile specialiştilor ANAF detaşaţi în cadrul parchetelor nu poate duce la concluzia încălcării dreptului la un proces echitabil. Specialiştii din cadrul ANAF nu au funcţii duble, ci, potrivit art. 4 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, pe perioada detaşării, aceştia nu pot primi nicio însărcinare din partea ANAF. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai referit la statutul acestor specialişti, prin deciziile nr. 787 din 15 decembrie 2016 şi nr. 791 din 15 decembrie 2016, statuând că aceştia prezintă garanţiile de imparţialitate în efectuarea raportului de constatare. Referitor la previzibilitatea unor termeni, arată că sintagma „acordă suport tehnic de specialitate“ este explicată în art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, unde sunt enumerate limitativ actele pe care le pot efectua aceşti specialişti. Totodată, sintagma „infracţiuni economico-financiare“ este definită în cuprinsul actului normativ, în art. 3 alin. (1) specificându-se că Direcţia generală antifraudă fiscală are atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală. Prin urmare, acestea sunt infracţiunile pentru care pot fi folosiţi specialiştii prevăzuţi de actul normativ. Astfel, apreciază că termenii sunt definiţi în mod concret, legea fiind accesibilă şi previzibilă, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea penală din 4 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.212/117/2015/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ştefan Sukosd, cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 9. Prin Încheierea din 28 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 152/116/2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Silviu Gheorghişor, cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că inspectorii antifraudă au un statut special, dispoziţiile criticate determinând „asimilarea“ acestora cu organele de cercetare penală. Se realizează, astfel, o extindere a sferei persoanelor care desfăşoară activităţi de urmărire penală, extindere ce determină încălcarea dreptului la apărare şi a garanţiilor de echitate ale procedurilor penale. Totodată, actuala reglementare permite existenţa, în procesele penale, a unei funcţii duble a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta, pe de-o parte, stabilind prejudiciul în cauza penală, şi, pe de altă parte, exercitând acţiunea civilă în cauza penală. 11. Mai mult, deşi inspectorii antifraudă sunt remuneraţi în continuare de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceştia îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează. Acest lucru determină o dublă subordonare a inspectorilor fiscali, atât faţă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi faţă de procuror, precum şi lipsa de independenţă şi imparţialitate a acestora. 12. Se susţine că actul întocmit de inspectorii antifraudă nu constituie un act de control cu caracter fiscal, ci reprezintă acte care, prin efectul legii, devin mijloace de probă în procesul penal. Spre deosebire de raportul de inspecţie fiscală, care este atacabil în contenciosul fiscal, instanţa stabilind legalitatea şi temeinicia acestuia inclusiv sub aspectul întinderilor obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de acelaşi inspector fiscal poate fi contestat doar oral, într-o manieră generală, urmând a fi cenzurat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei doar de către instanţa penală. 13. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 acordă dreptul inspectorului antifraudă de a „acorda suport tehnic de specialitate“ procurorului. Această sintagmă este imprecisă şi neprevizibilă, cu un conţinut vag şi general. Astfel, mijlocul de probă constând în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică reprezintă un act unilateral, obţinut în lipsă de contradictorialitate şi egalitate a armelor, fără a se permite echilibrarea forţelor prin participarea, la realizarea acestuia, a unui consultant financiar desemnat de părţi. 14. Astfel, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încălcând dreptul la un proces echitabil garantat de prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. În plus, sunt încălcate şi principiile contradictorialităţii şi egalităţii armelor. Prin obţinerea şi administrarea unei probe de către inspectorii antifraudă, procurorul anulează garanţia contradictorialităţii şi pe cea a imparţialităţii şi creează un dezechilibru între acuzare şi apărare, fapta fiind cercetată, iar prejudiciul stabilit de către un angajat al părţii civile direct interesate în cauză. De asemenea, se arată că prin ordonanţa de urgenţă sunt afectate drepturile potenţialilor suspecţi şi inculpaţi, drepturi pe care legea specială - Codul de procedură penală - le conferă în cazul dispunerii şi efectuării expertizelor în cauzele penale. Astfel sunt încălcate şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6). 15. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate întrunesc exigenţele impuse de un proces echitabil, inclusiv principiul egalităţii armelor. Partea interesată are dreptul de a lua cunoştinţă de raportul tehnico-ştiinţific ca mijloc de probă, poate formula obiecţiuni şi poate solicita efectuarea unei expertize. În cursul judecăţii, judecătorul verifică şi evaluează întreg materialul probator şi îşi fundamentează soluţia nu doar pe raportul de constatare întocmit de experţii antifraudă, care întotdeauna este analizat prin coroborare cu celelalte probe. Faptul că aceşti specialişti îşi desfăşoară activitatea sub controlul procurorului nu înseamnă că sunt lipsiţi de imparţialitate, mai ales că magistratul care supraveghează activitatea de urmărire penală prezintă această garanţie de imparţialitate şi independenţă. Astfel, instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementările procesual penale oferă suficiente garanţii şi remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în derulare, inclusiv în legătură cu administrarea mijlocului de probă contestat. 16. Tribunalul Călăraşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Partea interesată are dreptul de a lua la cunoştinţă de raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică, ca mijloc de probă, poate formula obiecţiuni şi poate solicita efectuarea unei expertize. În cursul judecăţii, judecătorul verifică şi evaluează întreg materialul probator şi îşi fundamentează soluţia nu doar pe raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de experţii antifraudă, ci acesta este, întotdeauna, analizat prin coroborare cu celelalte probe. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.360D/2016, apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Prevederile criticate reglementează cu privire la sprijinul acordat parchetelor de către specialistul din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală în vederea clarificării anumitor aspecte financiar-fiscale. Dispoziţiile întrunesc exigenţele impuse de un proces echitabil, deoarece partea are dreptul de a lua cunoştinţă de raportul tehnico-ştiinţific, poate formula obiecţiuni şi poate solicita efectuarea unei expertize. De asemenea, în cursul procesului, materialul probator este verificat de către judecător. Faptul că specialiştii îşi desfăşoară activitatea sub controlul procurorului nu înseamnă că aceştia sunt lipsiţi de imparţialitate, mai ales că magistratul care supraveghează activitatea de urmărire penală prezintă această garanţie de imparţialitate şi independenţă. 19. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.475D/2016, apreciază că excepţia invocată este inadmisibilă. Arată că textul criticat trebuie interpretat în coroborare cu restul articolelor acestui act normativ, dar şi cu alte acte normative aplicabile în materia organizării şi funcţionării organelor judiciare, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Codul de procedură penală. Astfel, trebuie ţinut cont de faptul că inspectorii antifraudă sunt specialişti care, potrivit art. 97, art. 172 şi art. 181^1 din Codul de procedură penală, au competenţa legală de a întocmi constatări, iar, potrivit art. 120^1 din Legea nr. 304/2004, aceştia sunt detaşaţi în cadrul parchetelor. În continuare, arată că problematica specialiştilor din cadrul proceselor penale a mai fost supusă atenţiei Curţii Constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 315 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 9 august 2016 şi Decizia nr. 1.456 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011. În final, Guvernul susţine că autorul excepţiei menţionează doar în mod formal textele constituţionale pretins încălcate, fără a arata în ce constă contradicţia relevată, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate“. 20. Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat reglementează înfiinţarea Direcţiei de combatere a fraudelor în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală. Astfel, inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcţii sunt detaşaţi în cadrul parchetelor, pe posturi de specialişti, în scopul de a acorda suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-financiare. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii fiscali efectuează constatări tehnico-ştiinţifice, care constituie mijloace de probă, investigaţii financiare în vederea indisponibilizării de bunuri, orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că inspectorii antifraudă acţionează ca specialişti în domeniul infracţiunilor economico-financiare, în activitatea de strângere a probelor, activitate care nu este de natură a afecta garanţia de contradictorialitate şi imparţialitate a procesului penal, nici capacitatea părţilor de a dispune de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt. În ceea ce priveşte dreptul la apărare, Avocatul Poporului susţine că acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situaţii sau împrejurări ce susţin şi probează apărarea. Aceasta include participarea la şedinţele de judecată, posibilitatea de a folosi orice mijloc de probă, solicitări cu privire la administrarea probelor, invocarea de excepţii procedurale, precum şi exercitarea unor drepturi procesuale ce pot sprijini partea aflată în apărare, inclusiv folosirea unui apărător calificat. Orice parte aflată în proces are dreptul de a exercita căile de atac cu privire la soluţia dată de instanţă, în condiţiile legii. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în Dosarul nr. 1.360D/2016, a fost sesizată cu întreg conţinutul alineatului (4) al articolului 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Cu toate acestea, Curtea observă că susţinerile autorului excepţiei din acest dosar au în vedere doar constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie circumscris literei a) a alineatului (4) al articolului 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. 24. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: "(3) În cadrul structurii centrale a Direcţiei generale antifraudă fiscală funcţionează pe lângă structurile de prevenire şi control Direcţia de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-financiare. În acest scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcţii sunt detaşaţi în cadrul parchetelor, în condiţiile legii, pe posturi de specialişti.(4) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziţia procurorului: a) constatări tehnico-ştiinţifice, care constituie mijloace de probă, în condiţiile legii." 25. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat şi art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Secţiunea IX din Codul de procedură penală din 1968 reglementa materia constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a celei medico-legale, art. 112 referindu-se la folosirea unor specialişti, iar art. 115 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. Noua reglementare procesual penală dispune, la art. 172 alin. (10), în sensul că „constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora“. 27. Curtea observă că, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor procesual-penale cuprinse în Codul de procedură penală din 1968, a constatat că dispoziţiile ce legiferează posibilitatea organului de urmărire penală de a cere concursul unor specialişti atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei nu sunt de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faţa instanţelor judecătoreşti, de a administra orice probe în apărarea lor şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 39 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 19 februarie 2009). 28. De asemenea, Curtea, observând dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, a reţinut că dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală prevăd că, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Rapoartele de constatare întocmite de aceşti specialişti constituie, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, un mijloc de probă, în condiţiile în care art. 5 alin. (2) din acelaşi cod prevede că organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. În plus, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând şi coroborând probele care nu au valoare prestabilită (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 februarie 2017, paragraful 22) 29. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi norma procesual penală nu defineşte sintagma „specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare“, prin actele normative edictate, conform atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea (de exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie), legiuitorul a stabilit domeniile de competenţă ale specialiştilor ce urmează să îşi desfăşoare activitatea în cadrul organelor judiciare, condiţiile de numire a acestora şi statutul lor, aşa încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Totodată, constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către aceşti specialişti constituie mijloc de probă, în sensul dispoziţiilor art. 172 şi următoarele din Codul de procedură penală, iar acest mijloc de probă poate fi contestat de către părţile interesate atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepţii referitoare la legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, cât şi în etapa judecăţii, conform dispoziţiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precitată, paragrafele 25 şi 26). 30. În continuare, Curtea reţine că, în varianta iniţială a Codului de procedură penală, art. 172 se referea exclusiv la dispunerea efectuării expertizei, efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice fiind introdusă ulterior prin titlul III pct. 16 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Astfel, Curtea constată că, în prezent, art. 172 din Codul de procedură penală reglementează atât condiţiile dispunerii efectuării expertizei, cât şi pe cele ale dispunerii efectuării constatării. Potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize se dispune când, pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară şi opinia unui expert. Spre deosebire de expertiză, constatarea se dispune de către organul de urmărire penală, potrivit art. 172 alin. (9) din acelaşi act normativ, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. 31. Expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii, pe când constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. Spre deosebire de efectuarea constatării, în cazul efectuării expertizei părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea acesteia să participe un expert recomandat de acestea. De asemenea, dispoziţiile Codului de procedură penală reglementează, de exemplu, incompatibilitatea expertului (art. 174), drepturile şi obligaţiile expertului (art. 175), înlocuirea expertului (art. 176), procedura efectuării expertizei (art. 177), dispoziţii care nu sunt aplicabile în materia constatărilor. În ceea ce priveşte efectuarea constatării, Curtea observă că dispoziţiile procesual penale reglementează, la art. 181^1, doar obiectul constatării şi conţinutul raportului de constatare. 32. Mai mult, Curtea reţine că, deşi, după introducerea în Codul de procedură penală a instituţiei constatării, legiuitorul reglementase obligaţia dispunerii efectuării unei expertize când concluziile raportului de constatare erau contestate, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, acest lucru a fost modificat. Astfel, în prezent, nu mai subzistă obligaţia organului judiciar de a dispune efectuarea unei expertize când concluziile raportului de constatare sunt contestate, ci dispunerea efectuării expertizei în acest caz rămâne la aprecierea organului judiciar. 33. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă, de organul de urmărire penală, constatarea având caracter facultativ. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, constatările tehnico-ştiinţifice se dispun când sunt întrunite două condiţii, respectiv există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Aşadar, ceea ce este specific în cazul constatării, ca mijloc de probă, este urgenţa, consemnarea anumitor elemente care constituie probe în procesul penal, înainte ca acestea să dispară sau să fie distruse sub acţiunea timpului sau prin acţiunea persoanelor implicate. Prin constatare se stabileşte dacă elementele de la locul faptei constituie indicii sau pot conduce la suspiciunea rezonabilă că a fost săvârşită o faptă penală. 34. Astfel, din interpretarea teleologică a reglementărilor procesual penale, Curtea constată că regula este aceea că atunci când organele judiciare, în cursul urmăririi penale, au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, se dispune efectuarea unei expertize, iar nu a unei constatări. Astfel, dispunerea efectuării constatării va fi întotdeauna excepţia, aceasta putând fi realizată doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală. 35. Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate trebuie interpretate şi aplicate prin coroborare cu dispoziţiile Codului de procedură penală aplicabile în această materie, astfel încât constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor pot fi dispuse doar în cazuri de excepţie, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Sukosd în Dosarul nr. 5.212/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de Silviu Gheorghişor în Dosarul nr. 152/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
